[ Autor Adrian Trasca ]  7 noiembrie 2025
Mai am un articol cu acest titlu, mai puțin ultimul cuvânt, anul. Aceasta pentru că am mai văzut fix acest spectacol în același loc în 2012. O vreme mi-am reproșat că nu am scris suficient atunci, așa că, după niște ani, am căutat înregistrări pe internet și am completat articolul, făcându-l mult mai bun, cu autopromisiunea (cu șanse mici de realizare) că voi veni să revăd această "Traviata albă" la Viena VolksOper, adică Opera Poporului vienez, și voi scrie atunci de numa numa! :-) Ocazia s-a ivit în noiembrie 2025, când echipa mea favorită de fotbal, Universitatea Craiova, a jucat la Viena în Conference League, prilej cu care am căutat și spectacole de văzut în orașul valsurilor. A doua zi după meci, erau "Don Giovanni" la StaatsOper și "Traviata" la VolksOper, și l-am ales pe acesta din urmă. Pentru muzică, dar și pentru autopromisiunea făcută în urmă cu 13 ani.
Drumul dus a fost 22 de ore cu trenul (cu o întrerupere de vreo 30-40 de minute la Budapesta Keleti), nou record de mers cu trenul pentru puii mei! Aveau record de 18 ore (Budapesta - București, în decembrie 2023), precedentul de 15 ore (București - Oradea, în același decembrie 2023).
(Eu am record personal de 22 de ore FĂRĂ întrerupere! pe ruta Oslo - Stockholm - Narvik... unde am văzut aurora boreală. ;-) Și înapoi tot 22 de ore am mers, dar cu o întrerupere de vreo 30-40 de minute într-o gară, cam ca acum! Și mai am câteva, vreo 6-7, de 20 de ore (București - Viena) și 19 ore (Feldkirch - Belgrad, pe ruta aceasta îmi amintesc că am mers de 3 ori în aceeași vară (! ), dar nu mai îmi amintesc de ce am făcut așa.), precum și altele pe care nu le mai știu exact. :-) )
Uvertura. Se deschide cortina. O perdea albă, transparentă, mare, din tavan până la podea, acoperă jumătate din scenă. O fată îmbracată în pânză albă ca de mireasă, ținând în mâini o minge de fotbal învelită cu același tip de material, străbate lent scena. Ambientul este luminat gri.
Sunt câteva trepte în față, vreo 5-6, pe toată lungimea scenei. Petrecerea a început, Violetta e... clown, în alb din mătase, cu căciulă albă, lungă, cu moț negru. Petrecăreții sunt în negru, unii au frac, joben, unele femei au și alb pe lângă negru, unele sunt vopsite cu alb și pe față.
Aida și Mihai, puii mei, se leagănă pe ritmurile de la "Li biamo! " Au 8, respectiv 5 ani, Aida a mai fost la VolksOper când avea 4 ani și 4 luni și a vazut "My Fair Lady" (în germană :D), Mihai era prea mic atunci, un an și jumătate, și a așteptat la ușă. Adică într-un parc cu maică-sa. :-)
Alfredo ține două pahare. :-) E un pic grăsuț, dar nu contează asta decât pentru descriere. Unii oaspeți s-au grupat undeva în spate, iar toți cei de acolo au și măști și evantaie negre. Violetta ia un pahar de la Alfredo - "Tra vooi" -, sunt și câteva femei îmbrăcate clown (că nu era Violetta singura damă de companie din societatea pariziană), acestea trec prin fața tuturor și fac mișcări ușor contorsionate, aiurea, din mâini și din corp.
Aida mă întreabă "În ce limbă scrie?" (Pe ecranele de traducere, desigur.) "Engleză și germană! "
"Ah, si, da un anno! " - "Seit einen jahr! " - "By one year! " - "De un an! "
"Un di felice" - "Eines glucklichen tages"
"Croce e delizia" - "Geheimnisvole erhabene liebe"
În spate a reapărut fata în alb.
"Unsinn! " - "Folia! "
Scena e luminată cu galben, fata fantomă din spate imită mișcările Violettei.
Petrecăreții revin, iar ieșirea lor din scenă se face folosind scena rotitoare. Violetta rămâne singură, își dă jos costumul de clown, rămâne în furou alb, de mătase.
"Allezeit frei! " - "Sempre libera! "
Actul al doilea începe fără pauză. Decorurile sunt tot simple, perdeaua mare în mijlocul scenei, o sofa în dreapta. Alfredo vine din spatele perdelei, Violetta se întinde pe sofa, teoretic invizibilă pentru el. Aida mă întreabă de ce Violetta s-a întins pe sofa, dar nu am un răspuns satisfăcător nici măcar acum.
Alfredo și-a dat jos haina și a întins-o pe podea. Probabil a vrut să evite garderoba operei :-) ), aici, la VolksOper, te obligă să-ți lași haina la garderobă, dar te taxează pentru asta! O chestie aiurea, mai bine mai pun 2 euro în plus la bilet și lasă garderoba gratuită, așa e firesc și elegant!
Are cămașă gri deschis (Alfredo), vestă neagră. Anina, rochie neagră până peste gât și lungă, desigur, până la podea. Giorgio e tânăr, în frac negru, pare mai tânăr decât fiul lui :-) și e amuzant prin prisma textului, "Pur tanto lusso?" - "Und diesel aufwand?" - "Such luxury?" - "Și acest lux?", scena fiind teribil de goală. :-) Nu la fel de amuzant este când spune "Siate l`angel! " - "Sein ein Engel! " - "Be an angel! " - "Fii un înger! " La final, se duce mai în spate, iar perdeaua albă transparentă vine în fața lui, simbolizând despărțirea. Pleacă. Violetta se așează pe sofa și scrie pe o măsuță aflată lângă. (Măsuța era luxul pe care nu l-am observat eu mai devreme! :-) ) )
"Aaaamaaami, Alfreeeedoo! Aaaamaaami quanto t`aaaamo! Addiiiioooo! "
"Liebe mich, Alfredo, so wie ich dich liebe! Lebewohl! "
"Iubește-mă, Alfredo, așa cum te iubesc eu! Adiiiioooo! "
Alfredo citește scrisoarea de la Violetta, o copie a Violettei se plimbă încet pe scenă.
