[ Autor Adrian Trasca ]  02.08.2024
Puii mei au văzut prima oară "Tosca" la Teatro dell`Opera di Roma, acolo unde a avut loc premiera mondială în 1900! Am să repet asta cu fiecare ocazie potrivită! :-) Aida avea 2 ani și 2 luni, Mihai avea 2 ani și 10 luni! Pentru Aida a fost chiar prima operă de Puccini pe care a văzut-o, pentru Mihai a fost a doua!
Au mai văzut apoi "Tosca" - sau "Toța", așa cum îi spunea Aida când era mică, mică :-) - la București, Brașov, Ruse, dar nu și la Arena di Verona!
Și iată că momentul acesta a sosit! Aida are 7 ani și 4 luni, Mihai are 4 ani și 7 luni! :-) Și acesta pare a fi ultimul spectacol în acest an pentru ei la Arena di Verona, al 13-lea pentru ea, al 8-lea pentru el!
Și iar ne întreabă la intrare de Bebe Mihai "Are 4 ani?" "Da! Are! "
Și știe și despre...
"Tati, ce voce groasă are! "
Vorbește despre Sacristan.
Și continuă
"Are voce de bariton?"
"Cred că da! ", îi răspund nu prea convins.
"Sparafucile are voce de bas! "
Scriind aceste rânduri, am căutat ce voce e Sacristanul... E bas! Deci Bebe e mai tare ca mine! Și ăștia de la intrarea în Arena îl întreabă dacă are peste 4 ani... :-) Nu mai zic că m-a bătut la domino de m-a zvântat, 6-2 (a avut 6-0! ) și 10-3!!!
Tabloul lui Mario e uriaș, dar... e pe jos, trântit înclinat. Bebe spune "Eu îl văzui de la început! " :-) Dar Mario nu îl pictează efectiv - de parcă în alte montări Mario ar picta efectiv :-) , ci "lucrează" la niște schițe. În centrul scenei se văd niște forme / obiecte uriașe, acoperite cu pânze negre. Eu știu ce sunt, am văzut spectacolul în 2012, în urmă cu 12 ani. Mai sunt și câte două tunuri pe fiecare lateral-față a scenei.
Apare Floria Tosca. Publicul aplaudă entuziast. Mi se pare un pic exagerată reacția și nu prea o înțeleg, dar nu-mi bat capul prea mult. Aveam să înțeleg ulterior.
Tosca e în rochie-galben verzui. Eu sunt cu Bebe Mihai, iar Aida e cu maică-sa în fix partea cealaltă a Arenei, dar mi-o imaginez pe Aida dându-și cu palma peste frunte - așa cum a mai făcut în alte dăți - la vederea culorii rochiei pe care ea o așteaptă să fie roșie. :-)
Are voce bună. Tosca, nu rochia. :-) Și Mario. Care e în pantaloni maro, halat gri de pictor, cămașă albă. Și are mustață și bărbiță negre.
Tosca o descoperă pe Maddalena printre schițele lui Mario.
"Ma, falle gli occhi nerri! "
Bebe se întinde pe pietrele Arenei - noi suntem "la studenți", direct pe pietre -, pune capul pe perna (noastră) pufoasă și groasă de vreo 20 de centimetri și câteva minute privește opera așa! :-)
Tosca iese, publicul o aplaudă iar. Iar mi se pare exagerat... Aveam să înțeleg mai târziu, cum spuneam...
Angelotti e într-un fel de halat gri, cizme negre, păr strâns în coadă de cal. Bebe Mihai mă întreabă "Tati, Angelotti e prieten cu Mario?" ;-) "Da! " "Și cu Tosca?" "Da! "
Stăm mai departe de ceilalți spectatori, ca să îi zic ce se întâmplă pe scenă și să mai poată să întrebe, ca acum, fără să deranjăm.
Tunul bubuie tare și anunță evadarea lui Angelotti. Bebe tresare (la bubuit), apoi zâmbește. ;;)
Vin copiii. Mulți, ca la Arena. Bebe remarcă "A fugit și Mario! " :-)
Un alt tablou uriaș e rezemat de decorurile centrale. Oamenii lui Scarpia îl dărâmă din spate, dar intrarea aceasta în scenă nu mi se pare impresionantă.
După soldați apare Scarpia. Are manta neagră, ușor lucioasă, pe sub care se văd cămașa albă, tunica neagră cu puțin roșu, pantalonii negri. Ulterior se văd și epoleții aurii. Soldații caută printre tablouri.
"Arnese di pitore e questo?"
"Unealtă de pictor e aceasta?"
"Tradirmi egli non puo! "
"Nu, el nu mă poate trăda! "
"Iago a folosit batista, eu folosesc evantaiul! " a zis Scarpia, amintind de personajul celui care a făcut Verona faimoasă prin piesa sa de teatru "Romeo și Julieta".
Bebe Mihai: "Scarpia nu e prieten cu Tosca?"
"Nu, dar se preface că e! "
"De ce?"
"Că vrea să o cucerească! "
Nu știe Bebe acum ce înseamnă să o cucerească, dar are timp să afle. :-) Momentan i-am zis ceva gen "să o pupe". :-)
"The poison bites! " ("Otrava mușcă! ) - pentru a aminti și că există traducere în engleză.
"Dio mi perdona! "
"God will forgive me! "
"Dumnezeu mă va ierta! "
... dar nu o va ierta...
Sunt dezvăluite toate decorurile, adică în stânga o mână îndoită la cot și care ține o sabie, respectiv un cap mare în dreapta. Au vreo 12 - 15 metri înălțime!
"Tati, ce e cu mâna aia?"
Nu prea îmi dau seama, așa că o scald: "Așa e decorul în opera asta! "
"Ce decor ciudat! ", zice Bebe și mă face iar să zâmbesc. :-)
Sunt mâna și capul sfântului arhanghel Mihai, a cărui statuie se află în vârful castelului Sant`Angelo din Roma, acolo unde are loc actul al treilea!
Iar Tosca e Anna Netrebko!
În pauză mergem la Aida și la mami, cu care ne întâlnim în afara Arenei. La întoarcere ne așezăm mai izolat și pot să îi povestesc acțiunile de pe scenă fără să deranjez alți spectatori.
Biroul lui Scarpia e alcătuit din două mese în față și un scaun, pus o masă uriașă. De unde suntem, vedem și cantata Floriei Tosca, aflată în spatele decorurilor și care doar e auzită de public.
Nu începe bine muzica și Bebe zice "Acum îl omoară pe Scarpia! " ;-)
Știiie Bebiță-Bebișor al meu! ;;)
"Ella verra
per amor del suo Mario! "
"Ea va veni
pentru dragostea ei pentru Mario! "
Dar mai interesant este dialogul cu Bebe Mihai:
- Scarpia ce e?
- Polițist! Șeful Poliției!
- Nuu! Ce voce e?
- Bariton.
- A, deci are voce mai subțire decât Sparafucile!
;-)
Scarpia e bariton și polițist. Îl busculează pe Spoletta, îl trântește pe jos, îi dă un cot în burtă lui Mario, deci e și violent.
"Questo e luogo di lagrime! " - "Acesta e un loc unde se plânge! "
Dar e și galant. Îi dă jos atent mantaua neagră a Floriei Tosca, descoperind rochia roșie a acesteia.
"Ed or fra noi parliam da buoni amici! " - "Și acum să vorbim ca buni amici! "...
Nu știu însă dacă e mai mare decât Tosca sau Mario! :-) ... Nici acum nu m-ar fi interesat, dar m-a întrebat Bebe Mihai! :-)
În dreapta e o trapă portic, acolo e Mario torturat. Dar nu se întâmplă nimic în plus când Scarpia ordonă să se deschidă ușa să vadă Tosca tortura!
"Vissi d`arte"... Bebe vorbește mereu, dar la final, ca și publicul, aplaudă. Se cere bis, dar nu se obține!
"E qual via scegliete?"
"La piu breve! "
"Civitavecchia?"
"Si! "
Mă gândesc la Aida... Știe pe dinafară aceste replici, probabil că le murmură acum!
Scarpia se zbate prea tare după ce se prăbușește pe podea și smulge... câteva râsete din public.
