Timisoara a fost si este cel mai puternic centru cultural din vestul Romaniei. Asezarea geografica favorabila, la confluenta intre Europa centrala si cea de est ii confera Timisoarei o larga deschidere pe plan cultural. Situata la mai putin de 700 km distanta fata de 13 capitale europene, a avut de-a lungul timpului o conectare continua la valorile culturii europene. Populatia acestui spatiu multietnic si multicultural, apartinand diverselor etnii si confesiuni religioase, face din Timisoara un model de civilizatie europeana.

Incepand cu ultimul sfert al sec. XVIII-lea in Timisoara au avut loc in mod frecvent stagiuni de opera cu un repertoriu variat, cu nimic inferioare celor din marile orase europene, multe fiind prezentate aici la putin timp (4 ani) dupa premierele lor absolute. Astfel sub conducerea lui Bruno Walter sunt prezentate operele: "Trubadurul", "Cavalleria Rusticana", "Paiate", "Boema", "Barbierul din Sevilla", "Faust", "Fidelio", "Freischutz", "Ernani", etc.

Constructia cladirii Palatului Culturii a inceput in 1871, dupa planurile arhitectilor vienezi Helmer si Fellner (constructori a numeroase sali de teatru din Europa - Budapesta, Viena, Odessa) si a fost terminata in 1875. Doua incendii de proportii au devastat cladirea. Primul a avut loc in 1880 si reconstructia a durat pana in 1882, pastrandu-se integral forma originala a cladirii, construita in stil "Renaissance". Dupa cel de-al doilea incendiu - 1920 - au mai ramas intacte doar aripile laterale ale cladirii. Reconstructia se face dupa planurile arhitectului Duiliu Marcu, pastrandu-se stilul original numai la fatadele laterale, fatada principala si sala de spectacole imbracand stilul neobizantin caracteristic arhitecturii romanesti a timpului.

Inedit este faptul ca in aceasta cladire isi desfasoara activitatea in mod armonios patru institutii de arta - caz unic in lume: Opera Romana, Teatrul National "Mihai Eminescu", Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar "Csiky Gergely".

Nevoia acuta simtita de timisoreni si dragostea lor pentru spectacolul de teatru liric au fost implinite intr-o anumita masura de Opera Romana din Cluj. Infiintata in 1920 aceasta s-a deplasat destul de des la Timisoara pentru ca, intre 1940 si 1945 in urma cedarii Ardealului prin Dictatul de la Viena sa-si desfasoare in refugiu activitatea in capitala Banatului, devenind Opera din Cluj - Timisoara, al carei director a fost numit compozitorul Sabin Dragoi.

Dupa plecarea Operei din Cluj in 1945 nu se putea imagina o Timisoara fara spectacole de opera. Dragostea si interesul timisorenilor pentru acest gen, se putea evalua dupa frecventa spectacolelor pe afise si dupa afluenta publicului. Astfel in anul 1920 ia fiinta Teatrul Liric de Opereta, condus de Maximilian si Leonard - printul operetei, care pentru un timp a suplinit golul lasat prin plecarea Operei Romane din Cluj. Putem spune ca Teatrul Liric de Opereta a fost ca un intermezzo intre Opera Romana din Cluj - Timisoara si Opera Romana de aceasta data din Timisoara, al carui act de intemeiere va fi decretul semnat de Regele Mihai I la 30 martie 1946. Conducerea nou infiintatei institutii va fi incredintata renumitei cantarete Aca de Barbu care a reusit in scurt timp cu pricepere si devotament, sa formeze o echipa valoroasa de muzicieni.

Primul consiliu de administratie al Operei Romane din Timisoara a cuprins personalitati marcante ale vremii respective: Aca de Barbu - director si regizor artistic, Traian Nicolau - director artistic, Mihai Bota - director administrativ, Gheorghe Marianciu - secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihailescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu - dirijori, Mercedes Pavelici - maestru de balet, Ionica Mihai si Eugen Gropsianu - regizori. Structura compartimentelor a fost urmatoarea: 45 de solisti vocali, 46 de instrumentisti, 60 de coristi, 19 balerini, 30 personal tehnic de scena, 8 corepetitori si 1 sufleur.

Acum la nou infiintata Opera din Timisoara, parte din solistii Operei din Cluj si-au dorit sa ramana la Timisoara spre a intregi cu experienta lor nucleul colectivului artistic entuziast: Filomeia Piteiu Georgescu, Fenia Nicolau, Traian Nicolau, Gogu Vasilescu, Adriana Ciuciu, Flavia Domsa, Illa Cazacu.

Spectacolul inaugural al Operei Romane din Timisoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera "Aida" de G. Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de inalta tinuta artistica, un triumf al artei interpretative romanesti semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scena, in fata publicului si a inaltei asistente, (primul ministru de atunci Dr. Petru Groza), dar si prin megafoane, afara in Piata Operei, directorul Aca de Brabu adresa miilor de auditori, urmatoarele cuvinte:

"Iata visul nostru implinit !
Se deschid portile acestui asezamant de arta lirica, pentru a raspandi ca un far luminos arta cantului si a muzicii - citadela culturala intr-o provincie atat de infratita cu muzica si poezia. In acest Banat, care prin traditiile lui este indreptatit a avea o opera proprie, aici, in tara cantului unde de veacuri rasuna melodiile duioase ale doinei romanesti..."

Cu spectacolul "Ana Lugojana" de F. Barbu in regia Acai de Barbu se incheie, in istoria Operei Romane din Timisoara, o epoca: ACA DE BARBU. In primii zece ani de la infiintare au fost montate 41 de spectacole de opera, opereta si balet. Fiecare stagiune a adus pe afisul operei titluri noi, interpretate de un colectiv artistic bine inchegat, alcatuit din solisti vocali, balerini, coristi si instrumentisti de valoare, condusi de maestrii de talie internationala.

Demna de o premiera este evenimentul inregistrat la 23 iunie 1964 ca fiind PRIMA TRANSMISIUNE DE TELEVIZIUNE IN DIRECT A UNEI OPERE INTEGRALE, realizata de Radioteleviziunea Romana de atunci. Spectacolul difuzat a fost "Bal mascat" de G. Verdi cu urmatoarea distributie de exceptie: Nicolae Zaharia - Riccardo, Iuliu Mare - Renato, Marieta Grebenisan - Amelia, Mira Popescu - Ulrica, Elena Botez - Oscar, Mihail Gligor - Tom, Marius Sola - Sam, Mihail Dumitrescu - Silvano, Ioan Jung - Judecatorul, Dirijor: Mihai Beleancenco. Au urmat nenumarate imprimari de radio si televiziune, precum si pe disc si CD.

Sala de spectacole dispune de 711 locuri, media de bilete vandute fiind de 450-500 de bilete pentru fiecare spectacol.

La data de 24 noiembrie 2004 se confera Operei Romane Timisoara titulatura de Opera Nationala, implinindu-se astfel, visul unei generatii pline de oameni talentati care au creat premizele succeselor de mai tarziu, ale acestui colectiv, plecandu-ne respectuosi în fata inaintasilor nostri care si-au dedicat toata fiinta lor pentru a cladi ceea ce astazi înseamna Opera din Timisoara.

Daca in 17 decembrie 1989 reprezentatia operei Cavalleria Rusticana este suspendata si in aer pluteste speranta iar in sufletele multor timisoreni rasuna armoniile corului "Laudati-L cu totii pe Domnul", pe 20 decembrie revolta poporului oprimat din Nabucco (aflat in acea zi pe afise) se muta in strada, in 22 decembrie cand Timisoara se declara Primul Oras Liber al Romaniei, cladirea Operei Romane din Timisoara devine simbol si imaginea ei inconjoara pamantul..

In constructie