[ Autor Adrian Trasca ]  Opera Națională București, 17 aprilie 2022
Cei care spun că nu se poate sunt rugați să tacă și să îi lase să încerce pe cei care cred că se poate!
Am vrut la 1 an și 8 luni. Cum fusese cu Aida. Am vrut în decembrie. Cum fusese cu Aida. Am vrut "Spărgătorul de nuci", actul al doilea. Cum fusese cu Aida. Ulterior Opera Națională a programat "Don Carlo" în aprilie. Voiam actul al doilea din acesta. Cum fusese cu Aida.
Darrrrr... influențat de unii pesimiști, maică-sa și un prieten, Mitică, am tot amânat momentul. Ce-i drept, fusese o tentativă în ianuarie, la puține zile după ce el împlinise 2 ani, dar, după ce am parcat mașina în fața Operei, Aida s-a plâns de dureri mari de burtă și am ajuns și ne-am petrecut ziua toți 4... cu ea la spital!!
Dar, în momentul în care Mihai a depășit 2 ani si 2 luni, vârsta la care Aida a văzut primul ei spectacol complet la Opera Națională București ("Traviata", 14 iunie 2019), am zis că fie ce-o fi, cu prima ocazie, primul spectacol "mare", dar și atractiv pentru el ("atractiv" cu sensul de "mai alert", nu ceva lent, gen Puccini, la care se și aude orice scâncet), îl iau pe Mihai (și pe Aida, desigur) și merg (em) cu el prima oară la Opera Națională București!
Zis și făcut!
17 aprilie 2022. Am parcat lângă Operă, am făcut câteva poze cu clădirea și cu afișul spectacolului și... am mers la intrare!
- Ne lăsați și pe noi... cu Bebe?
- Dacă e cuminte ca ea, da! și domnișoara de la intrare arată spre Aida. :-)
- Este!, răspund eu, în timp ce mă gândesc că, de fapt, de ceva timp, Aida vorbește, șușotește, întreabă, nu mai e tăcută ca înainte, și parcă mi-e mai teamă acum să merg cu ea la operă decât pe vremea când avea vârsta lui Mihai! :D :-)
Intrăm, urcăm la balcon, exact unde am fost și cu Aida prima oară! Este singura chestie "cum fusese cu Aida" pe care am reușit-o, în rest au fost numai diferențe! Cu ea era 30 decembrie 2019, era "Spărgătorul de nuci", am intrat la pauză, să nu ne vadă cerberii, :-) Aida avea 1 an și 8 luni, Mihai are acum 2 ani și 3 luni! Numai diferențe!
Găsim un loc pe care se așează maică-sa cu Aida în brațe. Eu stau în picioare cu Mihai în brațe, dar nu-mi pasă că n-am loc, dimpotrivă, așa pot să îl legăn pe muzică și, mai ales, dacă face gălăgie, să ies cu el repede afară. Nu e cazul, așa cum presupusesem! ;-) Bebe are fața lipită de a mea și pentru mine momentul e magic! ;;)
Alin Stoica, Turiddu, prima imagine și prima arie pe care Bebe Mihai o vede și o aude aici, la Opera Națională București! Acestă alt "acasă" pentru mine și Aida! Mai ales pentru mine, Aida fiind mai apropiată sentimental de Opera Comică pentru Copii, unde a văzut mai multe spectacole și unde a și urmat câteva cursuri.
Vine corul, câțiva copii se joacă pe scenă cu o minge din sfori și are loc un incident pe care personal "îl aștept" de multă vreme: unul dintre copii trimite mingea... în orchestră! :-) )
Faza amintește cum marele bas Pompei Hărășteanu a oprit într-un spectacol un sceptru cât o suliță care se rostogolea... spre capetele celor din orchestră... Eee, da, ăla ar fi fost eveniment, nu o biată minge de sfori inofensivă! :-) )
Adoarme! Cam la 10 minute după ce am intrat!
Am fost cu Bebe Mihai la 39 de spectacole (inclusiv acesta), la 23 a fost atent (la celelalte 16, cam primele, mai mult s-a jucat sau ne-am plimbat prin foaier), dintre care 8 de operă "mare"... Și iată că... tocmai la Opera Națională București are loc... primul lui nani la operă! :-) )
Urmează corul cel mai frumos din operă, Bebe Mihai doarme. :-)
Aida întreabă "Ce se întâmplă?" (pe scenă), îi spun maică-sii să îi șoptească acțiunea. Eu n-am cum, sunt în picioare lângă scaunul lor și îl am și pe Bebe Mihai în brațe dormind. Știu că nu se vorbește în timp ce se cântă, dar cei mici și așa se uită fără să înțeleagă cuvintele artiștilor, măcar câte o informare despre acțiune, când se poate, să primească și ei...
