Trubadur pe sub Tâmpa Brasovului

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2016 ] [ Subcategorie II Opera din BraÈ™ov ] [ Subcategorie III Trubadurul (Il trovatore) ] [ Data articol: 2016-01-30 ] [ Din localitatea Brasov ] [ Tara România ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=64&nume_categ=brasov---trubadurul ]   Brasov. Dragul meu Brasov, mai corect spus. Bine, bine, stiu, Brasovul nu e al meu - ci al urmasilor urmasilor urmasilor... :-) -, dar o părticică din mine va fi mereu brasoveană, după ce am facut doi ani de master aici. Si după ce am colindat in lung si in lat nu numai orasul, ci si intreg judetul in perioada respectiva, dar si înainte si după! Primul oras (exceptandu-l, desigur, pe cel natal, Bucuresti), in care am fost de peste 100 de ori! Surprinzator, mai ales pentru cine stie atractia mea "rădăcinistică" pentru Craiova (tata e din Oltenia), dar logic, am fost pentru master. La care as adauga câteva rânduri scrise intr-un jurnal in 1997, cand am facut o trecere scurta prin oras ("m-a dezamagit Brasovul"), rânduri care acum, cand sunt indragostit iremediabil si ireparabil de frumusetea acestui oras, ma amuză teribil. :-) Tâmpa este, si, probabil, va rămâne muntele pe care am urcat de cele mai multe ori, ajungând sus de 25 de ori! Desigur, nu e munte de dimensiunile obisnuite, e mai mic, dar se pune. :-) In general banale sau normale, există câteva trasee sunt remarcabile. Primul e chiar primul, când am urcat incaltat in pantofi - n-ar fi fost neobisnuit, dar era zăpadă pe munte si am "cules" de pe jos peste 20 de căzături! :-) Mai multe decât toate ulterioarele adunate laolaltă! :-) (Vă spun un secret: pe jos erau monede de aur din perioada lui Vlad Tepes, de asta tot eram pe jos, ca sa le adun. :-) ) ) ) Tot atunci a fost si prima oară când am coborât de pe munte si am mers la operă! :-) O operetă, de fapt, o dulce "My Fair Lady"! ;-) Alt traseu remarcabil a fost de Revelion! In mod cert nu am să uit acel Revelion, motivele fiind urcatul noaptea pe munte (dar nu e mare realizare, nu e nicio frică, e lume grămadă pe traseu, parcă esti pe bulevard! ), privelistea extraordinara noaptea asupra orasului, dar si... două căzături pe ghiatză. Doar două, dar... profesioniste! :-) Prima, cu câteva minute inainte de sfârsitul anului, mi-a "livrat" o durere în cot - la propriu :-) - si o tăietură lungă în palmă, a doua chiar pe aleea de lângă steagul României, la o jumătate de oră după începutul anului nou, când am alunecat, am căzut pe spate, geanta cu sticla de sampanie a ajuns jos inaintea mea, asa că am căzut cu spatele perpendicular pe rotundul gros al fundului sticlei, ceea ce m-a tinut apoi la pat o saptamana, apoi mergând "pe ace" inca una! No, păi, dacă ăsta nu e Revelion memorabil, zău că nu stiu care e! :-) Alta dată, când am urcat seara, cineva a venit din directia mea de coborâre si a zis că a vazut ursul pe acolo, ocazie cu care a venit un serviciu public cu un jeep si ne-a luat pe toti din vârf. (Da, Tâmpa e si singurul munte pe care "m-am dat" cu jeepul, sunt convins că nici multi brasoveni n-au făcut asta! ;-) ) S-a bucurat mult nenea soferul că l-am chemat, atunci era la o nuntă, tocmai musca dintr-o sarma! :-) ) ) Dar eu, atunci, am mai beneficiat si de participarea la un joc pe care mi-l imaginam când eram mic, acela de a fi "plantat" undeva, de