[ Autor Adrian Trasca ]
 Tradiţie, forţă, prestanţă. Sunt numai trei cuvinte dintre zecile care pot vorbi despre Festivalul anual găzduit de Arena din Verona, ajuns, iată, la 99 de ani de la prima ediţie. Şi, aşa cum o fotografie poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte, un spectacol văzut la Arena din Verona "spune" mai mult decât 1000 de articole, care nu pot decât să zugrăvească o singură idee: o săgeată cu direcţia "spre Arenă"!
Construită în secolul 1 d.H, Arena era folosită pentru luptele gladiatorilor, turniruri, turnee, dar ca şi piaţa. Arena din Verona este unul dintre cel mai bine păstrate amfiteatre din lume (al treilea după Amfiteatrul de la Roma şi El Jem Tunisia). Începând cu secolul al XVIII-lea, Arena Romană a fost folosită pentru punerea în scenă a pieselor de teatru, dar din 1913 este un inimitabil şi stabil sediu pentru diverse activităţi culturale precum opera, balet şi piese de teatru cu mari artişti ai Italiei şi lumii.
Arena din Verona este întrecută în mărime şi importanţă doar de "Colosseo" din Roma. Are un plan eliptic de 138, 77 m pe 109, 52 m în exterior şi cu un platou în interior de 73, 68 m pe 44, 43 m. Fiind una dintre construcţiile cele mai mari din lume, Arena romană poate găzdui, în prezent, peste 15.000 de persoane în acelaşi timp. În antichitate amfiteatrul putea găzdui peste 30.000 de spectatori însă astăzi, acesta este doar o parte din structura originală din cauza unui cutremur din 1117 care a distrus clădirea parţial (inclusiv faţada originală clădirii care era fost construită din calcar alb şi roz de Valpolicella).
Pentru acest an, organizatorii Festivalului de operă anual de vară de la Arena din Verona au pregătit 6 spectacole, în diferite distribuţii: "Aida" de Giuseppe Verdi - aproape nelipsită în fiecare stagiune, "Turandot" şi "Tosca" de Giacomo Puccini, "Don Giovanni" de Wolfgang Amadeus Mozart, "Carmen" de Georges Bizeţ şi, desigur, "Romeo şi Julieta" de Charles Gounot, doar Verona este oraşul celebrilor eterni îndrăgostiţi.
Înainte de spectacol, în tribune sunt aprinse lumânări de către spectatori, impresia creată fiind a unei sărbători (ceea ce fiecare spectacol şi este), dar şi de participare cumva a spectatorului la reprezentaţia de pe scenă. Există spectacole în care mici acţiuni se desfăşoară printre spectatori, dar, mai ales, imensa scenă a Arenei oferă posibilitatea organizatorilor de a "crea" două scene mai mici, secundare, aflată la stânga şi la dreapta celei principale, scene care sunt mai aproape de spectatori şi în care se desfăşoară evenimente de însemnătate secundară.
Decorurile sunt punctul forte al spectacolelor de pe Arena din Verona. Întotdeauna grandioase, spaţiul imens oferit de amfiteatrul roman este din plin valorificat de către organizatori, pe lângă scena principală şi cele două scene laterale mai mici, uneori şi tribunele din spatele scenei făcând parte activ din decor, cum ar fi în "Aida", când sunt populate cu două rânduri de soldaţi care ţin aprinse flăcări, sau în "Tosca", tunul mare care anunţă evadarea lui Angelotti.
Vocile, de asemenea, sunt bune sau foarte bune. Chiar dacă nu intodeauna foarte bune, nu am auzit nicio voce pe care să o pot denumi slabă. O problemă mare este, desigur, spaţiul mare, care necesită un volum bun şi o pregătire anterioară intensă, dar mai toţi interpreţii au făcut faţă cu succes provocării.
Una peste alta, un spectacol de operă la Arena din Verona este de neuitat şi este recomandat chiar şi pentru iubitorii mai puţin fanatici ai genului acesta de muzică, ce să mai vorbim pentru melomanii înveteraţi? Experienţa este de neuitat şi, dacă posibilităţile financiare nu sunt foarte mari, totuşi Arena din Verona ar trebui să fie pentru aceştia, dar nu numai, un fel de Mecca pentru lumea arabă, adică măcar o dată în viaţă! |