"Or gli perdono! "
Tosca golește paharele de vin de pe masă... Se știe că rușii și rusoaicele beau mult, dar credeam că numai vodcă. :-)
Bebe:... "Și acuma pleacă și ia câinele pe scenă! ", zice râzând. :-)
Nu bate câmpii, în versiunea de la Napoli, văzută pe youtube, așa se întâmplă!
Dar continuă serios: "Păi, și nu îi pune lumânări?"
"Să vedem! "
Nu îi pune. Îi pune doar cruce. Evident, e vorba de Tosca și indicațiile lui Puccini de a-i pune lui Scarpia mort lumânări în laterale și o cruce pe piept.
Tosca se sperie când bate toba din spatele scenei, dar se adună și iese plină de ea de pe scenă.
La pauză le luăm cu noi pe Aida și pe mămica lor. Suntem toți patru acum.
Aida: "Tati, asta este piatră?"
"Da! De 2000 de ani! Și încă mai rezistă! "
De-a lungul timpului, s-au luat / furat materiale de construcții din Arena, așa că piatra pe care stăm s-ar putea să nu aibe chiar 2000 de ani, dar stând direct pe ea, ai senzația că ești în antichitate. Locurile "la studenți" au acest mare avantaj, iar vara, ca acum, piatra e și caldă, după ce a fost toată ziua în bătaia soarelui de august.
Mâna uriașă se lasă în jos. Simbolistica o putem presupune, mișcarea poate însemna pedeapsa care îi va fi aplicată Floriei pentru crimă sau speranțele prăbușite ale lui Mario.
Un copil vine și pescuiește...
"Io di sospiri! "
Se aud acordurile ariei magice.
"E lucevan le stele"
Se cere bis, dar... tot nu! Eu sunt oricum încântat că am ascultat "E lucevan le stele" la Arena di Verona cu amândoi puii mei. ;-) Chiar dacă au mai trăncănit în timpul ariei... :-|
Vine Tosca. Îmbrăcată în mov. Mario e în cămașă albă și pantaloni maro.
"O dolci mani / mansuete e pure! "
"O sweet, gentle and pure hands! "
"O, mâini dulci / blânde și pure! "
Bebe Mihai spune că îi e somn.
"Nu vrei tu să vezi când îl împușcă pe Mario?"
"Păi, văd în somn! ", îmi răspunde! :-)
Aida: "E 4 dimineața! "
Vin soldații. Aida: "Îl împușcă! Au luat armele! "
Mario are sânge pe cămașă.
Finalul... e diferit. În loc să se arunce, Tosca se urcă prin interior pe capul uriașului cap al sfântului Mihai și ridică brațul drept în sus!
"O, Scarpia,
avanti a Dio! "
"Pe mine mă duci în brațe, că mi-e somn! "
Bebe Mihai, desigur. :-)
Aida: "Cum ai zis că o cheamă pe Tosca?"
"Anna Netrebko! "
Apoi le explic: "Angela Gheorghiu e aici, Anna Netrebko e aici! ", zic, arătându-le cu mâna în dreptul feței aceeași altitudine.
Dar Aida spune "Angela Gheorghiu e mai bună decât Anna Netrebko! " :-)
Nu o contrazic, nu țin să declar care e mai bună, dar evident că îmi place mai mult vocea Angelei Gheorghiu. Aș preciza "și nu pentru că este româncă", dar oricum subiectul "subiectivism naționalist" nu-l pot evita, deși nu sunt de acord cu el, nu îmi stabilesc preferințele de voce după țară.
Bebe: "Mie mi-a plăcut de Scarpia. S-a îmbrăcat frumos."
Aida: "Mie mai mult mi-a plăcut de Tosca. Dar doamna Angela Gheorghiu cântă mai frumos! " :-)
Dar replica serii vine de la Bebe Mihai:
"Mie mi s-a părut că Scarpia s-a agitat prea mult! "
;-)
Nu poți să contrazici observațiile unui copil de 4 ani și 7 luni care vede "Tosca" a 7-a oară! :-)
Distribuția:
Floria Tosca: ANNA NETREBKO
Mario Cavaradossi: Yusif Eyvazov
Scarpia: Luca Salsi
Dirijor: Daniel Oren
Regia: Hugo De Ana |