a nu avea habar unde sunt si de a găsi drumul inapoi spre un loc cunoscut! Jeepul ne-a lasat in Răcădău, dar atunci habar nu aveam de harta strazilor orasului, asa ca am plecat pe jos intr-o directie pe intuitie, căutând drumul spre cazare. Nu l-am găsit, încă îl mai caut! :-) Ar mai fi o dată remarcabilă atunci când am urcat în vârf cu trolerul :-) , dar trolerul gol (venind de la Opera din Budapesta, am descris in articolul "Bohémélet Budapesten. Boema la Budapesta"), o dată când am coborât si am nimerit în Piata Sfatului, fix la "Carmen" transmisă de la Opera din Valencia, o dată când am văzut o vulpe, altă dată când am văzut o căprioară, dar si o dată când era ceatză si n-am văzut nimic. :-) Am urcat pe Tâmpa pe orice vreme sau anotimp, ninsoare, ploaie, vânt, senin, ceatză, iarna, primăvara, vara, toamna, inainte de examene, cursuri, opere, piese de teatru, meciuri de handbal sau trenuri... Pot spune că traseele astea de dinainte de trenuri au ceva special... sunt cele in care Tâmpa se coboară cel mai repede, cu cea mai mare viteză. :-) Obiectivele orasului Brasov: în primul rând, Tâmpa! :-) (Urcată pe jos, nu cu telecabina! ) Apoi strada Republicii (Rambla orasului), Casa si Piata Sfatului, Biserica Neagră, Turnul Negru, Turnul Alb, Piata Unirii, biserica Sf.Nicolae, prima scoală românească!, cartierul Schei, Pietrele lui Solomon, cartierul Răcădău (numit oficial Valea Cetătii), Teatrul Dramatic si, neapărat, Opera, inclusiv spectacol acolo! Localităti pe care le-am vizitat in judetul Brasov (si obiectivele turistice principale ale acestora) : Râsnov (Cetatea de pe deal), Prejmer (Cetatea Tzărănească), Bran (Castelul), Zarnesti (unde incepe senzationalul Parcul National Piatra Craiului), Plaiul Foii (de unde se vede senzational Piatra Craiului! ), Dumbrăvitza (lacurile, mica deltă a Ardealului! ), Feldioara (ruinele cetatii), Cristian (biserica fortificată), Rotbav (biserica fortificată), Hărman (biserica fortificată), Sânpetru (biserica fortificată), Săcele (dealul Bunloc), Dâmbu Morii (unde incepe drumul spre Canionul "7 scari" si vârful Piatra Mare), Poiana Brasov (unde incepe drumul spre vârful Postăvarul), Făgăras (cetatea), Rupea (cetatea), Viscri (cetatea si casa printului Charles al Marii Britanii), Sâmbăta de Sus (herghelia de călutzi), Cârtzisoara, Predeal, Timisu de Sus... Iar in apropierea judetului Brasov: Sinaia, Busteni, Azuga (in Prahova), Saschiz, Sighisoara (in Mures), Medias, Sibiu (in Sibiu), Sfântu-Gheorghe, Moacsa (in Covasna) ... Le-am enumerat ca să mă laud că am fost acolo! :-) Opera din Brasov. Am vazut aici 36 de spectacole! Teatrul de operă la care am fost de cele mai multe ori, dupa Bucuresti, desigur! Prima oară pe 14 ianuarie 2006, "Povestirile lui Hoffmann", zi în care am avut si onoarea de a îl cunoaste pe unul dintre marii oameni ai României, directorul operei brasovene la acea oră, domnul Cristian Mihăilescu. De atunci, am fost in fiecare an la cel putin un spectacol (deci 11 ani consecutivi! ), vârful fiind 2011 - culmea, dupa master! -, an in care am fost la 7 spectacole langa Tâmpa! (Explicatia e simplă: după master, când îmi era dor de Brasov, ce motiv mai bun aveam pentru a merge acolo? ;-) ) Imi voi aminti mereu de acel week-end din iulie cand am vazut vineri "Traviata", duminica "My Fair Lady", iar sâmbăta, in ziua dintre cele doua