[ Autor Adrian Trasca ]  07.10.2020
Să vii din România cu trenuri (sau autobuze) pentru a vedea o operă în Bulgaria este, exceptând Ruse (care e aproape de Bucureşti), o adevărată aventură. Pare o formulă prea uzată ajunsă limbaj de lemn, dar nu e! Legăturile feroviare cu Bulgaria sunt numai două, cei drept una e bine gândită, din Craiova se pleacă dimineața la 8 pentru a se ajunge la 17 în Sofia, dar din Bucureşti spre Ruse trenul pleacă la 11 şi ajunge... la 14! Iar legăturile din Ruse spre oraşele mari (Sofia, Varna, Plovdiv, Burgas) fac să ajungi în oricare undeva pe la 9 sau 10 seara, tocmai bine pentru... a dormi, că altceva nu prea mai poți să faci la acea oră de sosire!
Aşa că mi-am făcut un plan pentru a ajunge la Burgas mai devreme. După o noapte mai mult nedormită, am plecat de acasă (la 5 dimineața :D) spre Giurgiu cu un microbuz (asta după ce autogara afişată online nu era cea bună...), apoi am găsit norocos o maşină care m-a dus până în vamă, acolo alta care m-a trecut podul, iar apoi... n-am mai găsit în timp util una de la pod până la gară şi am pierdut trenul! O idee pe care nu pot să o sufăr, aşa că m-am dus la autogară şi am găsit un autocar spre Samovodene (aproape de Veliko Trnovo) unde linia autocarului era mai aproape de gară şi aveam şanse să prind trenul...
Dar, dacă socoteala de la Bucureşti nu se potriveşte cu cea de la Ruse, nici cea de la Ruse nu se potriveşte cu cea de la Samovodene! Trenul a plecat cu 4 minute... înainte de ora afişată!!! eu am ajuns în gară cu 3 minute înainte! :-/ Am mai văzut (extrem de rar) trenuri care să plece înainte cu un minut, dar cu 4... niciodată! Şi am sute de mii de kilometri călătoriți cu trenuri!
Aşa că, plin de nervi şi rupt de oboseală, am stat 3 (trei! ) ore în gara Samovodene până la trenul următor! (Credeați că pentru a vedea un spectacol la mama-naibii am parte numai de lapte şi miere? :D) Am avut compania unor câini localnici, care probabil voiau să îi adopt - nu sunt sigur, am comunicat greu, eu nu ştiu bulgară, ei nu ştiau română :-) - şi a funcționarilor din gară (care, la fel ca şi câinii, nu ştiau decât bulgară :-) ), care cred că voiau să mă adopte ei pe mine, că mi-au oferit apă, măr şi ciocolată - iar eu, ca Eliza Dolittle, sunt "fa` cinstită", nu puteam să-i refuz. :-)
Regretul cel mare nu a fost oboseala (deşi îmi pleznea capul de nesomn plus o uşoară răceală... necovidală), ci faptul că astfel am pierdut începutul spectacolului. N-am auzit "Ce ghelidaşki maninaşki" la Burgas, a mai avut şi vlak (trenul) 10 minuti zakâsnenie (întârziere), aşa că am ajuns doar cu puțin timp înainte ca masculii să se holbeze la Musetta...
"Quaaandoo men vooo! "
"Qual dolore! Qual bruciore! " - "Kak me boli! Kak me gori! " - "Ce durere! Ce arsură! "
Pot să spun că am remarcat din prima că eram singurul spectator din sală cu troler! :-)
"Momus" de Burgas era o casă galbenă spre portocaliu întină pe tot fundalul scenei, cu câteva ferestre arcadă, un turn nu prea înalt în mijloc şi un balcon în dreapta. În fața ei sunt câteva mese rotunde şi scaune de fier. Montarea este clasică - deşi bubuie nişte confetti la un moment dat -, costumele sunt de stil secol 19 şi sunt viu colorate.
Publicul aplaudă la finalul ariei, dar şi când Musetta şi Marcello se împacă. Sunt puțini spectatori, cauza fiind covidişki, că am mai fost la Burgas în vara lui 2015 la "Cosi fan tutte" şi sala era arhiplină.
Apoi... urmează ceva magic şi neaşteptat: pauza! Da, în timp ce la Bucureşti se închiseseră teatrele cu o zi înainte (din cauza lu` virusache), la Burgas se desfăşura complet "Boema" lui Puccini... cu decoruri şi... cu pauză!
Actul al treilea, bariera Enfertătă. În stânga ei, gheretata aferentătă, vopsitătă, ca şi bariera, în dungi în zig-zag albe şi verzi. Nu ştiu de ce, doar pot să fac legătura cu echipamentul alb şi verde al naționalei de fotbal a Bulgariei. În dreapta e un zid pe care scrie "Cafe Mulen", apoi hanul (două ferestre mici unde se vede lumină portocalie) şi zăpadă pe acoperiş. Acestea, plus un stâlp de iluminat stradal cu felinar, dau o notă feerică peisajului.
Mimi e în fustă lungă cu pătrățele mov pe alb, cămaşă albă, eşarfă mare, bleumarin, deasupra, plinuță, blondă şi cu capul descoperit.
"Marcel, pomogni! " - "Marcello, aiuto! "
Marcello are sacou gri şi pantaloni maro, plus fular crem, lung. Rudolfo are sacou kaki foarte închis, cămaşă albă, pantaloni negri. Cântă binişor, sub ceilalți doi.
"Mimi e koketka! " - "Mimi e una civetta! "
"Mimi e mncho bolna" - "Mimi e tanto malada" - "Mimi este foarte bolnavă"
"A, Museta se smee! " - "A, e Musetta che ride!
"Sbogom... ne se sârdi! " - "Addio senza rancor! "
"Sami prez zima ta" - "Soli in inverno"
Marcello vine vânturând o sticlă de şampanie, însoțit de Musetta care, după cum e îmbrăcată, pare o fată în casă.
"Tu ia sta za ceial jivot! "... "Sempre tua per la vita! "..."A ta pentru totdeauna! "
Interiorul camerei băieților e alcătuit din două ferestere cu arcadă în stânga, un tablou cu o femeie aproape nud, uşa de intrare, câteva trepte, un cuier, câteva haine la uscat pe o sfoară, un pat, o masă de lemn şi câteva scaune...
Încercând să fie haios, Marcello îşi pune o pijama albă pe cap. În contrast, Musetta vine îmbrăcată superelegant (rochie grena lungă, tiară, cercei lungi), la fel şi Mimi, dar, înainte să o aşeze pe pat, Rudolfo îi dă rochia elegantă jos şi rămâne într-un fel de rochie crem, de casă.
Mimi are Covid-19. :D
"Zdravei, Marcello! " - "Buongiorno, Marcello! " - "Bună ziua, Marcello! "
"Ti si moiata liobov! "
"Sei il mi amor! "
"Ești iubirea mea! "
Rudolfo e într-un colț, cu spatele.
"Nariceat me Mimi
no zaÅŸto ne znam! "
"Mi chiamano Mimi
e perche
non so! "
"Mi se spune Mimi,
dar de ce
nu știu! "
"Che gelida manina
Mi la lasci riscaldar?"
"Kakva studena răka
neka da ia stopla?"
"Ce mână rece aveți!
Îmi dați voie să v-o încălzesc?"
Tuşeşte. Tuşesc şi eu, sunt un pic răcit. :-) Se lasă pe spate, pe pat. Intră Marcello şi Musetta cu manşonul.
Îi cade mâna din manşon. "Io spero ancora! " - "Vse oshte se nadyavam! " - "Eu încă sper! "
"Smelost! "
"Coraggio! "
"Curaj! "
Opera din Burgas e ușor specială pentru mine și Aida, deoarece în vara lui 2018 a programat... "Aida" la cetatea Tzarevetz din Veliko Trnovo... Au picat trei stropi de ploaie și spectacolul a fost mutat în teatrul din localitate, dar chiar și așa, în variantă de concert, a fost prima "Aida" pentru Aida! :-) Avea 1 an și 4 luni, a urmărit destul de atentă prima jumătate, dar ușor, ușor și-a pierdut interesul, în a doua jumătate mai mult "vizitând" cu mămica ei foaierul teatrului "Constantin Kisimov" din "Marele Trnovo". :-)
Deci, așa cum se deduce din introducere, neavând deloc timp înainte, a rămas pentru după! Lasă, că nici după nu prea era timp, într-o oră şi jumătate trebuia să găsesc autogara şi să plec mai departe, conform planului, spre Istanbul. Am găsit-o, apoi, profitând de cele 40 de minute rămase până la plecare, mi-am îndeplinit obiectivul următor. Daaa, baie în mareee, desigur! :-)
7 octombrie 2020, nou record "cât mai târziu în an" la Marea Neagră! Precedentul era 5 octombrie 2006, la Constanța, dată care rămâne record pentru mine în România!
Apa bună, prea puțin rece. Aş mai fi stat, dar îi era frig trolerului. :-)
Distribuția:
Mimi: Nona Krasnikova
Rodolpho: Mihail Mihailov - invitat
Muzeta: Maria Tsvetkova-Madzharova
Marcel: Marian Jovanovski
Colin: Diman Panchev
Shonar: Branimir Nedkov - debut
Benoit: Kostadin Mechkov
Alsindor: Veselin Spasov
Parpinol: Lubomir Todorov
Dirijor: Ivan Kozhukharov
Regizor: Alexander Tekeliev
Director artistic: Radostin Chomakov
Dirijor de cor: Nevena Mihaylova
Orchestra și corul Operei de Stat - Burgas |