"La Scala, în mijlocul sălii, era un drapel românesc enorm!"

[ Autor Marcel Bărbătei ] [ Din categoria Interviuri ] [ Subcategorie OperaRail 2012 ] [ Subcategorie II Angela Gheorghiu ] [ Subcategorie III Milano Teatro alla Scala ] [ Data articol: 2012-12-25 ] [ Din localitatea Milano ] [ Tara Italia ] [ Stiri de la cotidianul.ro ]   Există un preÅ£ al succesului? Se decontează el pe undeva, vă răpeÅŸte mult din viaÅ£a personală? Eu nu văd chiar aÅŸa lucrurile pentru că fac ceea ce fac încă de când eram foarte mică, adică să fiu Angela-artistă. ÃŽntotdeauna i-am avut în faÅ£a mea pe cei dragi; sora, părinÅ£ii, veriÅŸorii, vecinii, cei de ÅŸcoala din Adjud, de la Liceul de Artă George Enescu, de la Conservator. De la 17 ani - de când eram Angela Burlacu -, muncind susÅ£inut în acelaÅŸi ritm, vă daÅ£i seama că sunt obiÅŸnuită, sunt eu însămi împăcată cu acest stil de viaţă. Nici nu mi-a trecut vreodată prin minte ce s-ar întâmpla dacă ar fi să fac altceva decât ceea ce fac acum. Plecată fiind prin lume, vă păstraÅ£i undeva în suflet "cutiuÅ£a", colÅ£iÅŸorul cu persoanele dragi. Exact! Pe lângă familia mea, cei care mi-au fost colegi la Liceul de Artă ÅŸi la Conservator sunt ca ÅŸi fraÅ£ii mei, suntem la fel, o familie cu toÅ£ii. Apoi colegii mei muzicienii - ce să mai spun ÅŸi despre actori? - mi-au rămas foarte apropiaÅ£i. Când vin în România sunt ca un elastic, îi adun pe toÅ£i, nici nu ÅŸtiu unde să mă mai împart... ÃŽmi iau apropiaÅ£ii cu mine în toată lumea ÅŸi nu numai pe ei, ci îi port în suflet pe toÅ£i românii. Pe de altă parte, se pare că lucrurile funcÅ£ionează ÅŸi în sens invers. Din ce în ce mai mulÅ£i români vin la spectacolele dumneavoastră din străinătate. ÃŽntr-adevăr, am spectatori fideli pe care în ultima vreme îi văd în număr din ce în ce mai mare. Am avut sute ÅŸi sute de spectacole de la care atunci cînd ieÅŸeam eram aÅŸteptată doar de publicul din Å£ara respectivă. Pe măsură ce trec anii, văd din ce în ce mai mulÅ£i români care mă aÅŸteaptă după spectacol ÅŸi sunt cu zecile! Ultima oară, la Londra, au venit cu sutele, cu mai multe avioane. Nu ÅŸtiu cum se organizează, cum e posibil, probabil prin agenÅ£ii de voiaj. E un sentiment extraordinar de plăcut. Ba chiar vin cu steaguri româneÅŸti. Ultima oară eram la Scala ÅŸi în mijlocul sălii era un drapel românesc... enormm...! La Londra, la Royal Albert Hall sau în Hyde Park, de fiecare dată văd steaguri româneÅŸti ÅŸi oamenii vin înspre mine cu ele să le pot vedea mai bine ÅŸi mă atenÅ£ionează: "You see me, you see mee?". Ori că sunt români, ori că sunt englezi, îmi creează o senzaÅ£ie aparte. Cuvintele sunt prea puÅ£ine ca să exprime ceea ce simÅ£i în acele momente. Sunt clipe unice. AÅ£i avut "la picioare" preÅŸedinÅ£i, prinÅ£i, regi ÅŸi regine care v-au apreciat, care nu ÅŸi-au ascuns lacrimile, care au vibrat la unison cu dumneavoastră ÅŸi cu sala. Ce-aÅ£i simÅ£it în acele clipe? Ar trebui să se înÅ£eleagă un lucru foarte clar. Atunci când sunt pe scenă, vă jur că nu mă gândesc la cine este în sală. Mi-e imposibil. Dacă mă întrebi, la un moment dat, cum mă cheamă la cât de implicată sunt în acele momente, nu cred c-aÅŸ ÅŸti să răspund. AceeaÅŸi stare de pe scenă o pot avea ÅŸi atunci când repet cu pianul, cu un dirijor, cu colegii mei, cu orchestra. Nu cânt altfel pentru personalităţi. Realizez ceea ce întrebaÅ£i după ce s-a terminat spectacolul. ÃŽn timp ce cânt nu ÅŸtiu cine este în sală. Pot fi personalităţi aflate pentru prima oară la un concert, pot fi cunoscători sau oameni cărora nu au fost niciodata la opera. Dar ca o satisfacÅ£ie, vă pot spune că în America, la preÅŸedintele Obama au fost trei zile ÅŸi trei nopÅ£i ca-n basme. Dar ca o curiozitate, la întâlnirea de la Casa Albă, în afară de Sting, englez, ÅŸi de mine, româncă, toÅ£i invitaÅ£ii - vorbesc de artiÅŸti ÅŸi de oamenii politici importanÅ£i - erau americani. Eram cam singura "intrusă" din Europa. Când au văzut că există ÅŸi un paÅŸaport românesc au început să intre în panică; bineînÅ£eles că am intrat până la urmă ÅŸi am avut o satisfacÅ£ie extraordinară. Au cântat o mulÅ£ime de artiÅŸti, iar eu am intrat "în scenă" după vreo două ore. S-a simÅ£it imediat diferenÅ£a, după cum a reacÅ£ionat publicul. BineînÅ£eles că la început eram doar unul dintre artiÅŸti. După concert însă, a fost o "nebunie"... Atunci m-au simÅ£it, emoÅ£ia au primit-o direct "în faţă", în sufletele lor. Au renunÅ£at la "morga" oficială? BineînÅ£eles! Acum mi-aduc acum aminte de regina Beatrix a Olandei. Am încercat la finalul unui concert să-i facem o surpriză Majestăţii Sale. Åži pentru că soÅ£ul tocmai îi murise de curând, am găsit o piesă formidabilă, "La chanson des vieux amants", în interpretarea lui Jacques Brel. Åži am cântat această piesă împreună cu un actor foarte tânăr, adorat în Olanda, Jeroen Willems - o