spectacole, am mers pe jos de la Brasov la Timisul de Sus, ocolind "un pic" pe la superbul canion "7 scari" si pe sus, in varful muntelui Piatra Mare (1844 metri), la intoarcere intalnindu-ne in plină padure verde... cu trei porci mistreti! Cum sa descriu fiorii de pe sira spinarii cand unul dintre ei se uita, de la doar 20 de metri, fix in ochii mei? :D N-am cum, asa ca ma bucur ca nu erau pasionati de opera si au plecat la vale toti trei, nefiind supărati ca nu i-am invitat si pe ei la spectacole! :-) Iar tot in 2006, pe 13 mai, de ziua sa, Opera din Brasov, prin chiar domnul director Cristian Mihăilescu, a lansat site-ul pe care l-am creat si dedicat Maestrului Ludovic Spiess in cadrul spectacolului "Iubindu-l pe Spiess", realizat in memoria sa. (Opera din Brasov a fost singura din România care i-a onorat amintirea atunci!...) Site-ul se afla si acum la adresa initiala, www.compendium.ro/ludovic_spiess si, iată, a rămas singurul care îi este dedicat! Iar daca tot am amintit de domnul Cristian Mihăilescu, sa amintesc si motto-ul domniei sale, pe care incerc sa il copiez fara sa ii platesc drepturi de autor: :-) "Sa nu faci niciodata spectacole bune, sa faci intotdeauna spectacole extraordinare! " Opera din Brasov este, de departe, cea in care am fost primit cu cea mai multa caldura, facandu-mi mai dragă aceasta Operă in primul rând doamna Cornelia Petre - pe care o salut la fel de cald, caci stiu ca va citi aceste rânduri :-) - apoi, cronologic, domnul Cristian Mihailescu, fost director vreo 11 ani al institutiei - pe care il salut tot cu caldura, daca imi raspunde urmand sa aflu daca si dânsul citeste ce scriu. :-) (Cu actuala conducere încă nu m-am împrietenit, pentru că merg mult mai rar la Brasov fatză de alta data, dar nu e timpul pierdut. :-) Desi, cum mai am eu limba ascutita la unele secvente in articol, ... :D) Aceasta Operă era oricum deosebita pentru mine (si nu numai), deoarece aici au debutat doi artisti uriasi ai României pe care am avut si privilegiul si onoarea să ii cunosc personal, Ludovic Spiess si Felicia Filip! Pe langa acestia, dintr-o prestigioasa lista lunga de pe site-ul oficial mai remarc: Virginia Zeani, Nicolae Herlea, Elena Cernei, David Ohanesian, Eugenia Moldoveanu, Ion Dacian, Octav Enigărescu, Pompei Hărăsteanu, Cleopatra Melidoneanu, Dorin Teodorescu, Nelly Miricioiu, Leontina Văduva. Clădirea se află aproape de centru, aproximativ 15 minute de mers pe jos din Piata Sfatului, e zugrăvită crem la exterior, iar pe ea scrie cu litere maaaari "OPERA BRASOV". (N-am inteles de ce lipseste virgula de la "S"... N-o fi fost pe tastatura cu care s-a scris pe zid! :-) ) Sala nu este foarte mare, doar 350 de locuri (deseori insuficiente), marea majoritate la parter, plus un mic balcon sus, usor intins si pe laterale. Scaunele sunt de culoare rosie, scena e inconjurata de o arcadă în mijlocul căreia se află trei măsti râzărete maro. Foaierul e la intrare si pe laterala stângă a sălii, are pe un perete trei oglinzi mari, pe jos marmură albă cu "cioburi" negre si rare plus si cateva fotolii din piele maro în care, dacă te asezi, te afunzi, te ia somnul si nu te mai ridici si pierzi actul urmator sau trenul. :-) Cortina dezvaluie două niveluri construite pe scena, probabil din metal, cu panouri de lemn unele glisante. In mijloc sunt trei soldati, in fiecare laterala