La întâlnirea cu Santuzza, Aida întreabă
"Tati, e Luciano?"
Nu e departe, Alin Stoica seamănă cu Luciano Pavarotti. :-)
Pe Bebe Mihai nu-l trezesc nici tobele. :-) )
La dialogul dintre Santuzza și Alfio, Aida vine la mine și zice "Nu mai vreau! " O întorc la maică-sa și îi zic acesteia "Povestește-i! " Dacă revenea la mine, ieșeam din sală, ca de atâtea ori, dar maică-sa îi povestește și ea continuă să se uite.
Vin aplauzele... dar nici ele nu îl trezesc pe Bebe Mihai. :-)
intermezzo. Aida stă în picioare, se uită fix la scenă și se leagănă de pe un picior pe altul ținându-se de balustradă. Mă las într-un genunchi, în stânga îl țin pe Mihai, cu dreapta o mângâi pe cap pe Aida. Pentru mine e un moment magic, intermezzo di Cavalleria Rusticana este aria pe care o adormeam cel mai des când ea era bebiță mică! ;;)
Aplauze furtunoase... iar Aida aplaudă pentru prima oară!
Turiddu aruncă vinul lui Alfio pe jos. Dacă era zaibăr nu îl arunca. ;-) :-) )
Despre Bebe... ce să zic? Am zis eu că o să stea cuminte la operă? Am zis! A stat cuminte? A stat! :-) )
Desigur, am stat cu el în brațe toată "Cavalleria"! :-) Nu mă plâng, dar măcar o șa dacă aveam și eu, ... dacă un cal nu putea urca până sus, la balcon. :-) )
Se trezește la aplauzele de la finalul operei! :-) Din "Cavalleria" a văzut, deci, aria lui Turridu și aplauzele finale. :-) )
În pauză, urcăm la muzeul Operei, locul preferat de plimbare al Aidei pe vremuri. :-) Ea recunoaște costumul Reginei Nopții din "Flautul fermecat". Bebe spune "Eu vau la mașină! " Merg cu el la balcon, la ultimul etaj, "unde curge sângele din nas (din cauza înălțimii) ", cum spun eu :-) și îi arăt cum se vede de sus sala Operei. Revenim în muzeu și zice iar "Veau la mașina noastă! " Aida aleargă și țopăie, Bebe vrea numai "în bațe".
Aida: "Tati, e spectacol cu paiațe?"
"Da! "
"Și se dă cu de-aia pe față?"
:-) )
Le-am pus la telefon să vadă și să audă mai multe arii din operă - pregătesc evenimentul de peste o săptămână ;-) - printre care și Placido Domingo interpretând "Ridi, Pagliaccio! "
https://www.youtube.com/watch?v=1hxonfpfuTY
iar acolo Paiața se dă cu alb pe față încă de la începutul ariei.
Pentru a doua parte a serii am "copt" pe loc o altă nebunie! :D De la balcon am ochit la parter câteva locuri libere aproape de ieșire... Mi-am făcut curaj gândindu-mă că Aida avea 2 ani și aproape două luni când a văzut primul spectacol complet la Opera Națională București, iar Mihai are 2 ani și peste 3 luni! Am ezitat toată pauza dacă să merg cu el la parter, dar, după al doilea gong, mi-am făcut curaj și am mers acolo... rândul 11... locurile 1-2...
