[ Autor Adrian Trasca ]  Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și... nu sunt dezamăgit, când suntem aproape, Aida exclamă "Am mai fost aici! " ;-)
Am sperat să revedem apusul superb care se crează peste lacul Massaciuccoli, dar am venit o lună mai târziu, atunci în 20 iulie, acum în 23 august, iar acum soarele era deja plecat la nani.
Decoruri și costume: o pădure verde de brazi în spate, un cadru înalt, de lemn, în centru. Frumusețea e contrastul cu costumele roșii ale însoțitoarelor japoneze ale lui protagonistei, care au fiecare și un evantai alb. Mai sunt câteva fete în alb, dar Cio-Cio-San e tot în obi roșu cu o centură galben-închis, doar mama ei este în maro. Pinkerton e în costum negru, cămașă albă, Sharpless în costum alb. Zio Bonzo, kimono maro închis, toiag de 2, 5 metri.
Bebe spune că nu vrea la spectacol. Îi spun că e un spectacol special, se ține acolo unde a fost compus! Nu pare prea convins, nu îmi place situația, dar nu am ce face, nu are cu cine să rămână afară.
Pinkerton il dă afară pe zio Bonzo, rămân cei doi și Suzuki Sx4. :-) A, nu, Sx4 e în parcare, ne așteaptă. :-)
Bebe Mihai găsește rezolvarea situației și adoarme. :-) Adevărul este că muzica asta e perfectă și pentru somn. :-)
(Ulterior am văzut că acesta a fost al 50-lea spectacol pentru el în străinătate! ;-) )
Iese și Suzuki. Cio-Cio-San rămâne complet în alb, doar pe cap mai are o cordeluță roșie.
Pinkerton întâi își dă sacoul jos, rămâne în cămașa albă. O desface și pe aceasta și Aida mă întreabă de ce s-a dezbrăcat. Îi zic "Ee! " :-)
În pauză, descopăr în curte și câteva zeci de scaune și o mică scenă, întreb și aflu că acolo s-a prezentat opera cu o oră înainte de spectacol. Îmi amintesc că știam informația, dar discuția a fost în italiană, nu puteam veni cu copiii să o ascultăm.
Tot în curte sunt câțiva soldați din teracotă, pentru "Turandot", desigur. Mai sunt și niște sculpturi, "abstractțiuni" moderne. În foaier vedem o secvență de film cu Puccini coborând dintr-un automobil și i-l arăt Aidei.
Apropierea finalului pauzei se face la fel ca anul trecut, prin câteva acorduri ale Corului Mut. O întreb pe Aida dacă știe ce este, îmi spune că da, dar nu știe cum se cheamă. O întreb din ce operă este, ea râde și zice "Asta care este acuma! " :-)
Actul al doilea. A dispărut poarta mare de lemn. Au apărut câteva smocuri de copaci uscați, luminați în roșu și câteva felinare asemănătoare unor lampioane. Începe muzica. 6 fete, în linie, vin din spate. Sunt în roșu, rochii lungi, fiecare are o eșarfă albă. 3 se duc în stânga, 3 în dreapta, în timp ce... un copil blond, creț, în alb, traversează scena de la dreapta la stânga, țopăind...
"Un bel di, vedremo! "
Remarc, în primul rând, ... virgula! Mai mereu, titlu ariei este scris incorect, fără virgulă între "di" și "vedremo".
Apoi... emoționant... "Un bel di, vedremo! " la Torre del Lago... acolo unde a fost compusă! O premieră pentru puii mei, dar și pentru mine! ;-)
Bel di, frumoasă zi! Chiar dacă Bebe Mihai doarme! :-) Aida e atentă și asta e tot ce contează acum!
Copilul creț și blond care a traversat scena la începutul actului al doilea era, desigur, fiul celor doi. "Que tua madre" e impresionantă.
Aida mă întreabă "De ce nu pleacă?"
"Cine?"
"Ăla cu toiagul! "
Atunci îl observ pe Goro, ascuns în stânga printre copaci și trăgând cu urechea.