altul, imbracati in mov (tunica si pantalonii) cu gri (coiful si zalele) si negru (cizmele). Ferrando se distinge usor, deoarece e in maro. Când incepe sa cânte, mai multi soldati intra in scena, dar, cu ei, si câtiva civili in haine de târgoveti, combinatii de maro, crem si alb. "Osemintele unui copil ars, pe jumătate încă fumegând" - "Brucciato a meeezzo! Brucciato a meeezzo! " "E timpul sa fie trimisa in iad, alaturi de mama ei! " Scuturi, săbii in fatza, soldatii se impart in doua grupuri, iesind in marsarier in formatii de apărare, ferindu-se si temându-se de fantoma arsei. Leonora e in rochie albă, simplă, până la glezne. E slabă, sexy, brunetă si are părul strâns coadă la spate, lungă până la mijloc. No, când vezi asemenea frumusete de Leonoră - si mai cântă si bine -, întelegi usor de ce se bat cei doi pentru ea. ;-) Ines e pata maro, iar peretii nivelurilor decorurilor au alte desene, iar în fatza a apărut o fântână de piatră. "Tacea la notte e placida" - "Noaptea era tăcută si plăcută" Contele e in haină mov cu bande late gri verticale pe mijloc. La fel, gri, umerii evazati, iar pantalonii îs negri. "Deserto sulla terra" Leonora apare sus, la etaj. Ines îi pune pe umeri o mantie verde, Leonora coboara si, din cauza intunericului, îi confundă pe cei doi. E de înteles, în acea seară, din cauza unei defectiuni tehnice, n-au functionat reflectoarele. :-) Mai ales că Manrico are si el costumatie in aceeasi "baie" cromatică, pantaloni largi bleumarin, bluză gri, mantie scurtă turcoaz lucios, cizme negre. "Ora mortii tale e aproape, nebunule! " "In mine arde focul geloziei." Se luptă cu Manrico, acesta îl dezarmează, îi ia sabia si le pune pe amândouă (si pe a lui) la gâtul Contelui. Apoi se uita in sus de parcă ar fi ceva acolo, o fortă divină, se sperie si se retrage, crutând viata dusmanului său, asa cum avea să povestească in actul următor. Mi-a placut "anticiparea" aceasta, absenta, in general, din desfasurarea actiunii operei. "Chiii deeel gitaaa-aano i giooo-orniii abeeee-laa?" Tiganii au costume traditionale. Dupa ce pleacă, rămân un cufăr mic de fier, nicovala în care au dat cu ciocanele în timpul corului si un suport de lemn in formă de deal :-) care are două rânduri de trepte. "Striiii-deee la va-aaa-ampa..." "Flacăra sfârâie arzând, victima soseste... Se înaltză un urlet feroce de moarte... RAZBUNA-MA! " In spate, in relief ca printr-un cearceaf, se zareste o figura care sufera. Azucena are batic rosu aprins, cămasă spre grena, fustă gri-închis spre negru cu modele rare portocalii si rosii. "Au legat-o în lanturi. Cu fiul meu în brate am urmat-o plângând. RAZBUNA-MA! " "Leonora vrea să se călugărească în această seară." Panourile laterale sunt albe, iar cele din mijloc au fost acoperite de o pânză albă, ca un cearceaf mare atârnând. In dreapta, in buza fântânei este infipta o cruce mare, din lemn negru, usor inclinată. "Sclipirea unui surâs de-al său este mai puternic decât raza unei stele." - "Il balen del suo sorriso" "Fie ca soarele din privirea ei sa potoleasca furtuna din inima mea! " - "La tempesta! La tempesta del mio cuor! " "Femeie, nici Dumnezeu nu mi te poate răpi! " Pânza se ridică si dezvăluie la etaj corul măicutelor albe. "Vino si ascunde-te, cu vălul, de orice privire omenească! " "Indreaptă-te spre cer, iar cerul se va deschide pentru tine! " Leonora e tot în