[ Autor Adrian Trasca ]
 Il Trovatore la Belgrad, Orasul Alb, a fost aproape exact cum ar trebui sa fie trubadurul verdian. Din acest motiv, nici nu am foarte multe detalii de scris, montarea clasica fiind cea mai potrivita pentru aceasta opera, pe care domnul Dejan Savici, dirijor al spectacolului din acea seara, o consideră cea mai buna al lui Verdi.
Un usor fum albastru. O cetate din lemn sugerata usor simplist, prin trei constructii de lemn, in fata carora Ferrando le povesteste soldatilor terifianta poveste a tigancii arse pe rug si a copilului rapit. Cu ajutorul scenei rotative-modulare se trece eficient la un alt decor.
Leonora, rochie lunga bleu cu modele aurii, Contele, armura, pantaloni negri, manta si cizme lungi, Manrico, asemanator, dar camasa alba.
Daca din primul act nu ar fi de semnalat decat faptul ca Manrico se dueleaza si-l invinge pe Conte, tinand sabia deasupra acestuia inainte de lasarea cortinei, actul al doilea avea sa fie unul formidabil. Corul a fost superb, dar mai mult de atat, Azucena, interpretata de Natasha Iovici Trivici, a fost sublima! In primul rand la cea mai buna arie, "Stride la vampa", care aproape mereu imi da mereu furnicaturi pe sira spinarii.
Despre actele urmatoare, fiind montare clasica, iarasi nu am ceva special de scos in evidenta, ocazie cu care remarc avantajul unei montari moderne, ca acolo am ce povesti. :-) Glumesc, desigur, prefer aproape oricand o montare clasica in locul uneia moderna, pentru ca farmecul unei opere cu subiect petrecut in urma cu 300 de ani este dat si de transpunerea ta, ca spectator, in acea vreme prin decoruri si costume.
Dupa spectacol am stat de vorba cu dl. Dejan Savici, care a condus spectacolul de la pupitrul dirijoral, care mi-a pus la dispozitie cateva informatii. In primul rand, capacitatea salii de spectacole, doar 700 de locuri, mult prea mica pentru un oras imens cum este Belgradul, capacitate redusa dupa o renovare chiar si fata de capacitatea avuta dupa constructia cladirii, cand sala avea 800 de locuri, suficiente pentru orasul care atunci, in urma cu 145 de ani, avea... 30.000 de locuitori, acum apropiindu-se de 2 milioane. Mi-a vorbit elogios despre Angela Gheorghiu si mi-a aratat ca stie bine situatia operelor din Romania, colaborand cu mai multi artisti romani (Roxana Briban, Viorica Cortez, Georgeta Stoleriu, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Neli Miricioiu, Nicolae Herlea etc) si dirijand la Bucuresti, Craiova, Timisoara, Iasi, in capitala Olteniei avand programat un spectacol chiar in viitorul apropiat, pe 1 mai, "Otello" de Giuseppe Verdi. De asemenea, si-a adus aminte cu mai putin drag cum nationala de handbal masculin a Romaniei, cu "Hruia" (adica Gruia) si Gatu in echipa, a invins Iugoslavia intr-unul dintre Mondialele din anii 1970. :-)
Am revenit la Opera din Belgrad dupa 3 ani si 3 zile! Din punct de vedere personal, capitala Serbiei reprezinta orasul in care, in aceeasi zi (12 martie 2011), am vazut primul meu meci de fotbal in strainatate (Partizan-OfK) si primul meu spectacol in strainatate ("Lacul lebedelor"). In decembrie recent am vazut finala Campionatului Mondial de Handbal Feminin (in care Belgradul a stabilit recordul mondial de prezenta la un meci de handbal feminin, 20.000 de spectatori! ) Legatura cu actualul eveniment vine acum: Belgrad este pentru mine doar al 3-lea oras, dupa Bucuresti si Londra, in care am vazut cel putin un spectacol de opera, unul de balet, un meci de fotbal si unul de handbal! Lucru care nu mi s-a intamplat, asa cum am constatat surprins, nici in Craiova, Brasov sau Constanta!
Distributia:
Leonora -Sanja Kerkez
Manrico - Dusan Plazinić
Contele de Luna - Dragutin Matic
Azucena - Natasha Jovic Trivic
Ferrando - Ivan Tomasev
Dirijor - Dejan Savić |