[ Autor Adrian Trasca ]  Teatrul de Operă din Roma este unul dintre cele mai importante din Italia, deci, din lume. Desigur, este vârful de lance al muzicii de operă din "capitala eternă", ceea ce înseamnă și că... se mai cântă muzică de operă și în alte locuri în Roma. Ceea ce, desigur, nu este o surpriză, Italia fiind patria operei, iar la nivel național, fiecare orășel are un teatru de operă care, mai mult, cam arată și așa, cum să spun, ... fabulos pentru mărimea localității respective - cum ar fi cele de la Modena, Bologna, de exemplu "prea" mari pentru cât de mari sunt localitățile în care sunt construite. Ca să nu mai amintesc că Opera din Bologna este a 3-a cea mai veche din lume...
Acum, la Roma, am văzut "Traviata" la Teatro "Salone Margherita". Acesta este, de fapt, un teatru-restaurant care are amenajată o mică scenă unde sunt montate spectacole. Redau idei amestecate cu traducere de pe un pliant de prezentare al teatrului: A fost construit în 1890 ca un cafe chantant, pentru cine vrea să ia cina și să asiste și la un spectacol de varietăți. Este singurul teatru dotat cu bucatarie încă de la fondare, iar anul acesta (2015) a fost complet renovat. Din 1998 prezintă constant spectacole de operă, cele două în prezent pe afise fiind "Traviata" și "Concert de arii de operă".
Teatro "Salone Margherita" se află aproape de Piazza di Spagna, strada (dei Due Macelli 75) care duce spre Barberini. Preturile biletelor sunt 25, 35, 45 și 75 de euro. Biletul de 75 de euro include cina ("la nostra Cena Gourmet"), cel de 25 un mic bufet delicios ("piccolo e sfizioso buffet"), intrarea făcându-se de la ora 19, 30, spectacolul începând la 20, 30 și terminându-se undeva pe la 23, 15.
Sala este nu este mare, are aproximativ 450 de locuri. Scaunele sunt rosu-inchis, pe jos mochetă verde și groasă, iar în stânga și în dreapta sunt două foaiere, acestea nefiind separate prin ziduri, ci prin câteva coloane, practic făcând parte din sală. Separarea se face și pe jos, în foaiere existând gresie lucioasă în patrate alb-negre, care aduce a tablă de sah. În foaiere se află un bar și câteva mese rotunde, iar deasupra lor se află balcoane, unde sunt 5 mese pe fiecare parte, de acolo spectatorii urmărind opera în pauzele de mâncat sau mâncând în pauzele de cântat. :-) Tot la balcon, dar în spate, fix vizavi de scenă, se află câteva rânduri de scaune strict pentru vizionarea spectacolelor.
Orchestra este mică, așa cum e tot cadrul, are vreo 22 de oameni. Publicul o aplaudă când intră și își ocupă locul, apoi repetă aplauzele la apariția dirijorului.
Decorurile spectacolului sunt simple, două scaune negre, din lemn, o masă, două scaune din catifea rosie. Pe masă sunt pahare, două sticle de sampanie și un buchet mare de trandafiri rosii. În spate sunt 5 trepte care duc... la o pânză-cortină rosu-sângerie asezată în valuri, iar în laterale sunt cate două difuzoare mari pe fiecare parte. Tot pe laterale, pe stâlpii care separă foaierul și susțin balconul, sunt mici oglinzi în care, din cealaltă margine, de unde sunt eu, se văd foarte drăguț porțiuni din scenă.
Violetta e în rochie albă ca de mireasă, mănusi albe și un colier cu diamante, probabil false. :-) Invitații ei sunt în fracuri negre, invitatele în rochii de seară de diverse culori, portocaliu, mov, verde închis etc. Alfredo e un pic plesuv (dar nu e bătrân), Violetta e blondă-inchis spre roscată. Vocile sunt bune, dar nu excelează, spectacolul e, totusi, la un teatru de cartier, chiar dacă la Roma.
"Io son, io son felice! " - "Eu sunt, eu sunt fericit! "
Nu există ecran de afisare a cuvintelor. Și nici de traducere în română. :-)
Se lasă cortina! Da, există! :-) Nu știu de ce nu era la început, poate pentru a da efectul de marire, spațiul pare mai larg cu scena vizibilă, nemascată de cortină.
La pauză, muzică ambientală la pian însoțeste spectatorii care beau un paharel sau papă o friptură. Am întâlnit spectatori din diferite tări, Spania, SUA și Germania, dar și un chelner din România. :-)
O masă de paie în stânga, un scaun alb, un ghiveci cu o floare și o băncuță albă în dreapta, o perdea albă, lucioasă, pe peretele din spate. Germont ăl bătrân e cărunt, are costum negru și nu ii lipsesc vestonul, cravata și bastonul. Alfredo e în costum gri spre negru, dar doar cu vestă, fără sacou, Violetta are o rochie turcoaz închis, peste care ține o bluză albă de matase cu dantele. Anina e tot interpreta Florei, are o fustă largă de culoare bleu-gri cu cerculete albe, iar pe umeri ține un mantou negru.