rochie albă, dar acum are si un fel de batic alb pe cap. In stânga sunt soldatii cu scuturi. Din dreapta apare Manrico insotit de... un singur luptător, dar vajnic, un fel de Greuceanu, că reuseste să îi pună cutitul la gât Contelui... Mi se pare o eroare mare in care s-au autointrodus scenariul si regia, atât pentru că amenintatul, conform libretului, trebuia sa scape cu viata dintr-o situatie extrema din care nu scapa decât Arnold, Stallone, Segal sau Van Damme :-) , cât si pentru că, desi are cutitul la jugulară, Contele trebuie să cânte... si chiar cântă! Ce tare! :D Am fost atent cum se va iesi din situatie, iar iesirea n-a fost una credibila. Soldatul lui Manrico l-a eliberat pe Conte fara sa fie prea presat de soldatii acestuia, mai mult, il lasa sa scape cam cand prin dreapta scenei îi sosesc intaririle... Actul al treilea incepe cu soldatii Contelui luptându-se intre ei. Deduc ca se antreneaza, pentru ca apoi se grupeaza organizati impreuna si fac zid cu scuturile, dar in timp ce cântă... că joacă zaruri! In spate, pe panouri, e un desen mare, frumos, pe fond alb, cu o lupta medievala. "Să sune si sa cheme goarna războiului să cheme la arme, la luptă, la asalt! " "In bratele rivalului meu! " Contele se urcă in vârful suportului de lemn, doi metri deasupra celorlalti. Azucena este adusă legată la mâini cu o sfoară, scena e plină de soldati. Contele îl vede pe Ferrando ingândurat - "Il suo volto! " / "Chipul său! " - si-l întreabă din priviri "Ce e?" "Ea este aceea care a ars copilul! " Azucena e legata la ambele mâini cu sfori. Se răsteste la Conte, care o sfidează zeflemitor. "Tremură! Există un Dumnezeu pentru cei nenorociti! " Soldatii o azvârl de la unul la altul, râzând. Peretii sunt cărămizi mari, maro, iar in dreapta e o mică scară. Leonora e tot in alb - o face si mai suplă, nu că ar fi nevoie, oricum e slabă trestie. Si sexy! Am mai zis sexy? Nu-i nimic, zic iar. :-) -, Ines îi pune pe cap o coronita tot albă. Manrico e in maro, având cizmele si vesta o nuanta mai inchisa. "fra quegli estremi aneliti a te il pensier verr�" - "In acele momente extreme, gândul meu la tine va zbura si mi se va părea că murind doar voi ajunge înaintea ta în ceruri! " Vine un preot si trei fete care arunca flori de sărbătoare, se oficiază căsătoria. Ruiz apare sus si căsătoria se termină prost. (Nu e de mirare, asa se termină majoritatea căsătoriilor, doar că aceasta se sfârseste asa într-un timp record. :D) "Di quella pira, l`orrendo foco / tutte le fibre m`arse, avvamp�! " Inchisoarea lui Manrico. Pe pânza peretiilor de decor sunt cărămizi mari albastre-mov proiectate sau desenate, unele străbătute pe margini sau îmbinări de o lumină albă usor mobilă. Leonora apare în bleumarin, adică aproape cernită. "D`amor sull`ali rosee" - "Pe aripile iubirii, du-te, suspin îndurerat" Sus, pe laterale, intră încet prizonieri care merg împleticit, cu senzatia de atârnare si lesin. Se rezeamă de structura metalică, bratele si capetele le atârnă, le par grele, sunt in concordanta cu sufletul ariei. "dar nu-i spune, te implor, suferinta inimii mele" "Miserere" - "Ai milă de un suflet care se apropie de plecarea pe drumul fără întoarcere" Prizonierii ridică lent bratele spre Leonora, apoi le lasă brusc să cadă când li se termină aria si începe a lui Manrico. Frumos prezentat, moment de efort, încercare cu