[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=50&nume_categ=bucuresti---occ---felicia-filip-si-solistii-occ ]  "Da! Daa, ți-am zis! Pe 6 decembrie, pe Arena Națională, Craiova bate pe Steaua! Da, păi, cum altfel? De Moș Niculae, Steaua ia bătaie! Stai un pic, că mi-e foame, să iau o gură de... Da, a început spectacolul, dar o gură, lasăăă, merge! Mi-e foame! Îhî! Da, 3-0 pentru Craiova! Păi, dacă i-a batut pe Dinamo cu 3-0, ăstora cât să le dea? Că ăștia-s amărâți rău, n-au nici suporteri, nici stadion..."
E normal ca, după ce ai parcurs o etapă, să urci la un nivel mai sus. Așa e teoria, dar la mine întrebarea era care ar fi acest nivel în domeniul despre care vorbim? Adică, după ce am văzut în străinătate 100 de spectacole de operă sau balet, care e nivelul următor? 200? Nu, e acelaşi nivel. Să văd opere pe alte continente? Nu, deja am văzut trei în China! Să văd spectacole pe planeta Marte? Nu, opera de pe Marte e încă în faza de proiect. :-) Și atunci?
Niciodată nu mi-au plăcut cei care vorbesc sau fac diverse zgomote în timpul spectacolului! Îi antipatizez profund și deseori am avut discuţii cu d-ăştia, că nu vreau să le zic altfel, care vin la operă să se etaleze sau să comenteze. M-am ciondănit inclusiv cu "oameni mari", adică realizatori tv sau chiar cu artiști, nu îi nominalizez, care se aflau în public pe post de spectatori și şuşoteau! Există pauze pentru comentarii! Atunci se poate și mânca, bea, comenta, bârfi, râgâi, dar când se cântă, nu sunt decât două variante: să asculţi în tăcere sau să asculţi în tăcere! Sau să stai acasă!
Program inovator de apropiere a copiilor de muzică clasică, prin intermediul unor artişti consacrați. Gen: Concert lecție. Vârsta recomandată: 7 ani și peşte.
"Succesul pe care concertele lecție l-au avut în rândul publicului tânăr la prima ediție a Festivalului "Hänsel și Gretel", anul trecut, ne-a determinat să le dedicăm un loc aparte în stagiunea curentă. Copiii învaţă prin joacă și cântec, iar contactul cu un instrument muzical le disciplinează gândirea. Atunci când au în față un profesionist, care le explică pe înţelesul lor noţiuni ce altfel ar putea părea prea complicate, apropierea de muzică devine firească." (Felicia Filip)
De vreun an și ceva, marea soprană Felicia Filip este director al Operei Comice pentru Copii din Bucureşti. Dar, în loc să stea liniştită la birou, să facă afaceri veroase, să vorbească la telefon non-stop și să mănânce molfăind cereale, așa cum face un director "normal" de la o instituţie de stat din România, dumneaei - e, poftim! - organizează spectacoleee, olelei! Și, culmea, spectacole din care și face parte! Sunt de-a dreptul șocat, scandalizat și intrigat de de de de de... și-mi vine să să să să să...
(Aici mă gândeam la aria Reginei Nopții din "Flautul fermecat". De ce m-am gândit la această arie și operă? Nu știu, dar s-ar putea să aibe legătură cu articolul. :-)
Ia, să recitim având în cap muzica lui Mozart:
"de de de de de de de de de de "
"să să să să să să să să să să "
"Nuuuu, nu mai eeeești... directoaaareeaaa meaaa! " :-) )
"Felicia Filip și soliştii OCC" este un spectacol-lecție dedicat copiilor, dar sunt convins că și multor adulţi le-ar prinde bine să îl urmărească. Se desfăşoară în sala Mozart a instituţiei, sală care a fost creată și inaugurată la începutul acestei stagiuni, adică de mai puţin de două luni. Spațiul permite amplasarea a 120 (sau chiar 150) de scaune (tapiţate, roşii, nu de plastic transparent, ca în loja regală de la Napoli :D), precum și a unui pian (cu coadă scurtă, dar cred că încăpea și unul cu două sau trei cozi lungi :-) ), rămânând spațiu suficient și pentru desfăşurarea unor acţiuni de dimensiune medie sau mică. În plus, există și un balcon interior, un mic etaj de unde se poate arunca apă rece peste spectatori... ăăă... sau caldăă... ăăă... sau se poate cânta acolo. :-)
Spectacolul-lecție începe cu uvertura operei "Flautul fermecat" a lui Wolfgang Amadeus Mozart, operă care avea să dea personajele, ba încă în dublu exemplar! Urmează prezentarea amfitrioanei, doamna Felicia Filip. Și nici nu începe dumneaei bine să vorbească și se aude un țârâit de telefon și un întârziat intră vorbind la telefon și mâncând molfăind cereale...