personalitate excepÅ£ională -, care în urmă cu două săptămâni a făcut un atac de cord ÅŸi a murit pe scenă. Am fost devastată. Dar să revin, am cântat cu el jumătate de piesă în franceză ÅŸi jumătate în flamandă. A fost ceva extraordinar, unul dintre acele momente de excepÅ£ie. Ne-am apropiat de Majestatea Sa ÅŸi fizic, ÅŸi sufleteÅŸte ÅŸi pur ÅŸi simplu i-am cântat de la o distanţă de doi metri. A fost foarte frumos. AÅ£i cântat în adevărate temple ale muzicii pe mai tot mapamondul. E adevărat că de la anul vom începe construcÅ£ia unui asemenea edificiu, a unui Auditorium care să rivalizeze cu cele din marile capitale europene? E un gând de-al meu, de mulÅ£i ani. Am aÅŸteptat cu toată conÅŸtiinÅ£a mea să "cresc" în ideea de a avea cât mai multă forţă prin cuvântul ÅŸi prin prezenÅ£a mea. E un proiect care-mi aparÅ£ine ÅŸi la care, iată, domnul Oprescu (n.r. - primarul general al Capitalei) a răspuns imediat. Eu sunt de curând ÅŸi ambasador UNESCO, iar prin colegii mei, prin artiÅŸtii care au venit de-atâtea ori în România - ÅŸi n-au avut parte de o sală "comme il faut", o sală nouă, de capacitate, cu acustică bună - se va realiza acest proiect la care Å£in foarte mult, pe care mi-l imaginam încă din adolescenţă. Soprana Hariclea Darclee, acum aproape un secol, împreună cu personalităţile vremii, sunt creatorii Operei Române din BucureÅŸti. A venit rândul meu să-mi capacitez relaÅ£iile, cunoÅŸtinÅ£ele ÅŸi prietenii să-mi întindă o mână aÅŸa cum am făcut-o ÅŸi eu atunci când mi s-a cerut acelaÅŸi lucru în toată lumea asta. Este timpul ca ÅŸi în România să se construiască acest edificiu. Am vorbit cu domnul Oprescu ÅŸi în ianuarie la sfârÅŸit sau în februarie voi veni să pun prima cărămidă. Cum va arăta acest Auditorium? Nu sunt în măsură să vorbesc despre partea arhitecturală. ÃŽn schimb, eu sunt mesagerul ÅŸi cel care va dirija energiile în vederea realizării acestei clădiri. Cei care ni se vor alătura mie ÅŸi domnului Oprescu vor fi bineveniÅ£i. Totodată sunt foarte conÅŸtientă că oameni de valoare din toată lumea îmi vor fi aproape ÅŸi sunt foarte mândră de ceea ce trăiesc acum. România este o Å£ară care "înoată" dintotdeauna în artă ÅŸi muzică ÅŸi nu ÅŸi-a pierdut deprinderile. Să vă mai spun ceva. De peste douăzeci de ani sunt ÅŸi eu un spectator care urmăreÅŸte ceea ce se întâmplă în România. S-a creat prin mass-media, prin televiziune, un fals motto: "Asta vrea publicul! ". Trebuie să Å£inem oamenii într-o zonă impusă? Nu! Oamenii trebuie să afle, trebuie să descopere. Sunt sigură că sunt atât de mulÅ£i oameni care n-au auzit o voce naturală - ca a mea sau a colegilor mei -, aproape, s-o simtă. Prin acest proiect oamenii vor afla mai uÅŸor că există. Trebuie creat acel cadru care să-i aducă pe oameni mai uÅŸor în apropierea muzicii adevărate, a artiÅŸtilor care dăruiesc ÅŸi se dăruiesc pe scenă. V-aÅ£i definitivat proiectele pentru anul 2013? Deocamdată mă voi bucura de aceste sărbători pentru că nu mi se întâmplă foarte des să mă aflu la sfârÅŸitul lui decembrie în România. Oricum, când am fost invitată în străinătate la concerte de Crăciun, oamenii au ascultat obligatoriu ÅŸi colinde româneÅŸti. Chiar acum mi-aduc aminte de o imagine superbă de la Catedrala St. Patrick din New York. Slujba de Crăciun de acolo este foarte importantă, este transmisă în toată America. M-au rugat să cânt în acea catedrală ÅŸi le-am spus: "Da, cu plăcere, doar dacă-mi permiteÅ£i să cânt un colind românesc, măcar a cappella". Åži am făcut-o. Bine, e doar unul dintre exemple. Pentru muzica românească vreau din ce în ce mai mult ÅŸi anul care vine îi va fi dedicat cu prioritate. Voi avea un concert la Scala, pianistul va fi Dan Grigore, iar în program va fi foarte multă muzică românească. De asemenea voi începe repetiÅ£iile pentru o serie duete cu Andrea Bocelli. I-am spus ÅŸi lui că nici nu concep să nu interpretăm măcar o piesă în limba română ÅŸi bineînÅ£eles că urmează ÅŸi stagiunea de la Covent Garden cu "La rondine", am concert la Paris, sunt prea multe.. ÅžtiÅ£i, bineînÅ£eles că eu am o fire de artist, e normal să fiu mai melodramatică, dar fără să vreau, mi-a intrat în sânge. Există însă o realitate, care se numeÅŸte "muzica", cea care înseamnă pasiune ÅŸi cea pe care eu am dăruit-o de mică pentru a-i face pe oameni să fie fericiÅ£i odată cu mine, măcar pentru câteva ore, să mai uităm de cotidian. Spun că, dacă există muzică, există spiritualitate, există Dumnezeu. Care i-a lăsat pe oameni să dăruiască, să împărtăşească... Exact, ÅŸi eu cred că nu există bucurie mai mare - pentru că tot suntem acum de Crăciun - decât să dăruieÅŸti, să vezi că poÅ£i aduce un zâmbet pe faÅ£a cuiva cu un simplu gest de-al tău. AÅŸa că invit pe toată lumea să dăruiască. E un îndemn pe care-l exprim din tot sufletul, acum, în aceste zile de sărbătoare.

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

21-04-2017: Tulburătoarea poveste a sopranei de la Opera Iași. A învins depresia și cancerul!
Ana Maria Donose a luat primele lecţii de muzică de la bunicul ei, cel care l-a învăţat să cânte pe patriarhul Daniel. A ratat un contract la Covent Garden pentru că era prea tânără. S-a luptat cu depresia şi a învins cancerul.
Ac ...
[ continuare ]
[ Autor Marius Margineanu ]
Din categoria Interviuri

16-12-2014: Elena Moșuc: "Ce îmi mai doresc? Să cânt roluri cât mai complexe!"
Un interviu realizat la Berna cu soprana ieșeană, de 23 de ani membră a companiei Operei din Zurich.

Presa din Elveția nu s-a sfiit să o compare cu Diva divelor, Maria Callas, nu doar pentru că și Callas a debutat la final de ad ...
[ continuare ]
Din categoria Interviuri

26-09-2014: Gânduri ale lui Ştefan Ignat
Ştefan Ignat este un nume cunoscut iubitorilor de operă, baritonul interpretând peste 50 de roluri principale. De curând, prim-solistul Operei Naţionale din Bucureşti a primit Premiul LyaHubic, ca o recunoaştere a activităţii în domeniu.
...
[ continuare ]
[ Autor Andrei Tinu ]
Din categoria Interviuri

26-03-2014: Soprana Felicia Filip reinventează fiecare rețetă
Un artist adevarat pune suflet in tot ce face si incearca sa reinventeze orice lucru atinge, asta chiar si in bucatarie. Soprana de renume mondial, Felicia Filip, a impartisit cateva dintre secretele sale culinare.

Felicia Filip este ...
[ continuare ]
Din categoria Interviuri

18-02-2014: Interviu cu tenorul Teodor Ilincăi
Tenorul şi poetul Teodor Ilincăi, din 2009 este oaspete al marilor scene europene. A debutat la Hamburg în opera "Macbeth" de Verdi, apoi a urmat Viena, Londra, Berlin, Paris şi lista ar putea continua. Astăzi tânărul solist străbate lumea ş ...
[ continuare ]
[ Autor Irina HasnaÅŸ ]
Din categoria Interviuri