ultimele fortze, apoi zdrang, "cade" aria si si ultimele puteri! "Vei vedea că iubire ca a mea nu e mai puternică pe acest Pământ! "Pregătiti pentru fiu securea, iar pentru mamă rugul! " "Unde esti, femeie crudă?" "In fatza ta! " "Pe mine mă inspiră numai răzbunarea! " "Calcă-mă în picioare, dar salvează-l pe trubadur! " "Furia mea creste cu cât îl iubesti mai mult! " "Pretul... Eu insămi! " Doi soldati vin cu un pergament, Contele îl semnează si il dă Leonorei. La iesire, Leonora lesină, căzând în bratele Contelui. Cortina se ridică, dezvăluind o scenă inundată într-o lumină rosie. In spate si in laterale a rămas numai structura metalică, iar in centru e o ladă metalică lungă. Lumina se estompează, rămânând numai umbre. Azucena e îmbrăcată la fel ca la precedentele aparitii, Manrico e în pantaloni negri si cămasă mustar, el a fost diferit îmbrăcat cam la fiecare scenă. O fost cel mai la modă, doar Leonora o mai tinut putin pasul cu el. :-) "Cine vine? Sunt călăii! A! Rugul! Rugul! Cine mă va salva de spectacolul atroce?" In spate, prin pânză, decor, un chip urias urlând se zbate câteva secunde. "Odihneste-te, o, mamă! Eu, tăcut, îmi voi îndrepta gândurile spre cer." Leonora apare sus, apoi coboară, dând senzatia că Manrico e jos, în beci. La fel că e si publicul. :-) Manrico se uită pe pergament - "Cine mi-acorda gratierea?" - pentru a vedea cine a semnat. "Rivalul meu! Inteleg! Inteleg! Această nemernică si-a vândut iubirea! " "A vrut să mă amăgească si să moară pentru el! " Contele apare sus, la etaj, alături de un străjer. Manrico este adus acolo de gărzi, Contele îl străpunge cu sulita. Azucena îi spune că era fratele lui si se urcă pe piedestal, ridicând bratele triumfătoare, în timp ce Contele îl ia in brate pe fratele ucis de propriul frate. După spectacol, aplauze tari, sacadate si chiar urale din partea spectatorilor pentru cei din rolurile principale si chiar si pentru dirijor. Tot dupa spectacol am urcat pe scena pentru a fotografia de grup a artistilor, iar apoi am făcut si eu poze cu toti solistii principali. :-) Dulcica Leonora, ardeleanul de Luna, mexicanul Manrico si mămica Azucena, a cărei fetită a făcut parte din grupul de figuranti, iar acum trăgea de sforile cu care fusese legată mama ei, parcă încercând să dărâme structura metalică a decorurilor. N-a reusit! :-) Linkuri cu secvente din spectacol: https://www.youtube.com/watch?v=kPtAJIsX-ls&feature=youtu.be Trio - Infida! - Qual voce! https://www.youtube.com/watch?v=XP9lVunFcOE Che piu t`arresti?....Tacea la notte (Leonora) - atto I https://www.youtube.com/watch?v=Hr6_WjtUTJA Qual voce, tu donna... Mira, di acerbe lagrime https://www.youtube.com/watch?v=KInIA6eqXkI Il balen del suo sorriso... Qual suono https://www.youtube.com/watch?v=bw3Uqrqgx_g D`amore sull`ali rosee... Miserere... Tu vedrai https://www.youtube.com/watch?v=T0Di6VC6Q4w Che! Non m`inganno! Quel fioco lume https://www.youtube.com/watch?v=qXJjqsQ5S9g Final Distributia: Manrico: Hector Lopez Leonora: Cristina Radu Contele de Luna: Adrian Mărcan Azucena: Asineta Răducan Ferrando: Marian Reshte Ines: Nicoleta Chirilă Ruiz: Mugurel Oancea Dirijor: Tiberiu Soare Regia: Anda Tabacaru-Hogea Scenografia: Rodica Garshtea Dirijor cor: Ciprian Tzutzu Corul si Orchestra Operei Brasov

Nota actuala: 9.83 (din 6 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro