Primele mentiuni despre spectacole de opera pe teritoriul Principatelor Romane dateaza inca din 1772, cand Livio Cinti si 'operistii' lui treceau prin Bucuresti, in turneu.

La inceputul secolului XIX, puternica miscare a 'intelighentiei' care dorea constituirea unei culturi nationale a determinat constituirea Societatii Filarmonice din Bucuresti (1833), cu sectii de actorie, literatura si muzica, cat si clase de canto si balet. In 1836, studentii acesteia au prezentat opera Semiramide de Rossini.
Numarul muzicienilor a crescut considerabil dupa fondarea Academiei de Muzica din Bucuresti (1864), ai carei absolventi erau capabili sa interpreteze mai mult decat coruri si mici roluri in spectacolele de opera sustinute de companii italiene, franceze sau germane aflate in turneu in Principatele Romane.

Cei mai talentati dar si mai curajosi dintre ei au parasit tara, iar unii au devenit celebritati internationale: Euphrosyna Vlasto avea sa fie aclamata sub pseudonimul 'La Marcollini'; Elena Teodorini, Grigore Gabrielescu, Dimitrie Popovici-Bayreuth, Giovanni Dimitrescu, Margareta Iamandi-Nuovina, Zina de Nori erau extrem de apreciati la Scala din Milano, Metropolitan din New York, la Operele din Sankt Petersburg, Bayreuth sau Rio de Janeiro.

Cea mai stralucita soprana a acelei epoci a fost Haricleea Hartulary, pe care Saint-Saens o botezase Darclée. Interpreta a rolului Tosca in opera omonima a lui Puccini, compusa special pentru ea, Darclée era prietena apropiata cu Leoncavallo si dublura Adelinei Patti in rolul Marguerite din Faust de Gounod.

Dirijorul, compozitorul si profesorul de canto George Stephanescu, absolvent al Conservatoarelor din Bucuresti si Paris si-a pus intreaga energie in slujba fondarii companiei „Opera Romana". Lansarea trupei lirice bucurestene la 8 mai 1885, cu opera Linda de Chamounix de Donizetti cantata in romaneste, a fost un eveniment memorabil.

Varietatea repertoriului reflecta ambitiile artistice sale si ale altor promotori. Se cantau nu doar operete si vodeviluri, ci si cele mai iubite opere italiene si franceze ale unor compozitori de maxima popularitate precum Rossini, Donizetti, Bellini, Verdi, Gounod, Puccini, Wagner.
Criticilor incurajatoare din presa li se adauga prezenta a numerosi invitati straini, care plasau pe traseul turneelor lor si scena bucuresteana: Adelina Patti, Mattia Battistini, Titto Ruffo, Gemma Bellincioni, Luiza Tetrazzini, Leo Slezak, Ernest van Dyck, Pauline Lucca, Bel Sorel, Alessandro Bonci, Yvonne de Tréville sau dirijorul Felix von Weingartner.

In curand, Bucurestiul se putea mandri cu o viata culturala foarte activa in domeniul operei. Chiar si dupa ce subsidiile de stat au fost sistate din motive economice, spectacolele au continuat in imprejurarile cele mai dificile, cum ar fi perioada refugiului la Iasi din timpul primului razboi mondial.

Treptat, valoarea dovedita de trupa romana a convins autoritatile de necesitatea sustinerii ei publice. Poetul Octavian Goga, pe-atunci Ministrul Artelor si Cultelor, s-a implicat in solutionarea statutului Operei, care luase deja fiinta sub forma unei asociatii a artistilor, condusa de Ion Nonna Otescu, sub patronajul M.S. Regina Maria. In 1921, Compania a primit in sfarsit fondurile necesare pentru a deveni o institutie de stat, OPERA ROMANA. Spectacolul inaugural a fost un luxuriant Lohengrin montat de Adalbert Markowski sub bagheta lui George Enescu.
.
Generatie dupa generatie de artisti extraordinari au inflorit in deceniile urmatoare. Dirijori de renume precum George Georgescu, Egizio Massini, Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Constantin Silvestri si Jean Bobescu; regizori precum Constantin Pavel, Panait Cottescu si Jean Ranzescu; cantareti precum Mihail Nasta, Romulus Vrabiescu, Jean Athanasiu, Grigore Teodorescu, Dem.Mihailescu-Toscani, Elena Roman, Alexandra Feraru, Enrichetta Rodrigo, Gheorghe Folescu, Elena Ivony, Elena Dragulinescu-Stinghe, George Niculescu-Basu, Vasile Rabega, Edgar Istratty, Aurel Costescu-Duca, Cecilia Nasta-Cerchez, Demetrescu de Sylva, Mircea Lazar, Maria Cojocareanu si Margareta Metaxa au contribuit la reputatia ei internationala.