M-am așezat pe locul din margine și l-am luat în brațe pe Bebe. Câteva domnișoare l-au văzut și au zâmbit. Pentru mine grijile s-au mărit când Aida... a vrut și ea la mine în brațe! Problema era că, dacă ar fi fost nevoie să fug cu Bebe afară (dacă ar fi făcut gălăgie), timpul necesar ar fi fost sensibil mărit! Dar... nu puteam s-o refuz pe fetița mea, așa că am așezat-o pe ea pe piciorul stâng, el fiind deja așezat pe piciorul drept! ;;)
Iar bufonul cel rău - așa cum i l-am prezentat Aidei pe Tonio - dă tonul:
"In co min ciaaaaa moo! "
"Să în ceeee pem! "
Am fost foarte atent la reacțiile lui - poate mai mult decât la scenă! - având grijă să îi răspund și Aidei la desele întrebări (șușotite) cu tema "Tati, ce se întâmplă?" Era atent la ceea ce se întâmplă, mai ales când era multă lume pe scenă și cânta corul. "Ding Doong, Ding Doong..." Le-am mărit interesul legănându-i în ritmul muzicii și "dirijând" uneori și, la un moment dat, ... Bebe mi-a preluat "arta" și a ridicat și el brațele dirijând! ;) )
De vreo trei ori a zis un "aaa" (ca un căscat), și de fiecare dată era să sar din scaun. :-) ) I-am zis că nu trebuie să facă zgomot, că toată lumea tace și a părut că a înțeles... până data următoare. :-)
Scena s-a golit, rămânând câte două, uneori trei personaje. Nedda și Tonio, apoi Nedda și Silvio, ... înainte de momentul aducerii lui Canio de către Tonio îl văd că are fața aceea pe care o face uneori înainte de plâns! Îi zic Aidei că trebuie să ies cu Bebe, ea se dă jos de pe piciorul meu, eu îl iau pe el în brațe și ieșim din sală...
Îl întreb dacă s-a speriat, îl pup pe căpșor, nu zice nimic. Îi spun că nu trebuie să se sperie că e cu tati și că, oricum, oamenii de pe scenă nu vin către noi. :-) Ajungem la oglinda mare din drum spre garderobă, mă joc cu el până îl fac să râdă. :-)
Se apropia aria cea mai frumoasă din operă, așa că am intrat iar în sala de spectacole. Întâi am stat lângă ușă, să-i văd reacția. A fost bună, așa că am mers cu el la loc pe scaun. Abia a început "Vesti la giubba" că Mihai a vrut la maică-sa. Aida a vrut la mine, așa că am făcut schimb de copii. :-)
"Riiii dii, pa iaaa cioo! "
"Tati, de ce nu se dă cu alb pe față?"
"Așa au conceput ei spectacolul, Aida! "
Dar, la finalul ariei, Paiața se dă cu alb pe față și simt că Aida e mulțumită. :-)
La aplauzele de final o iau pe Aida în brațe și mergem în față, pe rândul trei. Când apare Tonio, Lucian Petrean, îi spun "Uite, Aida, îl recunoști pe domnul? Ți-a dat napolitane și biscuiți! " Și ea zice "Nabucco! " ;-) "Da, scumpete! " ;;)
După spectacol, mergem un pic pe scenă, apoi în culise - desigur, prima oară pentru Bebe Mihai. Ne întâlnim cu balerina din spectacol, îi arată genele lungi, iar Aida îi arată buba aproape de cot pe care a "obținut-o" căzând pe jos la țară. :-) )
Și... apare și bufonul cel rău! :-) Care, surpriză, le aduce bomboane! :-) ) Deci nu e așa rău Lucian Tonio Petrean! :-) )
Cineva o vede pe Aida și remarcă "Tu ești fetița care vine la spectacole încă de când era mică! " ;;)
Acasă... Aida mă pune să cânt! :-) ) Apoi mă dă cu cremă pe față să mă facă paiață. :-) ) După ce termină, îl iau pe Bebe în brațe, dar el se zbate și îmi zice "Paiață, dă-mi dumu! " :-) )
22.04.17, Aida s-a născut (la spitalul Bucur).
17.04.22, Mihai, prima oară la Opera Națională București.
Evenimentele nu sunt, desigur, de aceeași anvergură, dar îmi place micul joc al numerelor format de cele două date.
Distribuția:
Cavalleria Rusticana
Santuzza: Bianca Mărgean
Lola: Sorana Negrea
Turiddu: Alin Stoica
Alfio: Valentin Vasiliu – debut
Mamma Lucia: Sidonia Nica
Pagliacci
Nedda: Iulia Isaev
Canio: Daniel Magdal
Tonio: Lucian Petrean
Beppe: Andrei Lazăr
Silvio: Iordache Basalic
Dirijor: Adrian Morar
Regie: Ion Caramitru
Scenografie: Viorica Petrovici
Lumini: Chris Jaeger
Coregraf: Monica Petrică
Asistent regie: Claudia Machedon
Maeștri de cor: Daniel Jinga, Adrian Ionescu
Maestru cor de copii: Smaranda Morgovan
Cu participarea Orchestrei și Corului Operei Naționale București |