[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=31&nume_categ=bucuresti---aida ]
 "Aida" la Bucuresti pentru mine e o provocare! Pentru ca, spre deosebire de articolele despre opere din strainatate, unde pot scrie fara probleme ce ma taie capul :-) , multi dintre cei care citesc au vazut spectacolul si pot evalua in cunostinta de cauza aberatiile mele... Aaa, impresiile mele. :-)
N-am scris pana acum despre Opera din Bucuresti deoarece am considerat ca oricine poate vedea un spectacol aici. Dar ulterior mi-am dat seama ca nu e deloc asa, intrucat exista oameni din provincie sau din strainatate care citesc ce scriu si pentru care o deplasare la Bucuresti e dificila spre improbabila. Din acest motiv m-am hotarat sa scriu macar un articol atat despre Bucuresti, cat si despre celelalte Opere din România la care ajung.
Deci, o provocare. Iar euuuu... Eu ador provocarile! Ce vorbesti!
Ce cliseu stupid a devenit ideea asta! Mai nou, toata lumea adora provocarile, toata lumea spune ca s-ar rostogoli cu telefericul razant cu Casa Poporului, ar merge in maini din Piata Unirii pana in Piata Romana si inapoi pe Calea Victoriei sau ar studia la 50 de facultati intr-una singura daca... Sau daca... Sau daca...
Eu nu spun ca ador provocarile, ci doar ca asta nu are nicio legatura cu acest articol. Nu e o provocare. Il scriu pentru amicii din provincie sau strainatate care nu au vazut spectacolul, iar mai nou, decat am gasit cativa oameni mai mult sau mai putin entuziasti care imi traduc articolele cateva limbi de circulatie internationala, asa ca il scriu si pentru acei straini care nimeresc din greseala pe site.
Hmmm... Pare totusi o provocare! :-)
Casa Poporului si "50 de magazine intr-unul singur" sunt doua simboluri binecunoscute ale capitalei României, mai ales primul, celalalt facand parte numai din istoria orasului si fiind cunoscut in primul rand de aceia care au trait o parte din viata in "Iepoca de Aur". Traseul Unirii - Romana cu intoarcere pe Calea Victoriei este cel recomandat turistic prin Bucuresti, dar sfatul meu cald dat vizitatorilor orasului e sa lase "provocarile" deoparte si sa il parcurga traditional, mergand pe picioare, nu in maini. :-)
Bucurestiul este un oras frumos!
Deja simt ca mi-am pus in cap o jumatate de cititor pe metru patrat! :-)
Cu toate astea, chiar repet: Bucurestiul este un oras frumos!
Pentru cine o sa imi spuna de vestita "axa" RFG - nu Republica Federala Germania, ci "ansamblul artistic" Rahova-Ferentari-Giulesti -, am sa il intreb daca la Roma sau Londra s-a dus sa viziteze centrul sau cartierele. Ca sa nu zic de New York si Rio de Janeiro, primul cu "artisticul" Bronx, al doilea cu renumitele favele. Tind sa cred ca nu!
Turistic, Bucurestiul e un oras frumos.
Exista prostul obicei românesc de autodefaimare. "Numai la noi e asa! " "Numai la noi se intampla asta! " Urasc teribil obiceiul asta! Cand inca "eram mic" si nu iesisem prea mult din tara, aproape credeam asta. Cand am inceput sa umblu, am observat ca nu, nu numai la noi se intampla "asta"! Este adevarat ca la noi se intampla o multime de lucruri care nu ar trebui sa se intample, dar la fel se intampla si in mai toate celelalte parti ale lumii! Nu neg nivelul de trai, de civilizatie si chiar de bun-simt mai ridicat in unele tari - chiar ma deranjeaza teribil ca nivelul bunului-simt a scazut enorm in România -, dar ma bucur foarte ca nu m-am nascut si nu locuiesc in zone ale lumii, mult mai multe decat cele bune, unde salariul e de un dolar pe zi sau unde asistentza medicala inseamna apa, muuulta multa apa in cazuri de fracturi, ebola sau sida.