Actul al treilea, zingarelele sunt în roșu, rochii cu volane, lungi, specifice. Toreadorii sunt în negru, au coarne, mânuși roșii, iar muletele sunt roșii, desigur. Ceilalți sunt majoritatea în negru, Violetta contrastează, fiind în alb, iar lumina e portocalie. Alfredo și invitații joacă la un metru înălțime. Avem și politicăli corectnes, Marchizul e negru, iar Baronul e corean.
Ies toți, Violetta rămâne și își dă jos costumul de clown, rămânând în furou.
Alfredo. "Dunque l`ami?" - "Also liebst ihr?" - "Deci îl iubești?" Apoi dă cu șilingi în ea, toți îl blamează, el e la marginea scenei, apare taică-su, "Dov`e mio figlio?" - "Wo ist mein sohn?" - "Where is my son?", iar perdeaua transparentă vine în față, trecându-i pe toți în plan secund.
Actul al patrulea. Intermezzo. Violetta este prăbușită pe sofaua din dreapta. Reapare fata mireasă cu mingea albă în mâini. Violetta întinde o mână spre ea.
"Es ist sieben uhr. Addio, traume der vergangen."
"E ora șapte. Adio, vise din trecut! "
"Sono set`ore. Addio del passato! "
Anina, în costum de petrecere, o anunță venirea lui Alfredo. Ce îmi place mai mult și mai mult la această montare este... perdeaua albă în ultimul act! Violetta își imaginează că Alfredo și Giorgio Germont vin să o viziteze, fapt simbolizat în montare de amplasamentul lor în spatele perdelei albe! Marea majoritate a montărilor (adică a regizorilor) pur și simplu nu știu (mi-e greu să cred că uită! ) că venirea lor este doar în delirurile ei de muribundă, nu în realitate! Dacă nu mă credeți, ... deschideți cartea, "Dama cu camelii", care chiar așa începe, Alfredo (Armand Duval) venit la mormântul Violettei (Marguerite Gautier) aflat la Montmartre! Când s-a întors el la Paris, ea era deja îngropată! Nu scrie că ea a murit "în brațele celor dragi", așa cum îi spune Violetta doctorului, tot în delirul ei! Să nu uităm că romanul, deci și opera, este descrierea faptelor reale pe care autorul, Alexandre Dumas fiul, le-a trăit când s-a îndrăgostit, la 18-20 de ani, de Marie Duplessis, o tanti jovineță de aceeași vârstă cu el, foarte frumoasă, dar foarte... accesibilă celor cu bani mulți.
(Dacă tot am scris atât, să fac un rezumat cu toate numele personajului principal:
Marie Duplessis, numele de curtezană;
Marguerite Gautier, numele din romanul "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul;
Violetta Valery, numele din opera "Traviata" de Giuseppe Verdi;
Rose Alphonsine Plessis, numele... real!
Patru nume pentru o singură femeie!
Detalii despre trista ei viață găsiți ușor printr-o simplă căutare pe internet după numele ei. Oricare nume dintre cele patru! )
Violetta, Anina și doctorul Grenvil se aflau în fața perdelei, reprezentând realitatea. (Ușor eronat, dar nu foarte important, doctorul nu era cu ea când a murit, dar mai venise, desigur, în perioada de boală.) Cei doi Jermonți, în spatele perdelei, cum spuneam, dialogul dintre ei fiind la distanță, frumos simbolizat. "Sposa ti sia! " - "Însoară-te cu ea! ", din spate apare o fată mireasă care îl ia de mână pe Alfredo. La ultimele note muzicale, Giorgio, Alfredo și mireasa ies încet, iar în locul lor pășește fata albă cu mingea albă, vizibilă prin perdeaua albă...
Înapoi acasă am zburat cu avionul. Am avut bilete la avion și la dus, dar WizzAir a anulat zborul! Și la întoarcere WizzAir ne-a pus bețe în roate, nu a funcționat pagina lor de internet, nici aplicația lor, nu am putut face check-in-urile și compania ne-a taxat la aeroport cu 45 de euro de fiecare! 45 x 4 = 180 de euro!!
Greșeala a fost a mea, trebuia să ne întoarcem tot cu trenuri! Dar am zis să nu țin copiii iar noaptea în tren... Da, aici a fost greșeala mea, ei mai voiau cu trenul!
Prin urmare, recomandarea mea este clară: evitați WizzAir! Se vede cât de total neserioasă este!
Distribuția:
Rapid Viena - Universitatea Craiova 0-1, gooooool Romanciuc! :-) )
Violetta Valery: Rebecca Nelsen
Alfredo Germont: Timothy Fallon
Giorgio Germont: Alexandre Beuchat
Flora Bervoix: Mira Alkhovik
Annina: Camila Aguilera Yáñez
Gastone: Seiyoung Kim
Baronul Douphol: Michael Arivony
Marchizul de Obigny: Smelo Mahlangu
Doctorul Grenvil: Aaron Pendleton
Dirijor: Tobias Wogerer
Regia: Hans Gratzer
Costume: Barbara Naujok
Director de cor: Roger DÃaz-Cajamarca
Lumini: Frank Sobotta |