"Da! Daa, ți-am zis! Meciul e pe 6 decembrie! Da! De Moș Niculae, Steaua ia bătaie! 3-0 pentru Craiova! Doar vorbim de fotbal! Stai un pic, că mi-e foame, să iau o gură de... Da, a început spectacolul, dar o gură, lasăăă, mă, deranjez un pic, nu conteazaă, mi-e foame! Îhî! Nu, nu mai e pe Arena Națională, l-au mutat la Piteşti, că ăștia-s amărâți rău, n-au nici stadion, nici suporteri... Da, 3-0 pentru Craiova! Păi, dacă i-a bătut pe Dinamo cu 3-0, ăstora cât să le dea?... "
Doamna Felicia se oprește din vorbit, se adresează întârziatului și zice "Dumneavoastră? Ce faceți aici?"
"A, mă scuzați, am întârziat puţin! "
Și așa apare prima lecție a zilei pentru copii! Că nu trebuie să întârzie la spectacol, că nu trebuie să vorbească la telefon în timpul spectacolului, că nu trebuie să mănânce diverse deoarece zgomotul îi deranjează pe ceilalţi... (Da, așa e, și mulţi adulţi ar trebui să înveţe toate chestiile astea...)
"Ce ziceți, copii, îl iertăm acum pe acest copil mai mare? Îl iertăm, nu-i așa? Poftiți la locul dvs.! Vizionare plăcută! "
Întârziatul își cere scuze copiilor și doamnei Filip, se duce la locul lui și se aşează zdrang! cu zgomot pe scaun! Doamna Felicia își duce mâna la frunte a durere de cap, "Of! Of! ", și apoi reia de unde a fost întreruptă.
Vorbește despre Opera Comică pentru Copii (singura operă numai pentru copii din lume! ), prezintă tipurile de voci (feminine, masculine și de copii), clasificările mari ale vocilor (soprană, mezzosoprană, altistă, tenor, bariton, bass), vorbește de Mozart și genialitatea lui, apoi... iar năvălește cineva pe scenă! Se pare că doamna Felicia are ghinion astăzi, din spate intră o fată îmbrăcată fistichiu în verde deschis, arată a... pasarareasă! Spune că îl caută pe Papagheno (așa se scrie în română :P) , dar nu apucă niciun copil să-i răspundă, că apare... Papaghena! Adică altă pasarareasă îmbrăcată fistichiu în verde deschis!
"Papagheno este soţul meu! "
"Ba nu, Papagheno este iubitul meu! "
"Vocea feminină subţire, de soprană, și ea împărţită pe mai multe categorii. Aceasta a fost soprana de coloratură."
Se ceartă ele ce se ceartă, cântând sau vorbind, până apare... fata rea, Regina Nopții, vocea de soprană lirică! Îmbrăcată în rochie alb-gri-deschis, "zugrăvită" alb pe față, machiată cu albastru închis, pe cap câteva "antenuţe", bine că e lumina zilei, că pe întuneric te-ai putea spăria de ea! Mai ales că, hopa!, mai apare o Regină a Nopții, pretinzând... postul de fată rea!
(Vocile de soprană sunt de coloratură, lejeră, lirico-lejeră, lirică, spinto, spinto-dramatică, dramatică, dar în cadrul spectacolului au fost prezentate câteva, pentru a nu încărca memoria copilului cu prea multe date de la prima lecție și a rămâne astfel cu nimic. Vocile de tenor sunt lirico-lejer, liric, spint, dramatic, heldentenor, buff. contra-tenor)
După ce ele, desigur, nu se înțeleg, dar pleacă, sus, la balcon, apare... un chinez! Nu e de mirare, chinezii sunt mulţi, sunt peste tot, iată că au ajuns și la Opera Comică pentru Copii din Bucureşti! :-) Cum arată, ce face? Păi, e îmbrăcat fistichiu în verde deschis și... o caută pe Papaghena!
El este vocea de bariton. Cântă, n-o găsește, așa că pleacă, iar doamna Felicia ne spune că distribuția e internațională, pe lângă chinezul evident remarcat și prima Regină a Nopții fiind franţuzoaică. Și întârziatul e oltean, a uitat să remarce. :-)
Nici nu termină bine și în spate își face apariția... Papagheno! Altul! Unul autohton, mioritic! O caută pe Papaghena! Cântă și el, n-o găsește nici el, așa că pleacă și el să o caute, iar în locul lui apare o doamnă în rochie din epocă Mozart care... cântă fals și zgârie urechile. "Eu sunt un canar! " spune când doamna Felicia încearcă să îi domolească avântul. Și reușește, pentru că doamna se oferă să cânte la pian, însă acolo... se afla deja domnul Mozart! Tudor Mozart. Are haina crem, ciorapi pe gambe și peruca așa cum se purta în secolul al XVIII-lea. Se încinge o mică dispută pe clape între reprezentanţii Evului Mediu, din care doamna iese momentan învingătoare, domnul Mozart ridicându-se de la pian și plecând, dând din mâini a lehamite.