Se aud iar acordurile ariei "Un bel di, vedremo! " Desigur, e anunțată sosirea vaporului "Abraham Lincoln". Scena de la Torre del Lago este pe o mică peninsulă, înconjurată, împreună cu scaunele spectatorilor, de lacul care l-a convins pe Puccini să își cumpere proprietate și să compună aici! Și data trecută când am văzut "Madama" lângă un lac (la Hedehusene, în Danemarca) m-am gândit că ar fi foarte interesant spre spectaculos dacă ar apărea cumva, pe lac, un vapor la care Butterfly să se uite cu binoclul!
Eh, dacă nu fac ei, poate facem noi unul în parcul IOR! :-)
Cele 6 fete în roșu apar iar și acum împrăștie petale de trandafiri cu mișcări de vals. Câteva au un fel de mici copăcei cu flori roșii în spatele capului, arbuști fixați pe umeri.
Scena e luminată portocaliu spre roșu. Kimonoul lui Cio-Cio-San este negru cu manșete albe, laaargi de vreun metru. Copilul stă pe jos și se joacă cu petale roșii.
"Aida, ce urmează?"
"Lasă-mă! "
:-)
Intră 50-60 de fete în rochii de vestală, albe. Sub o lumină albastră începe CORUL MUT.
Îmi place ideea de a fi corul pe scenă, vizibil. Mai peste tot e ascuns în culise. Așa, efectul auditiv este dublat de cel vizual.
Mai mult, după final, pe acel intermezzo rar valorificat de regizori (și care recunosc că uneori mi se pare prea lung), într-o lumină albă fetele scot câte o eșarfă neagră, ușor transparentă, și și le leagă la ochi! Apoi dansează lent, unele cu fețe înfricoșate, altele se prăbușesc, se ridică, reiau dansul lent și ies încet, una câte una, una câte una, una câte una...
Cio-Cio-San e în seiza în mijlocul scenei. Copilul și Suzuki sunt întinși pe jos, dorm.
Ies Cio-Cio-San și copilul. "Dormi, amor mio! "
Intră consulul, Pinkerton și noua lui soție. BF e cuprins de rimorsi (remușcări), consulul dă cu bani în el (ca Alfredo în Traviata), el dă să iasă, pe drum e întâmpinat de nevasta lui, care îl oprește arătându-i o haină japoneză roșie...
"Addio, fiorito asil"
Nevasta îmbracă haina roșie. Pinkerton iese, în spate este adus un copac mare, alb și uscat. Din el ia Cio-Cio-San cuțitul.
"Tu! Tu! Tu!
Tu!
Tu! Tu! "
Vine copilul, desigur, dar și Pinkerton în stânga, ascuns printre copaci.
"Guarda ben fiso, fiso,
di tua madre la faccia! "
"Uită-te atent, foarte atent,
la fața mamei tale! "
Copilul pleacă.
Aida se întoarce cu spatele la scenă și se ghemuiește la mine în brațe. O țin strâns, printre lacrimi.
Baa ter flaaaai!
Baa ter flaaaai!
Baa ter flaaaai!
Dacă anul trecut numele operelor lui Puccini sau a unor versuri din opere erau scrise pe banere puse între stâlpi deasupra străzii principale, acum am găsit un pasaj rutier unde erau scrise pe pereți titlurile operelor. Am trecut prin el, am făcut câteva poze - din mers încet, că se mergea aproape bară la bară - apoi am plecat... la Firenze. Drum de o oră. Că acolo era cazarea mult mai ieftină decât în zona Pisa - Viareggio. Și tot de acolo urma să plecăm a doua zi, cu trenuri, spre Cetatea Eternă, Roma, Caput Mundi. Acolo unde Puccini a lansat "Tosca". Planul nostru pentru anul viitor la Festivalul de Operă de la Torre del Lago Puccini! ;-) Sau "Turandot", de la a cărei premieră mondială se vor împlini 100 de ani pe 25 aprilie? ;-)
Am putea amândouă ;-) , dar cred că e mai drăguț să vedem o singură operă pe an la Torre del Lago. Torre del Lago Puccini.
Distribuția:
Cio-Cio-San (Madama Butterfly) : Valeria Sepe
B.F. Pinkerton: Vincenzo Costanzo
Sharpless: Luca Micheletti
Suzuki: Chiara Mogini
Goro: Nicola Pamio
Dirijor: Francesco Ivan Ciampi
Regizor: Manu Lalli |