Bărbierul din Tziglina Quatro. Căderea ultimei redute

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II Teatrul NaÈ›ional de Operă È™i Operetă din GalaÈ›i ] [ Subcategorie III RomaniaRail 2015 ] [ Subcategorie IV Bărbierul din Sevilia ] [ Data articol: 2015-11-29 ] [ Din localitatea Galati ] [ Tara România ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=60&nume_categ=galati---barbierul-din-sevilia ]   Municipiul Galati este amplasat in estul României, fiind resedinta judetului cu acelasi nume. Este unul dintre cele 7 orase aproximativ egale ca populatie care urmeaza dupa Bucuresti, dar, spre deosebire de celelalte, aici nu am simtit invidia fatză de capitală cu care se "mândresc" unele dintre celelalte. Geografic se afla la mijlocul drumului cu masina de la Bucuresti spre Chisinau sau spre Odesa. Sau de la Focsani la Tulcea. Sau de la Luncavitza la Cotu Lung. :-) Am fost prima oară la Galati in 1996. Ce m-a frapat încă de la prima vizită, in oras jumatate din populatie vorbeste cu accent moldovenesc, jumătate fără accent! Era di astieptat să vorbiască toti la fiel, cu sau fără acshent, dar di undi? :-) Altfel, nu am amintiri prea multe sau importante din oras, doar doua meciuri de fotbal Otelul Galati - Universitatea Craiova, unul incheiat dezolant, 5-1 pentru moldoveni (atunci, in 1996), al doilea cu victoria oltenilor mei, 2-0 in 2009. Totusi, Galatiul are ceva special pentru mine: este al doilea oras in care am luat bacul. :-) Primul oras a fost, desigur, Bucurestiul, eveniment intâmplat fix după ce am terminat liceul... surprinzator, este? :-) Atunci cei de acolo mi-au dat si o foaie care atesta asta... acum nimic, ăstia de la Galati nu mi-au dat diploma, ba mi-au mai luat si bani. :-) Dar atunci a fost prima oară când fost pe Dunăre cu Skodita albastra, si ea se laudă printre masini că a luat bacul. :-) Si tot atunci, in 2008, vizavi de Galati, dupa ce am luat bacul, am facut prima mea baie in Dunăre. Singur, fara Skodita. :-) Printre obiectivele turistice ale orasului, trebuie mentionata casa pârcălabului de Galati, Alexandru Ioan Cuza. Da, este vorba de personajul central al Unirii de la 1859, care a petrecut mult timp in Galati, chiar reprezentând zona (ca pârcălab, un fel de prefect) in structurile de conducere a Moldovei (care atunci era alcatuită din regiunea aflata acum in interiorul României, plus zona de deasupra Deltei Dunării, judetele Cahul, Ismail si o parte din Cetatea Albă. Actuala Republica Moldova fusese deja răpită de către rusi.) La Galati s-au nascut doua voci mari ale muzicii "neusoare" românesti, soprana Ileana Cotrubas si tenorul Nae Leonard, supranumit "Printul operetei", al cărui nume este purtat acum de Teatrul Muzical din oras. Timisoreanul Ion Ivanovici este un alt nume mare legat de Galati, a condus si dirijat intr-o vreme "Opera italiana", o orchestra faimoasa la vremea ei. Ion Ivanovici este compozitorul celebrului vals "Valurile Dunării". Din alte domenii, nascuti in judetul Galati, i-as aminti in primul rând pe inginerul Anghel Saligny, constructorului podului de la Cernavoda, cel mai tare pod din Europa la ora inaugurarii (a garantat ca podul va fi functionabil 100 de ani, a functionat la capacitatea prevazuta 115 ani si chiar si in prezent, dupa 120 de ani, e folosit pentru trenurile de marfa! ), generalul Alexandru Cernat, care a condus armatele române la Plevna in Razboiul de Independenta, scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu, matematicianul Victor Vâlcovici, pictorul Camil Ressu, handbalistele Adina Meirosu (nascuta chiar in Galati) si Stelutza Luca (nascuta in apropiere de Galati), vicecampioane mondiale in 2005 cu echipa nationala a României si vicecampioane europene in 2010 cu Oltchim Râmnicu-Vâlcea, boxerul Lucian Bute, campion mondial IBF vreo 5 ani. Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galati are 59 de ani de activitate si, dacă are noroc, la anu` va aniversa cifra rotunda 60. (Pare logic si banal, dar cititi pân` la final! ) Organizează toate genurile de spectacole de muzica "înaltă", adică opera, opereta, muzicaluri, concerte simfonice, spectacole pentru copii si, în timpul liber, cântări pe valurile Dunării. :-) In acest an a organizat "Festivalul International Leonard", editia a XII-a, a cărui seară de vârf a fost "Traviata" cu Elena Mosuc, una dintre sopranele mele favorite, alături de Felicia Filip si Angela Gheorghiu. Din motive frustrant-obiective, n-am putut ajunge atunci, dar mă bucur că am reusit să ajung cel putin la ultima seară a festivalului, la "Bărbierul din Micro 13". Aaa, la "Bărbierul din Tziglina quatro"! Aaa, la "Bărbierul din Sevilia"! -) (Pentru cine nu stie, "Micro 13" si "Tziglina 4" sunt doua cartiere gălătene cu denumiri parfumate profund autohton. :-) ) Sala are vreo 360 de locuri, dispuse doar la parter, fără balcon sau loje. Am aflat că e in gânduri construirea unui balcon, dar mă rezum să consemnez prezentul, iar planurile sa le relatez ca pe zvonuri. :-) Ce îmi place e că sala e arhiplină, desi Galatiul nu e chiar cunoscut ca un oras "operistic". Putin răutăcios, dar cam realistic vorbind, Galatiul e cunoscut doar pentru că acolo este ce a mai rămas din cel mai mare combinat siderurgic din România (avea 73 de mii de angajati, acum are sub 7 mii! ), dar si pentru că acolo... face Dunărea la dreapta. :-) ) ) Cu atât mai mult e de apreciat că lumea vine la operă! Sala e pătrătoasă, peretii sunt crem cu lemn maro deschis, iar de-a lungul lor, pe laterale, sunt câteva simulări de coloane albe, tot pătrătoase. Scena e încadrată în acelasi stil dreptunghiular, cortina e portocalie, iar tavanul nu are candelabru - nici nu ar fi potrivit, orientarea sălii fiind pe lung, nu pe înalt - ci un "santz" in tavan in care probabil ca erau becuri, acum lumina venind din laterale. "Piano! Piano! " - "Incetisor! Incetisor! " Traducerea e proiectată pe fâsia de zid alb de deasupra scenei. Costumele si decorurile sunt de epocă, mă bucur că nu am găsit aici un bărbier de otzel. :-) Cântăretii tocmiti de Almaviva au pantaloni bleumarin sau mustar, cămăsi albe, peste ele veste de diferite culori, grena, mustar, roz, iar în mâini tin chitare, cobze, fluiere, ocazie cu care semnalez si doi contrabasi culcati pe jos in dreapta scenei in zona orchestrei. Almaviva are haina lunga si gri, cizme negre, camasa rosie, iar ca guler o esarfa mare alba. In spate sunt fatadele unor case medievale in culori vii, portocaliu, galben, mov, o usa-arcada in stânga, doua ferestre arcuite in centru si un balcon mic in dreapta, unde se vede o fereastra batută in scânduri, pe scena fiind raspanditi si 3 stâlpi stradali de iluminat. "Multumim, Monseniore, de onoare, de favoare! " "Laaaaa laaa laaa la la laaaa laaa" "Figaro sus! Figaro jos! Figaro-aici! Figaro colo! " Figaro vine pe o bicicletă care are în spate o cutie de bagaje pe care scrie ondulat "Figaro". :-) Sase oameni sunt pe scena cu el, Figaro tunde o domnisoara, apoi pe scaun trece un domn pe care il barbiereste, scoate o tuica pe care o da unei babe, care bea si incepe sa mearga impleticit, spre final, trei il trag inspre ei de-o mâna, trei de cealalta. "Sono il factoo-tum della citaaa-aa! " - "Sunt barbierul cel iscusit din Micro Tziglina quatro! " :-) Figaro are ciorapi albi, pantaloni negri, brâu rosu aprins, haină verde închis spre albastru cu mansete si guler mari si aurii, bască neagră cu sclipici alb, e frantuz si vorbeste italiana fara accent moldovenesc. :-) Când îi explică lui Almaviva că are multe de facut, îi dă un sir lung de hârtii A4 lipite ca un catastif lung, publicul râde usor. Ii da tonul sa cânte, contele incepe o arie a lui Bocelli. Efectul nu are efect, trebuia dublat cu încă o arie "gresită", eventual si mai celebră (gen "Libiamo! "), dar, la a doua incercare, Almaviva cântă aria bună, "Se il mio nome". Printre scândurile care-i blochează fereastra, Rosina le dă celor doi un cearceaf înnodat ca puscăriasii care vor să evadeze. Il trage repede înapoi când e surprinsă din interior, iar cei doi rămân să plănuiască. "Da soldaaato! " - Figaro scoate din bagajul bicicletei o cascheta rosie de soldat, "Ubriaaato! " - apoi o ulcica-butelca din pământ ars, umflata si cu gât subtire. "Che invenzione! Che invenzione! Che inventioooone! " Camera Rossinei are peretii colorati galben spre portocaliu, perdele albe, o masa rotunda, o biblioteca mica, o sofa. In dreapta a rămas fereastra si balconul, ceea ce am crezut initial ca e o eroare. Era, dar era eroarea mea. :-) "Daca nu-mi e cineva pe plac, eu o vipera ma fac! " Rosina intoarce tabloul tutorelui ei cu fatza la perete, pe spate e o vaza cu flori. :-) Are rochie maro inchis - Rosina are rochie, nu vaza :-) - care "îmbie" la abstinenta. :-) Cântă, iar când zice "Faro giocar", o dă jos dintr-o miscare si rămâne intr-o bluza alba si-o fustita cu volane roz, care îmbie la... la... La! La! La! Le! La! La! La! La! La! :-) Figaro