Ateneul, cea mai frumoasa cladire din oras, Palatul Regal, Biblioteca Centrala Universitara, Muzeul de istorie, CEC-ul mare, Banca Nationala (care se viziteaza doar in exterior si fara cagule :-) ), biserica Stavropoleos, Casa Poporului, Curtea Domneasca, Centrul vechi, Universitatea (ambele cladiri mari), Teatrul National, Arcul de Triumf, Muzeul Satului si, desigur, Opera Nationala sunt obiective turistice care fac Bucurestiul demn de a fi pus pe lista oraselor europene de vizitat, chiar daca nu in varful listei.
Opera Nationala din Bucuresti a functionat pana in anii 1990 sub numele de "Opera Nationala Româna". Ca an de infiintare e considerat 1921, an in care un grup de entuziasti - si mai persuasivi sau mai norocosi, nu stiu exact - in frunte cu George Stephanescu au reusit sa puna bazele oficiale ale institutiei de Opera din Bucuresti. Cladirea actuala dateaza din anul 1953, depasind deci 60 de ani de existenta. Are trei arcade mari si impunatoare, doua basoreliefuri pe laterale, patru statuete intre coloane, dar, cu toate acestea, are un mic, foarte mic iz sovietic, probabil din cauza liniei drepte ale Ve-ului cu varful in sus al acoperisului. Cred ca ar trebui, ceva deasupra acestui Ve care sa "taie" vizual liniile acelea drepte pentru a îi da o nota mai ondulata si mai atragatoare, cateva statuete, ceva ingerasi (sau ciori :-) ) de pe care sa atarne ramuri (sau găinatz? :D :-) ) ) )
Interiorul nu e atat de mare pe cat ar merita Bucurestiul, dar sa nu uitam ca vorbim de o cladire construita la doar 7-8 ani dupa al doilea razboi mondial! Lojele sunt pe doua randuri (putine, dar nu le putem umfla :-) ), candelabrul e maiestuos (unul dintre cele mai frumoase din Europa) si incadrat excelent vizual in mai multe cercuri concentrice, dar care nu il sufoca insa, iar sus e balconul pentru cei care au bani, dar prefera sa se uite de sus la artisti. :-) Era si un muzeu al Operei la ultimul etaj, nu impresionant, dar mult mai bun decat ce e acum, adica nimic...
Artistii care au cantat aici? Cine ii stie... pe toti? Cei mai dragi mie... Ludovic Spiess, Pompei Harasteanu, Nicolae Herlea, Vasile Martinoiu, Teodor Ilincai, Stefan Ignat, Iordache Basalâc. Iar cele mai dragi :-) : Felicia Filip, Elena Mosuc, Roxana Briban (care pentru mine va ramane pentru totdeauna cea mai buna "Aida"...), Irina Iordachescu, Ecaterina Tutu-Pop, Oana Andra, Mihaela Stanciu, Sorina Munteanu, Cellia Costea, ultima pe lista fiind... Angela Gheorghiu, care a debutat pe scena ONB intre cele doua "Aide" pe care le-am vazut in aceasta primavara pentru acest articol. Ultima cronologic, fireste. :-)
Si aproape ca era sa uit - cica ;-) - de... Corina Dumitrescu, Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader, in ale caror "Lacuri" m-am "balacit" intotdeauna cu imensa placere.
Desigur, nu ignor "vechea garda", care a fost chiar cea mai buna "garnitura" din istoria Operei din Bucuresti, David Ohanesian, Dan Iordachescu, Ionel Voineag, Ion Buzea, Corneliu Fanateanu, Virginia Zeani, Elena Cernei, Ileana Cotrubas, Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Nicolae Dobrin - hopa! ăsta a în"cântat" tribunele de fotbal :-) -, dar pe ei nu i-am prins pe scena sau nu mi-i aduc aminte, copil fiind in anii 1980-90.
