[ Autor Adrian Trasca ]  27.11.2024
"Aida" la Timișoara, "Tosca" la Iași, "Lohengrin" la București, "Paiațe" la Sofia, ... "Traviata" la Ruse.
O serie de spectacole care aparent nu au legătură unul cu altul, mai ales că au și compozitori diferiți, Verdi, Puccini, Wagner...
Și, totuși, există o legătură între ele... sunt opere! :-)
Desigur, nu aceasta este conexiunea interesantă acum.
"Aida" a fost primul spectacol prezentat de Opera din Timișoara...
"Tosca", primul la Opera din Iași.
"Lohengrin", primul la București.
"Paiațe", primul la Sofia.
Și, desigur, acum deduceți (dacă nu știați), "Traviata" a fost primul spectacol la Drjavna Opera Ruse, Opera de Stat din Ruse, Bulgaria.
Acest spectacol a fost un eveniment. Opera din Ruse a împlinit 75 de ani pe 27 noiembrie 2024 și a prezentat o nouă versiune a celebrei "Traviata", cea mai jucată operă în lume, cu această ocazie! La fel a procedat și în 2019, la împlinirea a 70 de ani. Deci, mai simplu de calculat acum, 27 noiembrie 1949 este data "de naștere" a Operei din Ruse!
Am avut onoarea să fim prezenți la aniversarea de 70 de ani eu, Aida și mămica ei. Anul acesta a venit și Mihai, care are 4 ani și 10 luni, deci, dacă ne gândim mai bine, a fost și atunci prezent, la 7 luni și jumătate în burtica mamei lui! ;-)
Nu glumesc, nu exagerez! ... La 5 luni și jumătate de gestație, așa cum scrie în actele medicale, a avut parte de o operație... (Da, la 5 luni ale lui în burtica mamei lui! ) Iar dacă la 5 luni era suficient de mare pentru o operație, atunci la 7 luni era tot suficient de mare pentru a considera că a fost prezent la operă... Corect?
Nu, nu includ acel spectacol în statisticile pe care le țin privind prezența lui la opere, dar simt că ar trebui! Și, că am adus vorba de statistici, a fost a 78-a mea "Traviata"! Cu 3 mai puțin și era o coincidență drăguță, dar asta e, nu se potrivește mereu. (Am văzut a 41-a "Traviata" în ziua în care am împlinit 41 de ani! ) Puii mei, Aida, a 20-a, deci cifră aniversară - prima tot în Bulgaria, la Teatrul de Vară de la Varna. Bebe Mihai, a 7-a, aceasta fiind prima pentru el în Bulgaria! Fără cele din burtica mamei. :D
Ajungem în Ruse și facem un mic tur de centru... pe repede-înainte, că nu am ajuns atât de devreme cât trebuia. Intrăm, la rândul nostru zic "Thank you! Blagodaria! ", iar o doamnă îmi răspunde "Bună seara! Bine ați venit! " ;-) Așa că răspund "Bună seara! Bine v-am găsit! " :-)
Ca și în urmă cu 5 ani, înainte are loc o cuvântare. Am înțeles, la fel ca în 2019, doar câteva cuvinte: "public", "Dobr vecer! " ("Bună seara! "), "tuka" ("aici") și iar "veliki" ("mari") - pe acesta l-am înțeles și în urmă cu cinci ani ;-) ), iar Bebe Mihai aude altceva... "A zis ceva de Amonastro?" :-) )
Tot el mă întreabă "Când începe?", dar nu apuc să-i răspund, că începe. :-)
Cortina e ridicată. Violetta, ajutată de două fete, probează o rochie albă ca de mireasă, doar pieptul îi e auriu.
La finalul uverturii, bărbații se aliniază în spate ca la cor. Iar când începe primul act, apar și femeile, toți vin în față, ciocnesc pahare, "Slava jivot! " - "Glorie vieții! " și petrecerea începe! Bărbații sunt în negru, la frac, femeile au rochii lungi în culori închise, grena, verde, gri sau negru. Flora e în negru și are un brâu auriu lat. Violetta e șaten-roșcată, Alfredo e brunet și tânăr.
Totul e încadrat de o cortină mare, roșiatică, pe peretele din spate al scenei, încadrată cu o ramă de tablou aurie, uriașă. În fața ramei sunt 7-8 trepte, iar pe laterale alte două rame uriașe, cam 2 metri la bază și 7 înălțime, care au negru în mijloc. Decorul e completat de o sofa mică, roșu-roz, în stânga, plus o băncuță-canapea aurie în dreapta.
Brindisi e realizat frumos. Alfredo e aplaudat de petrecăreți după ce cântă, Violetta și toți de public la final. Bebe stă în picioare în fața scaunului lui și dansează, balansându-se de pe un picior pe altul.
"E strano! E strano! "
Straniu i s-au părut și Aidei... literele bulgărești! "Ce scrie? Ce litere sunt alea?", mă întreabă! Ea știe literele latine mari, acum le învață pe cele mici, dar de chirilice încă nu știe. :-) No, ce prilej mai bun să le înveți decât traducerea "Traviatei" la Opera din Ruse? :-) De aici încolo, mult timp nu a făcut decât să detecteze câte o literă "ciudată" de pe ecran, să mi-o deseneze pe foaie și să mă întrebe ce e! :-) Iar eu... i-am scris cu latine ce literă sau grup de litere era! ("Lecția" a continuat și a doua zi! După ce s-a întors de la școală - Da, a doua zi a fost la școală, deși am ajuns pe la miezul nopții în București! - a reluat toate literele! Am căutat pe internet și i le-am arătat și pe cele două pe care nu le știusem, iar amuzamenul meu cel mai mare a fost când i-am zis că unele litere "ale noastre" înseamnă alte litere "la ei". PYCE (Ruse) a fost cel mai potrivit exemplu.)
Pe scenă... "Bezumie! " "Folie! ", "Nebunie! "
"Vinagi slobodna! " - "Sempre libera! " - "Mereu liberă! "
Interpretate frumos, cald, cu voci plăcute. Și cu două fete în casă chemate de Violetta prin gesturi să o ajute să se schimbe din rochia de petrecere în cămașă albă de noapte. Cu Alfredo cântând la ceteră - cel puțin așa se auzea - și cu același Alfredo... venind la ea la final și luând-o în brațe.
"Liubov", "Amor che palpito! " - "Amor care te-nfioară"
"V kajto da se veselia! " - "Gioia in gioia! "
Actul al doilea începe imediat. Copiii vor pauză, dar...
Aida mă tot întreabă despre literele lor. Până a venit Germont ăl bătârn a ținut-o tot așa.
Alfredo e cu Violetta la început! Se hârjonesc, el își cântă ariile, la finalul lor ea pleacă.
Decorul e modificat total, pe la mijlocul scenei de la stânga la dreapta e un perete din perdea roz deschis, apoi perete din lemn alb cu maro, altă perdea, alt lemn, altă perdea. În față au rămas canapelele. Alfredo e în crem, mai comod îmbrăcat, Violetta tot în crem, o rochie lungă. "Dvete deța?" - "Due figli?" - "Doi copii?", Djiordjio Jermo, cum scriu bulgarii, e în costum maro, mit stock - "cu baston" ("mit stock" fiind expresia de la care a apărut românescul "mișto"), e bătrân (Germont e bătrân, nu bastonul! Sau cine știe? :-) ), are păr puțin și voce slabă.
"Bog me vodi! " - "Dio mi guida! " - "Dumnezeu mă călăuzește! "
Pauză. Îmi "etalez" iar cunoștințele de bulgară zicând "Izvinieti! " când vrem să ieșim în foaier. Aida mă întreabă ce înseamnă, îi răspund "Scuzați! " mândru ca un cocoș. :-) )
Actul al treilea începe cu intermezzo din startul actul al patrulea!! Acum Violetta probează o rochie roșie. Apoi începe... actul al treilea cel adevărat. Fond roșu, perdele/cortine mari în spate, dar și pe laterale. Țigăncile, vreo 5-6, au bluză roșie și fustă gri, lungă. Costumele celorlalți sunt cam la fel ca în primul act, iar unii au și măști. Flora e în verde, Violetta e în rochia probată mai devreme, roșu fain, aprins, fără a fi strident, iar bustul rochiei... auriu închis. Alfredo, în negru tot, inclusiv cămașa și vesta.
Masa de joc e o oglindă mare, vreo doi metri, întinsă de invitați pe spătarele unor scaune! După invitația de a merge la cină, petrecăreții nu ies, ci stau nemișcați inițial când Violetta și Alfredo sunt singuri, iar apoi fac mișcări lente în spatele lor.
"Ne, nicoga! " - "No, giammai! " - "Nu, niciodată! "
La auzul acestui refuz exprimat în italiană și tradus pe ecran în bulgară, Alfredo aruncă leve în Violetta. :-)
Apoi, ... contrar libretului, îi sfidează pe ceilalți, până apare tatăl lui.
În spate, pe un nivel mai sus, apare o altă Violetta în rochie albă care privește... Alfredo vine spre Violetta reală, dar ea întinde mâna ca polițistul în intersecție și îl oprește.
Actul al patrulea începe fără pauză, din nou cu "uvertura" sa! Musafirii demoazelei Flora, rămași pe scenă, se retrag încet, făcând mișcări ample din mâini de "La revedere! ", dar și de hlizeală. În urma lor rămân câteva scaune, unele căzute, hârtii împrăștiate, perne, semne de dezmăț.
Cele două cameriste o dezbracă pe Violetta, care rămâne în cămașă albă de noapte. O întind pe sofa, o informează că mai au doar 20 de leva ca buget.
"Sbogom mechti! " - "Addio del passato! " interpretată frumos și apreciată de public.
La final, "Tutto finito", apare iar cealaltă Violetta.
În Parij e sărbătoare! Prin spate trec petrecăreți învăluiți de un nor alb.
Alfredo e îmbrăcat întunecat, cămașă bleumarin, pantaloni și sacou negru.
"Veliki Boje! Violetta! " - "Gran Dio! Violetta! "
"Ne moga! " - "Non posso! "
"Violetta, uspocoi se! " - "Violetta, calmati! "
O pereche apare în spate, copie Alfredo și copie Violetta. Se uită lung la Alfredo și la Violetta, aflați în fața scenei.
"O, radost! " - "O, giooooiiaaa! "
După spectacol, un nou mic tur prin centru, în care am văzut mai de aproape și clădirea Operei. (Spectacolul s-a ținut în "Dohodno Zdanie" (Casa Profitului), cea mai frumoasă clădire din oraș, acolo unde Opera își ține spectacolele până e gata renovarea clădirii ei. Doar că acoperișul clădirii ei a ars în iulie 2020, ... adică au trecut vreo 4 ani și renovarea nu e gata...
Orice asemănare cu ce se întâmplă în nordul Dunării... e total întâmplătoare... Sau nu e?... Am văzut ultimul spectacol la Opera din Craiova în decembrie 2015... suntem în 2024, ... de atunci se tot renovează...)
Ca să închei într-o notă optimistă:... trei borcane de liutenița! :-) ) E păcat să mergi în Bulgaria și să nu te întorci cu un bagaj complet de muzică bună pentru inimă și zacuscă bulgărească pentru limbă. Oare de asta se spune că dragostea trece prin stomac? :-) )
Distribuția:
Alfred Germont: Reynaldo Droz
Violetta Valerie: Daniela Karaivanova
Georges Germont: Alexandru Krunev
Flora Bervois: Neli Petkova
Anina: Petia Tsoneva
Gaston: Ivan Penchev
baronul Dufault: Stoyan Stoyandjov
marchizul D`Aubigny: Teodor Petkov
Doctor Grenville: Momchil Milanov
Balet, cor și orchestră: Opera de Stat din Ruse
Cu participarea: Corului mixt „Sunetele Dunării”
Dirijor: Vladimir Boșnakov
Regizor: Nina Naydenova
Decor și costume: Nikolina Kostova-Bogdanova
Coregrafie: Boryana Sechanova
Maestru de cor: Steliyana Dimitrova-Hernani |