In perioada interbelica, artisti de marca din intreaga lume au cantat pe scena Operei, in timp ce alti cantareti romani isi cladeau cariere internationale: Traian Grozavescu, Florica Cristoforeanu, Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, Dimitrie Onofrei, Stella Roman, adevarati ambasadori ai patromoniului muzical romanesc.

Au urmat multi alti artisti faimosi, adorati de public: Petre Stefanescu-Goanga, Maria Snejina, Evantia Costinescu, Nicu Apostolescu, Dora Massini, Valentina Cretoiu, Serban Tassian, Dinu Badescu, Nicolae Secareanu, Arta Florescu, Lucia Bercescu-Turcano s.a.

In vederea Festivalului Mondial al Tineretului si Studentilor ce urma sa fie gazduit de Romania in luna august 1953, Opera a primit in sfarsit un sediu nou, care oferea conditii de lux in contrast puternic cu situatia sociala din tara. Cea dintai premiera de opera a avut loc pe 9 ianuarie 1954, cu Dama de pica de Ceaikovski, dupa Puskin, iar primul balet a fost Coppelia, la 10 ianuarie 1954, intr-o productie mult mai spectaculoasa decat cea anterioara.

A urmat o perioada de mare expansiune, influentata fericit de legaturile, inclusiv culturale, cu URSS. In repertoriu au intrat creatii romanesti de certa valoare, dar si lucrari de circumstanta, avand ca unic scop reflectarea vietii sociale comuniste.
Cele aproape o mie de locuri faceau fata cu greu solicitarilor publicului, se realizau inregistrari pentru Radio si Electrecord, iar colectivul era invitat sa participe la evenimentele culturale nationale. Artistii erau cunoscuti, iubiti, apreciati si recompensati cu titlul de Artist Emerit sau Artist al Poporului.

In pofida restrictiilor si interdictiilor ideologice, artistii romani erau binecunoscuti in strainatate, multi dintre ei fiind detinatori a importante premii la Concursurile Internationale de Canto de la Toulouse, Geneva, Montreal, Sofia, Rio de Janeiro, Moscova, Leipzig, Munchen, Salzburg, Barcelona, Busseto.

Beneficiind de o echipa de interpreti de cea mai inalta clasa si de unul dintre cele mai bune coruri din Europa de Est, Opera Romana din Bucuresti a devenit o scena extrem de apreciata.
Aveau sa se afirme pe scenele cele mai mari ale lumii Ion Buzea, Elena Cernei, Viorica Coretez, Ileana Cotrubas, Octav Enigarescu, Arta Florescu, Nicolae Herlea, Dan Iordachescu, Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Valentin Teodorian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Teodora Lucaciu, David Ohanesian, Zenaida Pally, Ion Pisso, Maria Slatinaru, Ludovic Spiess, Eduard Tumageanian, Sanda Sandru, Constantin Gabor, Vasile Martinoiu si Silvia Voinea, la Metropolitan, Scala din Milano, Royal Opera „Covent Garden", Paris, Moscova etc.

Incepand din 1990, problemele politice disparute dupa caderea regimului comunist au fost inlocuite de cele financiare. Cu toate acestea, s-a continuat reluarea unor titluri in montari noi (Faust, Boema, Nunta lui Figaro, Traviata) sau a unor titluri in premiera (Pescuitorii de perle, Mefistofele), iar echipa de interpreti a fost fundamental intinerita, in special pe timpul directoratului lui Ludovic Spiess.

În pleiada cantaretilor de frunte din ultima perioada se inscriu Sever Barnea, Iordache Basalic, Marius Brenciu, Dorina Chesei, Mariana Colpos, Stefan Ignat, Mihnea Lamatic, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Roxana Briban, Felicia Filip s.a.

In constructie