Opera din Bucuresti e favorita mea! Aici ma simt acasa! Sau "cel mai acasa"! Pentru ca mai sunt trei opere unde ma simt ca acasa (Brasov, Craiova si... Arena di Verona), dar "cel mai acasa" ma simt la Bucuresti. Aici am fost prima oara la Opera ("Traviata", cand aveam vreo 12 ani), aici am vazut cele mai multe spectacole (peste 250, vreo 60% din total, procent care era 80-90% in urma cu putini ani), aici am colaborat prima oara cu o Opera, aici am plutit prima oara "operistic". In perioada 2002-2006 am colaborat cu ONB, realizand si intretinand website-ul impreuna cu doamna Vivia Sandulescu in perioada in care director era Maestrul Ludovic Spiess.
"Aida" la Bucuresti. O productie care are vreo doua decenii vechime. Nu stiu daca ar fi nevoie de un suflu nou - eu o revad mereu cu placere - dar n-as vrea ca eventuala productie noua sa fie o porcarie cum am vazut eu vreo doua-trei prin Occident. Montarea de la Bucuresti are atmosfera egipteana si, pana la urma, asta e scopul, iar cine a vazut-o de multe ori, normal ca s-a plictisit de ea. Motiv pentru care ii recomand sa mearga sa vada alte montari la Verona, Aida noua, la Londra, la Zurich si o sa ii treaca de dorit "noutati". :D
Primul act. Cortina se deschide, Radames si marele preot pasesc incet venind din spatele scenei. Radames, costum de razboinic de culoare alba cu insertii de auriu, sandale aurii, mantie alba. Preotul, in alb, plus cusma aurie, "muta" un toiag lung pe podea. Decorul, doua forme geometrice trapezoidale inalte, mari, pe care sunt desenate modele egiptene, in spate o poarta egipteana mare.
"Celeste Aida! " - lumina care invaluie scena e usor galbuie, in deplina concordanta cu decorul.
Amneris vine insotita de patru sclavi, are tot alb cu ceva auriu ca nuante reprezentative: rochie alba lunga cu marginile terminate cu tiv auriu si verde, coroana-tiara pe cap tot aurie cu verde.
"El se turba! " - "El turbeaza! " - Aaa, ba nu, "El se tulbura! " :-)
Aida, rochie portocaliu-inchis, cerc in jurul capului, mantie mica maro, bruneta, creata.
Faraonul e adus cu lectica, tine in maini incrucisate semnele egiptene ale puterii - cum sa descriu doua chestii de metal auriu care arata ca doua unelte, una in forma de carlig, cealalta ca un bat cu o maciulie la un capat? :-)
Un soldat egiptean intra tinand in maini semnul (steagul) de lupta, care arata a... cum sa descriu o sulita lunga si neascutita tinuta vertical si care are in capatul de sus o cioara, pardon, o acvila :-) din lemn poleita auriu? :-)
Isis a stabilit conducatorul armatelor, iar acesta, Radames, primeste de la Amneris semnul de lupta, pe care il luase de la soldat.
"Guerra! Guerra!
Guerra! Guerra! Guerra! "
"Ritorna vincitooooor! " - "Te-ntoarce-nvingatooooor! "
Templul lui Isis. "Immensso Fta! Noi t`invochiamo! " - "Imensule Fta! Noi te invocam! "
Patru blocuri de zid in laterale, statuia aurie inalta a zeitei Isis in centru, avand bratele in laterale indoite usor de la coate si avand palmele cu fata spre public. Lumini discrete portocalii in spate, lumini albe pe fetele oamenilor din fatza. Preotii stau pe laterale in timp ce dansatoarele executa ritualul, un dans lent, in ton cu muzica. Din spate intra o fata cu o sabie, pe care, dupa ce o vantura de cateva ori prin aer, i-o da preotului-sef.
Fetele ies, ramane doar cea cu sabia, intra Radames. S-au asezat in linie, in stanga Radames, in centrul scenei fata cu sabia, in dreapta marele preot.
"O, mare Fta, ce ai creat lumea, marea si cerul, / Noi te invocam, marite Fta! "
Fata ii da sabia preotului, care i-o da lui Radames. Egiptenii pot pleca la razboi.
Cele patru blocuri de "piatra" sunt asezate intr-un V larg. In centru urca o scara, la capatul careia Amneris e tolanita pe un divan. Are o mantie lunga de catifea rosie La baza scarilor si pietrelor, aranjate simetric, 5-6 sclave canta in cor, iar alte 3 la harpe. Au rochii predominant albe ornamentate putin cu verde sau portocaliu inchis. "Dansul micilor negri" e facut de 5 fete in costume mulate maro si cu coafuri afro, iar doua dintre ele sunt tzâtzoase bine, nu arată a negri mici. :-) Amneris coboara - "O, vieni, vieni, amor mio! Fammi beato il cor! " - "O, vino, vino, iubite! Imbata-ma de fericire! "
Dar de venit, vine Aida. :-) Fetele celelalte ies alungate de Amneris. "Soarta a fost cruda cu ai tai! "
"Comandantul insusi a fost ranit de moarte."
"Priveste-ma in fata! Te-am mintit! "
"Tu, rivala mea? Ei, bine, si eu iti sunt rivala! "
Amneris vine spre Aida amenintator, armand bratul la ureche sa o pocneasca. E un moment de regie simplu, dar pe care multi il trateaza superficial sau prost. La Bucuresti insa jocul de scena e in concordanta cu muzica. Aida se ghemuieste la pamant.
"Ah! Che dissi mai? Pieta! Perdono!
Tu sei felice
Tu sei posiente
Io vivo solo per quest`amor! "
"Ah! Ce am zis! Iertare! Iertare!
Tu ai puterea
si fericirea
Eu traiesc doar pentru aceasta iubire! "
Intre cele patru blocuri de piatra mari asezate pe laterale a fost pusa in spatele scenei o poarta mare de intrare la curtea Faraonului. Tronurile (al lui si al fiicei lui) sunt in stanga, cocotate la capatul unor scari pe care cei doi urca atunci cand intra in scena. Intra preotii, albi cu modele aurii, se aseaza pe doua randuri in lateral stanga, fete, in alb cu modele verzi sau portocaliu inchis si tinand flori, se aseaza pe trei randuri in lateral dreapta, fatza in fatza cu preotii, barbati in fuste de lupta verde inchis si sulite in maini, pe un rand in fata fetelor. Marele preot e in fatza alor lui, Faraonul e adus intr-o lectica mare, la fel Amneris. Aida e in stanga, jos, la baza scarilor.
"Glorie all`Egitto e Isis! " - "Glorie Egiptului si zeitei Isis! "
Marsul Triumfal. Soldatii defileaza cu sabii si scuturi. Au haine albe, decorate cu auriu si verde, scuturile fiind verzi decorate cu auriu. Instrumentalul e împanat cu dans al soldatilor, fiecare avand o fata pereche. Grupul umple scena, miscarile sunt largi, frumoase, vioaie, dar exista mici nesincronizari, cam multe. In frunte se afla o pereche care e cand sincronizata cu grupul, cand face alte miscari specifice razboinice.
Radames e adus intr-o lectica uriasa aurie in forma de luntre dusa de opt oameni pe care ii pasc probleme cu coloana vertebrala daca mai cara mult ditamai barca.
"Salvator della patria, io ti saluto! " - "Te salut, salvator al patriei noastre! "
Aida tine o perna pe care se afla coroana cu lauri. Amneris coboara de pe tron, ia coroana, mimeaza ca i-o pune pe cap lui Radames (care are un coif urias auriu), apoi i-o pune pe manerul sabiei pe care o are la brâu. Cam aiurea...
"Sa intre prizonierii! "
Copii, fete, cu parul afro, negri la fatza, haine simple, ca un sac, potrivite pentru rolul de prizonieri. Culorile sunt diferite, portocaliu, rosu inchis, maro, variante ale acestor nuante. Amonasro e singurul adult - cu o armata de copii, nu e de mirare ca l-a invins Radames :D - e masiv, costum mulat maro inchis, fustita in dungi maro, centura pe diagonala trupului de la umarul stang la soldul drept, sandale aurii, cordeluta lata prin parul cret brunet.