Din când în când, își face apariția, ba din spatele publicului, ba din față, ba din laterale, unul care sperie copiii! Îl cheamă Monostatos, e negru tuci, are haine orientale, șalvari mov, centură lată neagră, un fel de mantie albă cu pete lunguieţe negre, turban albastru închis și își caută iubirea, ... pe Pamina! E personaj negativ, dar, după ce a cântat aria "Vreau și eu să fiu iubit! ", doamna Felicia îl prezintă copiilor într-o lumină pozitivă, oricine vrea iubire nu poate fi rău, așa-i?
Tamino este vocea de tenor. "Iată, copii, parcă a răsărit soarele! Încercaţi și voi?" Iar copiii lălălălăiesc entuziasmați, alternativ cu domnul Mozart, revenit între timp la pian, care cânta și el ceva, dar fals, așa că e invitat să se rezume la clape. :-)
După tenor, urmează vocea de bas, iar cel care o exemplifică este însuşi Sarastro, care acoperă sala cu gravitatea vocii groase.
"Sparafuciiiiiil"! Ah, nu, replica acesta, tot voce de bas, e în "Rigoletto"! :-)
Revine doamna "Canar" cu un pachet de biscuiți, un pic de unt și un cuțit mare cu care întinde untul pe biscuiți, apoi le așează pe toate... pe pian!
"Vedeți, copii, ce infamie a comis această doamnă? Pianul nu este doar un instrument muzical, el este un suflet, pe el nu se așează decât partitura! "
Doamna își ia spășită "ingredientele" de pe pian, iar domnul Mozart profită de ocazie și, la pianul eliberat de unt, cântă piesa... "Tartina cu unt". :-)
Revin Reginele Nopții și cântă alternativ cea mai frumoasă arie de "Flautul fermecat". La final se împacă, deși se mai împung pe ici-colo cu coatele, apoi se împacă și pianiştii, care cântă împreună "Rondo Alla Turca", piesă compusă pentru a fi interpretată de 4 mâini. Apoi sunt invitați câţiva copii din public să arate ce știu, iar o fetiţă uimește audienţa interpretând "Ave Maria" atât la pian, cât și prin voce, iar altă, mai micuţă, "Balada pentru Adeline" la pian.
La final, apar Papaghena, Papagheno, Papaghena, Papagheno, ele spun că vor să aibe fetițe, ei, băieței. Așa că merg în public și iau de acolo copiii care vor să vină în față, ele iau fetițe, ei iau băieței, iar doamna Felicia încheie spectacolul-lecție citându-l pe Mozart: "copiii sunt floarea omenirii".
Craiova - Steaua 3-0... Prima oară când scriu despre un spectacol în care particip! Da, eu am jucat rolul întârziatului! :-)
Tocmai eu, care îi pâsâi pe toți din jur care șușotesc, intră pe net, băgându-ți lumina telefonului în ochi, fâsâie sticla de apă când o deschid sau ronțăie crănțănele în timp ce se cântă! Rolul a fost cum nu se poate mai potrivit şi, desigur, este cel mai bun rol dintre toate pe care le-am jucat pe scenă până acum, ţinând cont că e singurul. :-)
Cu o zi înainte de spectacol, am venit la repetiție pentru a discuta, la finalul ei, cu dl. Cristian Mihăilescu, fără intenția său gândul de a deveni mare actor. :-) ) ) Doamna Felicia m-a văzut și m-a întrebat dacă vreau să intru în spectacol, i-am zis că eu nu am voce... decât pentru a speria câinii :-) , mi-a explicat că nu e nevoie de voce și mi-a zis ce trebuie să fac. Sincer, pentru mine orice ieșire în fața unui public e prilej de nod în gât (am mai vorbit de puține ori la unele conferințe și când mi-am susținut lucrarea de licență), dar nu puteam și nici nu voiam să o refuz pe ditamai Felicia Filip. :-) Așa că seara... am făcut ture din sufragerie prin bucătărie, exersându-mi... replica! :-) ) ) Păi, da! Și ce replică mai bună pentru ficatul domnului Mihăilescu poate exista decât "Craiova bate pe Steaua! "? :-) Pe 6 decembrie, da, pe "Arena Națională", meciul e real, va fi peste două săptămâni! ;-)
A doua zi, cu trei ore înainte de spectacol, m-am trezit cu ochii în tavan! :-) I-am dat mesaj domnului Mihăilescu, scriindu-i că am uitat toate replicile :-) ) ) și m-am dus la teatru. Acolo colegii - pot să-i numesc așa, da? ;-) - m-au încurajat, așa că... am rugat pe cineva să mă sune când îi dau bip, a sunat și... am intrat!
Întrucât mă mănâncă pielea și n-avea cine să mă scarpine, am avut și invitați! :-) Reacțiile lor, povestite după, au meritat, însă. Cineva a zis "A înnebunit Adi! Tocmai el, care se ceartă cu toată lumea să tacă în timpul spectacolelor! " :-) , iar unul dintre copii a zis că îi venea să se bage sub scaun și să pretindă că nu mă cunoaşte! :-) ) )
Iar eu... m-am descurcat! Mi-am stăpânit emoţiile, am fost felicitat după, acum deja mă gândesc la noua mea carieră! Așa că, dacă auziți că, la vreo operă de pe la Milano, Londra, Oslo sau Munchen, a intrat pe scenă, în timpul spectacolului, vreun zevzec vorbind la telefon și mâncând crănțănele, să ştiţi că eu sunt ăla! :-) ) )
Ba, chiar am participat și a doua oară la spectacol şi, undeva pe la mijlocul lui, cineva din public - persoană importantă, nu spun cine! :-) - m-a pârât că mănânc grisine în timpulul desfăşurării, așa că doamna Felicia m-a scos la tablă și... m-a pus să cânt! A riscat mult - acuma ştie asta :-) - vocea mea nefăcând parte din niciuna dintre categoriile prezentate în lecția-spectacol! :-) Am "cântat" gama "Do re mi fa sol la si dooooooooooo", dar poate să zică "Mersi! " că n-am "atacat" aria Reginei Nopții, că se termina lecția, fugeau toţi copiii acasă, pe sub mese, pe după paturi, care pe unde apucau! :-) ) )
Ce mi-a plăcut la doamna Felicia Filip... da, desigur, nu sunt ipocrit, cel mai mult mi-a plăcut că i-am fost partener pe scenă - deja îmi trec asta în CV :-) ) ) - și că a avut încredere în mine și m-a invitat în spectacolul dumneaei ;-) , dar acum mă refer la voce. Da, desigur, of, iar trebuie să fac precizări, nu la vocea de soprană, aceea m-a vrăjit de mult - și mult! Atunci, în 2002, după ce am văzut la Opera din Bucureşti "Traviata" cu Felicia Filip, mi-am zis că, dacă o să am o fetiță, o să îi dau prenumele ori Felicia, ori Violeta, ori amândouă! ;-)
Revenind la spectacol, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost căldura din vocea dumneaei, abordarea, tonul blajin care îi face pe copii să fie atenţi, să se simtă importanţi, să simtă că fac parte din spectacol. E un lucru foarte mare să captezi atenţia unei droaie de copii care te văd pentru prima oară, majoritatea veniți mai de voie, mai de nevoie, pentru că i-a pus mami, tati sau buni.
Copii aud muzică de calitate și învaţă o mulţime de lucruri, îndrumați fiind să evite mâzga oferită de societatea românească actuală şi, pe scurt, să aleagă calitatea! Inclusiv să nu şuşotească în timpul spectacolelor! ;-)
Distribuţia:
Amfitrioana: Felicia Filip
Regina Nopții: Gloria Tronel (Franţa)
Ba nu, eu sunt Regina Nopții: Rodica Anghelescu
Papagheno: Fang Shuang (China)
Desigur, Papagheno: Daniel Filipescu
Papaghena: Virginia Stamate
Iar Papaghena: Oana-Maria Åžerban
Tamino: Andrei Lazăr / Gjergji Mani (Albania)
Nu Tamino, ci Sarastro: Åžtefan Schuller
Monostatos: Valentin Racoveanu
Întârziatul: Adrian Trașcă ;-)
Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart
Nu la scripcă, ci la pian, domnul Mozart: Tudor Scripcariu
La coada pianului, uneori la clape, doamna Canar: Madalina Florescu
Costume: Viorica Petrovici
Lumini: Soarele, de la 149, 6 milioane de kilometri ;-)
Scenariul și regia: Felicia Filip. Mai puțin monologul "Craiova - Steaua 3-0", desigur, care îmi aparține! :-)
Asistent regie: Cristian Mihăilescu. "Mici idei și inserții", așa cum mi-a zis, una dintre ele fiind să mă pârască doamnei Felicia că mănânc grisine, contribuind astfel decisiv la debutul meu ca sopran-tenoră spirto-gramatic de coloratură. :-) Alb-albastră, desigur! ;-)
PS: Lecția-spectacol are ultima sa ediție în această vineri, 27 noiembrie 2015, de la ora 11. Veniți să învățați, să vă amuzați și să vedeți cum îmi închei cariera de actor! :-) |