"Diiitte alllla giooovine! "
Publicul nu aplaudă după arii, se lasă o tăcere aiurea.
Nu se dă pauză și se trece direct la balul Aninei-Flora, care are o rochie cu volane neagră, fără umeri și cu puțin sclipici alb. Costumele invitaților sunt aceleasi din primul act, la care se adaugă zingarelele, trei, cu rochii specifice, și "matadorii", tot trei, care au o mantie rosie peste frac, doar pe umărul stâng. Și, în sfârșit, apar aplauzele! Probabil spectatorii nu avuseseră destulă energie din cauză că nu mâncaseră friptura până atunci. :-)
Violetta are o rochie fără umeri, neagră cu ceva auriu închis, vreo trei dungi albe la maneci, colier, mănusi negre și un evantai negru cu flori.
"Questa donna conoscete?" - "O cunoasteți pe această doamnă?"
Alfredo scoate cam devreme banii de la chimir - o fi vrut să-i numere? :-) - iar tatăl lui apare în peisaj după faza de bază. Altă eroare, Violetta cântă, dar versurile sunt gândurile ei, însă Alfredo reacționează prin mimică și gesturi la ceea ce spune ea...
Actul final. Un pat de o persoană pe mijloc, Violetta în el în alb. Anina - fosta Flora, fosta Anina, fosta Flora :-) - e în rochie de menajeră, culoare gri cu cerculete albe, și are un sorț alb în față. Există și o masută cu oglindă în dreapta, un scaun rosu lângă ea, iar în spate o perdea-cortină foarte faină, din catifea roșu-închis, cu patru coroane aurii și patru benzi verticale late aurii, dar nu linii drepte, ci create din modele.
"Addio del passato! " nu primeste aplauze, acestea fiind păstrate pentru final. Acesta vine după ultima oră de circulație a metrourilor, un impediment probabil mic pentru spectatori, fie ei localnici sau turiști. Și pentru mine, pentru că apelez la liniile de autobuze de noapte. :-)
La finalul turului roman de anul acesta... era să mai fac o boacănă! De fapt, eu am și făcut-o! Lungindu-mă prea mult pentru a (re) admira frumusețile Romei, am întârziat la aeroport!!! Am reusit să aleg cele mai lente variante de a ajunge de la Vatican la Ciampino (autobuz în loc de metrou până la gara Termini și de acolo mai departe metrou în loc de tren - practic, toate calculele le-am făcut greșit! ), pentru că, eu mergând foarte mult pe jos, mai ales în Roma, nu știam că există metrou direct de lângă Vatican (stația Ottaviano) până la Anagnina, de unde aveam autobuz spre aeroport. Asa că am ajuns la Anagnina... pe la 17, 35, la 17, 40 se închidea intrarea spre avion, autobuzul pleca la ora 18, avionul meu trebuia să decoleze la 18, 10, distanta cu autobuzul fiind de 20 de minute! Totuși, am luat autobuzul spre aeroport - n-am nicio explicație logică de ce am făcut asta, era inutil după toate calculele! Îmi amintesc că mi-am zis, făcând haz de necaz, că mă duc să ii fac avionului cu mâna, iar pe drum chiar am văzut pe pistă un avion RyanAir care făcea manevre, pregătindu-se să decoleze, așa că i-am făcut cu mâna, așa cum promisesem. :-) Deja îmi făceam calcule de trenuri Roma - Trieste - Belgrad - București, trecusem de avionul de pe pistă, când... am primit un sms... "Ryanair își cere scuze pentru întârzierea zborului dvs. din 25-10-2015. Noua oră estimată de plecare este 20:05."!!! :-) ) )
Așa că încă mă pot lăuda că nu am pierdut niciun avion în viața mea! :-) ) )
Acest articol este... special pentru mine! Da, altul special! :-) Acest articol este special pentru mine deoarece și mama a scris despre același spectacol în aprilie 2013, în urmă cu doi ani. Desigur că articolul mamei este mai bun - oricum n-as putea spune altfel. :-) Mama a fost profesoară de limba și literatura română, scrie foarte bine, dar a publicat putin din motive care nu isi au locul a fi detaliate aici. Vă invit sa-i cititi articolul, "Traviata" la Teatro Salone Margherita din Roma - acum o să îl recitesc și eu, n-am vrut să o fac până acum, ca să nu mă influenteze la scris - și vă invit să nu faceți comparații care mă dezavantajează! :-)
Dar tot o să faceți, așa-i? :-)
Distribuția:
Violetta Valery: Carmela Maffongelli
Alfredo Germont: Adriano Gentili
Giorgio Germont: Giancarlo Pera
Flora: Marina Tiberi
Annina: Marina Tiberi |