o cheamă din fatza balconului, ea apare la fereastră in spatele scândurilor de lemn. Don Basilio e imbracat ca in versiunea de la Bucuresti, in negru, palarie cu bor lung in fatza si bor lung in spate, cheliuta falsa. Si doctor Bartolo e in aceeasi nota, pantaloni si mantie neagra, palarie cu boruri foarte mari, dar circulare, camasa alba, dar putin vizibila sub vesta gri inchis, amandoi sunt intunecati per ansamblu. "Calomnia e un vânt de seară abia simtita, ce te ia pe nesimtite" Scena intreaga este luminata in verde, iar uneori intermitent in rosu. Figaro face doi pasi mari. "Si chiama Ro si na! " "Dunque io son? Tu non m-inganni?" - "Chiar eu sunt? Nu ma amagesti?" "Astfel de scuze, pentru un doctor de talia mea, te sfatuiesc sa le construiesti mai iscusit." Rosina se maimutareste când Mos Bartolo se mai intoarce cu spatele la ea, el o inchide in camera ei, ea isi da iar jos rochia maro abstinentioasă si rămâne în tinuta sexy, Doctor Bartolo face ochii mari si o usuieste să iasă. Soldatul Almaviva, tunica rosie cu epoleti aurii, "platosa" cu dungi orizontale late albe si negre, pantaloni albi, cizme negre, cascheta rosie cu auriu. Descrierea e importanta pentru ca, atunci cand vine garda, comandantul are acelasi gen de imbracaminte, iar soldatii, din randul carora trebuia sa facă parte deghizatul, au tunici mov sau verde inchis spre albastru... "Pace! Bucurie! Bucurie! Pace! " Don Bartolo e om de stinta (cu un "i"). E in halat alb, are stetoscop, iar pe peretele galben-portocaliu din spate e desenat un raft cu eprubete, pahare Berzelius si alte sticle din laboratorul de chimie al liceului meu. :-) Elevul-profesor loctiitor Almaviva, imbracat ca Don Basilio in primul act, îi predă profunde lectii Rosinei, în timp ce, în spatele lor si al scenei, Don Bartolo face experimente chimico-siderurgice, dă foc la casă, vine cu o găleată si stinge, apoi simulează mistralul gălătean cu o pălărie. Adică face vânt cu pălăria :-) , imprastiind fumul alb care concura cu al Combinatului Siderurgic local. :-) Muzicalul de la final e pigmentat vizibil si detaliat cu actiuni. Almaviva si Figaro vin cu scara, o amplasează în fatză, intră in casă. Mai târziu Don Bartolo ia scara, asa cum se stie, dar actiunea e si arătată, nu doar intuită din text, ca în multe montări. In acelasi stil, aparitia lui Don Basilio cu notarul îi dă vizibil prilejul lui Figaro să spună "Vin doi oameni cu o lanternă! " La final, Rosina e îmbrăcată mireasă. Aruncă buchetul, care e prins de femeia de servici a lui Doctor Bartolo. Bine că nu l-a prins domnisoara de lângă mine, cine stie ce idee îi venea. :-) Dupa spectacol, am urcat pe scena si am facut poza cu contrabasul intins pe podea. L-am si ridicat de jos, ca ametise, saracu`, de atata stat pe spate. :-) Pot spune ca am ajutat si m-am pozat cu un inamic, opinia mea politico-melomană fiind profundă pentru bas si nu contra bas! :-) A doua zi, când mă gândeam că primul lucru interesant din oras e Teatrul Muzical, citesc o stire mare, românească, pe prima pagină a unui ziar local, "Viata liberă": "Teatrul Muzical, în pericol de disparitie"! Consiliul Local i-a aprobat o organigramă cu un număr "urias" de angajati, treizeci si sapte! Mai mult, ziarul scrie ca organigrama, mostenind 37 de posturi de la cea anterioară, e si "inteligentă", adica are directori de cor, orchestra si balet, dar nu cuprinde coristi, instrumentisti sau balerini! Da, Galati e în România, celebră si prin vorba "Frumoasă tzară, păcat că-i locuită! "... Iar apropo de frumoasa noastră patrie, Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galati era singura operă din România la care nu ajunsesem! (O consider operă, desi oficial are denumirea drăgălasă de "teatru muzical".) La începutul anului fuseseră două, dar, cum la Opera Maghiară din Cluj-Napoca ajunsesem între timp, ultima redută rămăsese teatrul gălătean. Acum sunt mândru că am ajuns la toate operele din România, cu atât mai mult cu cât am reusit să ajung la toate în 2015, într-un singur an calendaristic! Inclusiv la Chisinău! ;-) Distributia: Rosina: Adelina Diaconu (debut) Figaro: Jean Kristof Bouton (Canada) Almaviva: Tiberiu Simu (Cluj Napoca) Don Bartolo: Mihnea Lamatic (Bucuresti) Don Basilio: Iustinian Zetea (Bucuresti) Dirijor: Cristian Sandu (Cluj-Napoca) Regia: Cristina Cotescu (Bucuresti) Director general: dr. Teodor Nitză

Nota actuala: 8.67 (din 6 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro