[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=43&nume_categ=boema ]
 Eu sunt "boemul". "Boema" e ea, opera lui Puccini. Titlul poate părea arogant - alaturarea mea, o persoană normală, de o capodopera mondială - dar nu e. Articolul se referă strict la mine și la cum am perceput eu "Boema" lui Puccini în timp.
Am văzut prima oară "Boema" la sfarsitul lui 2002 la Opera Națională din Bucuresti, al cărei director era atunci fostul mare tenor internațional Ludovic Spiess. Am plecat după spectacol foarte dezamăgit! Muzica mi s-a parut "prea lungă", iar acțiunea puerilă (nu mi-am schimbat foarte mult părerea aici! ), Mimi murind aproape din senin în ultimul act și nu din cauza unui eveniment să îi spunem concret petrecut în subiectul operei. (Exprimată mai în limbaj de favele, ideea asta ar fi "nicio otravă în ciorbă, niciun cuțit în cap, niciun glonte în ochi, ce-i asta?" :-) )
După această experientă, recunosc că nu mai aveam de gând să revad "Boema" în această viață, dar...
Într-o zi, Maestrul Spiess m-a chemat la dânsul acasă pentru a îi rezolva câteva probleme ale computerului său. Stând de vorbă despre una-alta, l-am întrebat care fusese rolul preferat al dânsului. Mă așteptam la războinicul Radames sau la trubadurul Manrico, în cel mai rau caz la un alt personaj... verdian, dar raspunsul a fost foaarte dezamăgitor pentru mine atunci: Rudolfo din "Boema"!
Am zis că Maestrul Spiess nu se poate înșela și, cu prima ocazie - apărută la Craiova, un oraș drag mie -, am revăzut "Boema" lui Puccini, decis de această dată să îmi placă! :-)
Darrr... nici de această dată nu am plecat mai satisfăcut de la Operă!
Am zis "Gata! Asta e! Nu mi se potrivește, nu o înteleg eu și gata! ", înciudat însă, întrucat îmi plăceau celelalte opere ale lui Puccini pe care le vazusem, dar mai ales pentru că rolul preferat al Maestrului Spiess... chiar voiam sa-mi placă! :-)
În 2012, am reușit să obțin o intrare la Bayerische StaatsOper, Opera din Munchen, pentru a o vedea pe scenă, în premieră pentru mine, pe Angela Gheorghiu. Spectacolul era... "Boema" de Puccini!
Era în joc onoarea mea, doar îmi propusesem să nu mai văd vreodată "Boema"! :-) ) )
Îmi aduc aminte că atunci chiar am gândit o frază... care mă amuză teribil acum: "Pentru Angela Gheorghiu, înghit și Boema! " :-)
Și... am înghițit-o! Mai mult, aș fi înghițit-o și pe Angela! :-)
Acea seară de la Munchen, 20 iulie 2012, a fost una dintre cele mai frumoase seri ale mele la Operă, candidând cu șanse reale pentru titlul de cea mai frumoasă! A fost o seară și un declic pentru mine exact ca acelea din filmele hollywoodiene.
Angela Gheorghiu a fost divină! O ascultam, o sorbeam, eram mândru pe interior că o româncă îi vrăjea pe nemții aia scorțosi, obisnuiți numai cu voci de top, cântam cu ea, sufeream cu ea, muream cu ea! Mai mult chiar, am aflat apoi că 4 dintre cele 5 roluri principale erau interpretate de români - Mimi (Angela Gheorghiu), Marcello (Levente Molnar), Musetta (Laura Tatulescu) și... dirijorul :-) (Dan Ettinger) - singurul "intrus" fiind chiar Rudolfo, interpretat însă mirific de maltezul Joseph Calleja!
Maestrul Spiess avusese dreptate! În acea seara, hãt, departe, tocmai în capitala Bavariei, m-am îndrăgostit de "Boema"! Și, ca să fiu sincer, în acea seară m-am îndrăgostit și de Angela! :-)
În acel an, după Munchen, am mai văzut "Boema" la Glyndebourne, Milano (tot cu Angela Gheorghiu) și... București! Apoi... Craiova, Oslo (cel mai bun spectacol reinterpretat de scenariu și regie pe care l-am văzut vreodată! ), Londra (de două ori în aceeasi zi!, fiind singura operă pe care am văzut-o pe scenă de două ori în aceeasi zi! ), Torre del Lago Puccini (acasă la "Boema" :-) ), Budapesta, Frankfurt am Main, Hamburg (altă seară memorabilă, cu Teodor Ilincãi și... alți doi români în distribuție "descoperiți" de mine după spectacol - Tatiana Lisnic și Alin Anca), Timișoara, Macerata.
