[ Autor Adrian Trasca ]  20 iulie 2024
Am fost prima oară la Festivalul Estival de Operă de la Torre del Lago Puccini în 2013. Am văzut atunci "Turandot" și "Tosca" după câteva zile. Un an mai târziu, în 2014, am văzut "Boema", iar de atunci... au trecut 10 ani fără să mai revin la frumosul și celebrul festival puccinian! Nu mai știu de ce nu am fost în vara lui 2015 (când am fost la Firenze, Genova, Macerata și, desigur, Arena di Verona), dar știu că în iulie 2016 am vrut să ajung iar la festival și nu am reușit. Iar apoi... au apărut copiii!
Întâi Aida, în 2017. Apoi Mihai în 2020. În Italia am fost cu ei la Arena di Verona, la Teatro dell`Opera di Roma - unde au văzut "Tosca" prima oară pentru ei în teatrul unde a avut loc premiera mondială ;-) -, așa că am decis să merg cu ei și la locul unde Maestrul Puccini a locuit jumătate din viața lui și unde a creat capodoperele sale Boema, Tosca, Madama Butterfly și Turandot.
Și iată-mă la Torre del Lago după fix 10 ani fără o lună! Și exact la același spectacol, "Boema"! Iar copiii, prima oară, desigur!
Am socotit că "scap ieftin", pentru că trebuia să scriu despre spectacol și aveam deja articolul din urmă cu 10 ani (Torre del Lago Puccini - Boema de Puccini. Acasă la Boema! ), din care mă gândeam că mă inspir, mai adaug niște chestii noi și gata repede unul nou! ("Cinque minute! Conosco il mio mestiere! " :-) ) Numai că... surpriza plăcută a fost că montarea era nouă... așa că trebuie să scriu prezentul articol nou-nouț, cap-coadă. :-)
Ce corvoadă plăcută! ;-)
Înainte am făcut o baie în mare la Viareggio... cum altfel? :-) Desigur, e greu să ieși din apa caldă și îmbietoare, așa că la spectacol am ajuns... cam fix când a început spectacolul! Am urcat cu liftul la ultimul nivel, prilej cu care... am văzut de sus un apus de soare portocaliu superb deasupra lacului!
În dreapta, dar în jos, sunt scaunele spectatorilor și scena, iar în spatele scenei... este iarăși lacul! Și, în același timp cu apusul portocaliu, pe partea aceasta a lacului am prins... Luna plină! Și dâra de lumină lăsată de aceasta pe lac, chiar în spatele scenei!
Într-un cuvânt: mirific!
Massaciuccoli se numește lacul, și are numele de la localitatea cu același nume aflată pe malul opus față de Torre del Lago, iar acolo se află un important sit arheologic roman cu multe băi termale. Iar dacă desparți Massaciuccoli în două cuvinte, "massa" înseamnă "masa", iar "ciuccoli" înseamnă gogoși... Poftă bună! :-)
Pe scenă, în spate, pe fond albastru este proiectat un oraș. Casa boemilor, zugrăvită alb curat, este... vilă de bogătași! La etaj, unde e locuința boemilor, se află ditamai sufrageria, mergi cu bicicleta prin ea! În față, pe laterala casei, e o scară exterioară albă, iar în jurul casei sunt două rânduri de felinare stradale.
Este foarte frumoasă casa și... tocmai aceasta e problema! Casa boemilor ar trebui să fie sărăcăcioasă, coate-goale ăia stau într-o mansardă pe unde fluieră vântul rece de iarnă al Parisului, nu într-o vilă somptuoasă, cameră zugrăvită impecabil, mobilier nou și chiar o statuie bust de juma de metru înălțime...
"Che gelida manina
Se la lasci riscaldar! "
"How cold your little hand is,
Let me warm it for you! "
În stânga-sus e Luna, în stânga jos... lumina pe care Luna o lasă pe luciul lacului!
Mai este Luna și pe ecranul scenei, în spatele casei boemilor!
Pe ecranele de traducere sunt afișate cuvintele în italiană, dar și traducerea lor în engleză. Suntem departe de alți oameni, așa că pot să le mai povestesc copiilor. Îi zic lui Bebe Mihai cuvintele, dar mi-o ia înainte și zice el vârful ariei... "La spee-eraaan-țaa"! ;;)
"Il primo bacio del aprile e mio! "
Îi zic Aidei că ea e primul sărut al lui aprilie pentru mine! ;;)
Bebe Mihai și Aida... puii mei. El are 4 ani și jumătate, ea are 7 ani și 3 luni. Ea e născută pe 22 aprilie. ;-)
"O soaave fanciulaa"
Scena se rotește. "Amor! Amoor! " se aude difuz, iar din spate apare... Momus!
Scria "Cafe Momus" alb pe albastru, în spate sunt blocuri albe art-nouveaux, totul e cam... opulent.
Aida întreabă unde sunt mesele, îi zic că o să apară, ceea ce se și întâmplă.
Musetta are o rochie mov magenta, cu trenă, lungă... de vreo doi metri! Mimi, rochie lungă, crem. Rudolfo, pantaloni crem, haină bleu, ca de colonel, pare ofițer în armata lui Napoleon! Marcelo, pantaloni crem, parpalac, eșarfă roz la gât, aspect de mare domn! Totul e nou, ca scos din cutie. Inclusiv... mulțimea, care defilează cu un steag mare al Franței.
La pauză, Aida și Mihai papă la... "Momus"! Acesta e numele barului-restaurant aflat în interiorul clădirii! Papă un sandviș, o pizza, dar și... ciuccoli, adică gogoși. :-)
Afară, în curte, mai există un alt bar, iar la intrarea lui e scris cu litere luminoase "E qui la luna l`abbiamo vicina", vers din "Che gelida manina", cea mai frumoasă arie din "Boema".
La difuzoare sună "clopoțelul" de apropiere a finalului pauzei și de intrare la spectacol. "Clopoțelul" este instrumentalul unei arii foarte cunoscute și nu ratez ocazia să o întreb pe Aida din ce operă e aria... Aida recunoaște, "Coro a bocca chiusa", "Corul mut" din "Madama Butterfly"!
Vama din actul al treilea e tot casa din primul act, dar o altă laterală pe care și scrie "Douane" ("Vamă") și unde sunt 3 steaguri mari, tricolorul francez. Pe peretele-fundal este cerul bleumarin luminat, iar în stânga sunt câțiva pomi cu coroane... albe. Luna plină, decorul oferit mărinimos de natură, este tot fix deasupra scenei.
Actul al patrulea începe fără pauză după al treilea. Tot casa opulentă este ansamblul, iar parpalacul lui Colline pare cumpărat cu cardul de la Vouis Luitton ăla... cunoscuta mirmă de fodă înființată chiar în Paris în 1854, cam în perioada în care are loc și acțiunea din Boema. Nu e exclus ca firma așa să fii și avut primul având comercial, cu banii de la Colline pentru pardesiu... :-)
Musetta pare îmbrăcată de la Hermes - mai veche și mai jmekeră, înființată tot la Paris în 1837. Mimi este și ea într-o rochie nouă, crem și fără mâneci, mai simpluță, dar elegantă, pare de la Lanvin, proaspăt înființată la Paris în 1889. Ce mai, cu banii de la boemii lui Puccini și-au luat elan firmele astea mari franțuzești de modă! ...
Vocile au fost foarte frumoase și interpretarea pe măsură. Cadrul feeric, Luna, lacul, locul, chiar și montarea a fost una frumoasă. Nepotrivită cu subiectul, dar frumoasă. Mai venim! :-)
Le-am observat și la venire, dar la plecare am avut timp mai mult să le vedem mai bine. Prin localitate, de stâlpi, deasupra străzii principale de venire-plecare la operă, sunt agățate banere pe care sunt scrise... versuri din opere ale lui Puccini!
Non piangere, Liu
Vissi d`arte
Sono un poeta
Nessun dorma
O mio babino caro
Qui son
E lucevan le stele
Pe stradă sunt și steaguri pe care scure întrepătruns "Pu100ini", adică "Puccini 100". În acest an se împlinesc 100 de ani de la plecarea Maestrului!
Distribuția:
Mimi: Carolina López Moreno
Musetta: Sara Cortolezzis
Rodolfo: Iván Ayon Rivas
Marcello: Alessandro Luongo
Schaunard: Gianluca Failla
Colline: Adolfo Corrado
Benoit: Stefano Marchisio
Alcindoro: Italo Proferisce
Parpignol: Saverio Pugliese
Sergentul vameșilor: Italo Proferisce
Un ofițer vamal: Alessandro Ceccarini
Coregrafie: Gheorghe Iancu
Video: Matteo Letizi, Matteo Giorgetti
Scenografie: Daniel Mall
Costume: Lorena Marin
Coregrafie: Letizia Giuliani, Francesco Marzola
Regizor: Sandro Pacini
Sunet: Luca Bimbi, Filippo Barsali |