"Morte in van cercai! " - "Moartea in zadar am cautat-o! "
Sfarsitul fiecarei strofe e terminat "tare" de Verdi printr-un sunet dublat. La fiecare acel moment, Amonasro se infoaie spre Faraon cu pieptul inainte, iar un soldat ii taie calea, punandu-i o sulita in fata.
Radames cere eliberarea prizonierilor. Preotii cer "Struggi, o, Re, queste ciurme feroci! " - "Sfarma, rege, hoarda barbara! ", poporul cere "Grazie per l`infelici! " - "Mila pentru acesti nefericiti! " Faraonul il rasplateste pe jumatate pe Radames, pastrandu-i ca garantie, la sfatul Marelui Preot, tocmai pe Aida si Amonasro si, bonus, i-o da si pe Amneris pe cap. Aaa, de sotie! :D
"D`Amneris la mano premio ti sia." - "Iti dau ca rasplata mâna fiicei mele." Poporul e multumit, prizonierii pleaca luandu-si la revedere de la Aida si de la tatal ei, toti canta impreuna, dar si separat, fiecare ce il doare.
"Glorie Egiptului si zeitei Isis! "
Pauza, prima, dupa doua acte jucate unul in continuarea celuilalt. Spectatorii ies, unii merg in foaier, care este cel mai frumos din România, ba chiar din Sud-estul Europei, incluzand aici Belgrad, Sofia, Atena, Chisinau si chiar Budapesta! E spatios, desi, de cand a fost amplasat un bar cam mare in mijloc, arata mai restrans, iar tavanul e decorat cu "carlionti" aurii. Prin ferestre se poate vedea parcul din fatza cladirii, care e o priveliste placuta indiferent de anotimp.
Actul al treilea are templul in stanga, in dreapta o stanca, lumina albastra cu nuante verzui. Fundalul e albastru intens, brazdat de cativa palmieri inalti cat toata scena, o barca lunga pluteste in fata zidului din fundal si se opreste la mijloc, Amneris coboara, Marele Preot o intampina: "Vino in templul lui Isis sa-i ceri ocrotirea in ajunul nuntii tale! "
"Da, ma voi ruga ca Radames sa fie doar al meu si eu voi fi a lui! "
Amneris, Marele Preot si insotitorii lor intra in templu. Vine Aida, scena e goala, albastra, Aida e in alb si are centura aurie.
"Nilul imi va fi mormantul! "
"O, patria mea, nicicand nu te voi mai revedea! "
"Pricini grave m-aduc la tine, Aida! "
"Ce groaznic ce imi ceri tu! Niciodata! "
"Un popor invins, disperat, numai prin tine mai poate spera! "
"Valea din Napata! "
"Trădătooor! "
Amonasro scoate un cutit - era sclav, cum de avea cutit? - si incearca sa o omoare pe Amneris. Radames il opreste, apoi ii ajuta pe Aida si tatal ei sa fuga, apoi capituleaza.
"Mare Preot, tie ma predau! "
"As vrea sa-l salvez! Dar cum?
Voi incerca!
Garzi! Radames sa fie adus aici! "
Radames e adus de patru soldati. Costumul de general s-a pierdut, in locul lui fiind cel de prizonier, ca un sac alb cu centura la mijloc.
"Patria, tronul, viata le-as da pentru tine! "
"Nu ma tem de ura lumii, mi-e teama de mila ta! "
Pe fondul muzical grav intra in scena tacticos preotii. Se aliniaza in fata scenei cu spatele la public, iar albul lor, singurul luminat din cadru, capteaza ochii. Pleaca apoi in spatele monumentelor de piatra.
"Radames, ai divulgat dusmanilor secrete ale tarii! Disculpa-te!
El taaace! Traadatoooor! "
"E nevinovat! Mila, o, zei! "
"Radames, ai parasit ostirea in ajunul luptei! Disculpa-te!
El taaace! Traadatoooor! "
"Indurare! Salvati-l, zei! "
"Radames, ti-ai calcat juramantul fata de patri ce! Disculpa-te!
El taaace! Traadatoooor! "
"Indurare! Salvati-l voi, zei! "
"Radames, soarta ta e decisa: la moarte esti condamnat!
Sub altarul zeului tradat in cripta vei fi ingropat! "
"Trăădatooor! Trăădatooor!
Trăădatoooooor! "
Mormântul e intunecat, cu cele patru pietre dispuse apropiat, redând senzatia de inchis, ajutate fiind si de lumina discreta portocalie cu verde inchis.
"Lespedea fatala se-nchise peste mine. Iata mormantul meu! N-am sa mai vad lumina! N-am s-o mai vad pe Aida! "
Dar Aida e "o umbra, o naluca", si apare de dupa un bloc de piatra.
"Totul e sfarsit pentru noi pe Pamant! "
"Adio, lume! Adio, vale de plansete! "
"Deasupra noastra se deschide cerul! "
Din dreapta, in fata blocului de piatra de acolo, apare Amneris cu o coroana de lauri, se lasa in genunchi, ridica bratele, se roaga.
"Pace eterna, Isis, iti cer pentru el! "
Aida si Radames in mormant, in mijlocul scenei, se lasa jos unul in bratele celuilalt. Langa, semnificand pe mormant, Amneris se lasa pe jos, punand capul pe bratele abia intinse pe podea. Luminile se sting usor...
Asa cum am prevazut, a fost un articol greu. Nu stiu daca mi-a iesit bine, dar o sa aflu dupa suturile in o... dupa opiniile pe care o sa le primesc. :-) Scrierea lui a fost insa o experienta interesanta. Am vazut aceasta "Aida" de vreo 30 de ori, dar incercarea de a o descrie m-a facut sa o vad dintr-un unghi nou, unul in care incerc sa observ cat mai multe detalii, unele parandu-mi-se atat de firesti incat cu greu nu le-am sarit. Ca tot e vorba de Bucuresti, e ca si Casa Poporului. Ne-am obisnuit cu ea si ni se pare banala ca o vedem sau putem sa o vedem zilnic, in timp ce turistii raman cu gura cascata cand o vad cat e de mare.
De asemenea, "traducerea" in româna are o nota un pic ciudata. Am facut-o insa atat pentru a sublinia momentul din opera in care eram, cat si pentru a da culoare româneasca traducerii articolului in alte limbi straine.
PS: Impotriva carcotasilor inveterati am pastrat special la final in favoarea capitalei noastre argumentul cel mai tare: Fetite dulci / ca-n Bucuresti / in toata lumea nu gasesti! ;-) :-) ) )
Distributia spectacolului din 19 martie 2015:
Regele - Marius Bolos
Amneris - Andrada Rosu (invitata)
Aida - Cellia Costea (invitata)
Radames - Daniel Magdal (invitat)
Ramfis - Dan Paul Dumitrescu (invitat)
Amonasro - Stefan Ignat
Mesagerul - Valentin Racoveanu
Marea Preoteasa - Simona Neagu
Solisti balet - Liliana Nica, Gabriela Popovici, Ionut Arteni
Dirijor: Alexandru Samoila (invitat)
Regia: Plamen Kartalov
Scenografia: Viorica Petrovici
Coregrafia: Francisc Valkay
Maestru de cor: Stelian Olariu
Asistent de regie: Cristina Cotescu
Asistent maestru cor: Daniel Jinga
Asistent de coregrafie, maestru de balet: Mirela Simniceanu
Distributia spectacolului din 10 aprilie 2015:
Regele - Mihnea Lamatic
Amneris - Liliana Mattei Ciuca (invitata)
Aida - Carmen Gurban (invitata)
Radames - Konstantin Andreev (invitat)
Ramfis - Horia Sandu
Amonasro - Stefan Ignat
Mesagerul - Valentin Racoveanu
Marea Preoteasa - Simona Neagu
Solisti balet - Liliana Nica, Gabriela Popovici, Ionut Arteni
Dirijor: Friedrich Pfeiffer (invitat)
Regia: Plamen Kartalov
Scenografia: Viorica Petrovici
Coregrafia: Francisc Valkay
Maestru de cor: Stelian Olariu
Asistent de regie: Cristina Cotescu
Asistent maestru cor: Daniel Jinga
Asistent de coregrafie, maestru de balet: Mirela Simniceanu |