Aproape inutil să mai zic că a fost opera pe care am văzut-o de cele mai multe ori în ultimii trei ani!
Și de fiecare dată am "inghițit-o" cu nespusă și nedisimulată placere. :-)
Deși am avut atâtea evenimente... boeme, culmea însă abia acuma vine! "Boema" pe care am văzut-o la Oslo este, mă repet intenționat, cel mai bun spectacol reinterpretat de scenariu și regie pe care l-am văzut vreodată!, având chiar convingerea că nu se poate să existe o "reașezare" a acțiunii vreunei opere mai bună ca aceea! Am scris despre acel spectacol în articolul "Boema belissima la Opera din Oslo", iar acel articol este și primul dintre cele despre care pot spune că mă mândresc cu ele.
Dar ideea de acum este că am fost invidios! Mi-au plăcut atât de mult ideile de la Oslo, încât, pe undeva, le-am privit retrospectiv cu oarecare ciudă și invidie că nu le-am avut eu! :-) (Din articolul de la Oslo: "Nu-mi plac montările moderne. Aceasta, însă, m-a cucerit pe de-a-ntregul! ")
Într-o zi de aprilie 2015, am deschis pe youtube filmul "Boema" cu Rolando Villazon și Anna Netrebko. Il mai vazusem, dar acesta era numai un argument să îl mai revăd. Filmul începe cu unele cadre de pe străzile Parisului vechi, timp în care este prezentată distribuția. Un copil se joacă în zapada așternută firav pe mijlocul unei mici străzi pietonale acoperită cu piatră cubică. De la o fereastră de la un etaj iese o tanti care începe să scuture o haină. În acel moment copilul se sperie, se ridică și o ia la goană și tot în acel moment bum! începe muzica!
Tot în acel moment, în acel moment, bum!, AM VAZUT "BOEMA" MEA!!!
Am oprit filmul și am început să scriu! Și timp de vreo oră am scris și tot scris, reinterpretând și rearanjând detalii din operă așa cum îi invidiasem pe norvegieni că reușiseră! Am păstrat prima versiune, ce am scris atunci flux continuu la foc automat, iar ulterior, în următoarele zile, săptămâni, luni, am adăugat noi și noi elemente, creând... un spectacol!
Dacă par arogant, vă grabiți! Aroganța, nebunia, dorința sau "idealitatea" abia acum urmează! Nu scriu detalii acum despre ce am creat. (Nu le știu decât două persoane, cele mai importante, ... amanta și nevasta, desigur! :-) ) ) ) Și nu le fac publice acum - doar perioada în care am "mutat-o": în anii comunismului românesc, rece și întunecat - pentru că... vreau să pun în scena "Boema" mea! Să o regizez, să o concretizez, să existe! Și dacă reusesc să găsesc un director de operă suficient de diliu - pardon, suficient de deschis la minte :-) - încât să-i acorde încredere unui novice necunoscut ca mine, vă invit la spectacol. (Sunt convins că o să se bată directorii de operă pe subiect, mai ales după ce am scris "suficient de diliu"! :-) ) ) )
Dacă nu, la un moment dat îl voi trimite ca articol... cel mai autentic articol al meu. Și posibil ultimul.
Variante de distributie: :-)
Rudolfo: Teodor Ilincai
Mimi: Angela Gheorghiu / Elena Mosuc / Tatiana Lisnic
Marcello: Stefan Ignat / Iordache Basalac / Levente Molnar
Musetta: Laura Tatulescu / Irina Iordachescu
Colline: Alin Anca
Schaunard:
Alcindoro: Ioan Hollender
Dirijor: Ciprian Teodorascu / Adrian Soare / Dan Ettinger
Visez boemic! :-)
PS: Albumul foto conține imagini de la diverse "Boeme" pe care le-am văzut prin Europa. |