[ Autor Adrian Trasca ]  În 2012 am fost prima oară la Ruse și la Opera din Ruse. Fiind aproape de București, am mers acolo de mai multe ori, la un moment dat propunându-mi să merg la Ruse la un spectacol cel puțin o dată pe an. Și... am reușit... 10 ani consecutivi! Până... anul trecut! În 2022 am tot amânat, având nepotriviri de program cu al lor, dar mi s-a părut că și programul lor e mai golaș față de anii precedenți. În ziua ultimei reprezentații, pe final de decembrie, m-am dus și i-am luat de la grădiniță, în mașină le-am zis să mergem la Ruse, dar au protestat vehement că nu vor! Am fost atât de surprins negativ și de dezamăgit... că nici nu mi-a trecut prin cap să mă duc fără ei!!
A fost primul spectacol în străinătate în acest an! Și primul la Ruse după tradiția frântă anul trecut... O oarecare reparație pentru lipsa până la urmă nemotivată de anul trecut.
A doua Tosca pentru mine la Ruse, prima în 2012. Aceea a fost o montare clasică, nu știam cum o să fie aceasta, dar speram la o versiune diferită. Și dacă nu ar fi fost diferită, nu ar fi fost nicio problemă, oricum trecuseră mulți ani, peste 10, de când am văzut-o pe precedenta și, mai ales, oricum ar fi fost o versiune nouă pentru puii mei. ;-)
Amândoi au mai văzut "Tosca"! Mai mult, pentru amândoi prima oară a fost la Teatro dell`Opera di Roma, acolo unde a avut premiera absolută în 1900. Vârsta a fost un pic diferită, Aida la 2 ani și două luni (fiind și primul ei spectacol de Puccini), Mihai la 2 ani și 10 luni (al doilea lui spectacol de Puccini)! Iar pentru Mihai în acest moment este și singura dată când a văzut "Tosca"! Deci acum ar fi a doua oară!
Totodată, Bebe Mihai e prima oară într-un interior la Ruse, precedentele 3 spectacole la care a fost prezent fiind în aer liber, în fața Operei. De remarcat că, deși nu prea a fost atent și s-a jucat aproape tot timpul, primul dintre acestea a fost și primul titlu mare de operă la care a fost prezent, "Nabucco"! Pe 6 august 2020, avea un an și 7 luni și o zi! :-)
Și pentru mine e o premieră, sunt prima oară la Teatrul Dramatic din Ruse! E în cea mai frumoasă clădire din Ruse și pe care de multe ori am vrut să o văd și în interior... Ei, bine, da, și în interior e mai mare și mai frumoasă decât Opera! Clădirea a fost construită în perioada 1898-1902, fiind concepută de arhitectul vienez Peter Paul Brang. Se numește "Dohodno Zdanie" (Casa Profitului), întrucât a fost proiectată în scopuri mercantile. Stilul arhitectural este neoclasic și deține detalii specifice sfârșitului de secol 19. Deține 4 săli, cea mare având 600 de locuri, următoarea, denumită Europa, are 300 de locuri, cele mici fiind de 160, respectiv 50 de locuri. Găzduiește Teatrul Dramatic "Sava Ognyanov", care a funcționat în paralel împreună cu Opera de Stat până în anul 1955, când aceasta din urmă s-a mutat într-o clădire proprie, actuala, care acum este în renovare, motiv pentru care repertoriul Operei din Ruse a fost mai puțin bogat în anul precedent...
Despre Peter Paul Brang, vienez, arhitectul Casei Profitului din Rusciuc, aș mai adăuga că a proiectat câteva clădiri aflate acum în România: Palatul Administrativ din Suceava, Cazinoul din Vatra Dornei, Palatul Culturii din Bistrița, Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița (fostul Gimnaziu Luteran de Băieți). Cu observația că toate aceste zone erau atunci ocupate de Imperiul Austro-Ungar.
Despre balgarski Tosca, a avut prima reprezentație în Bulgaria pe 10 iunie 1925 la Opera din Sofia, la peste un sfert de secol de la premiera absolută (14 ianuarie 1900 la Roma). Iar la Ruse a ajuns și mai târziu, abia pe 15 octombrie 1952 fiind prima reprezentație, aceasta având loc la... Dohodno Zdanie (Casa Profitului), adică exact în clădirea în care avea loc acum! Versiunea actuală a avut premiera în urmă cu 3 ani și jumătate, la 30 septembrie 2019 (și, din ceea ce am dedus eu de pe website-ul Operei din Ruse, cea de astăzi este abia a doua reprezentație! )
Sala mare, cea în care a fost "Tosca", are scaune mari, confortabile, din catifea verde închis și la fel e și cortina. Nu există loje, dar sus e un balcon mare, întins pe jumătatea din spate a parterului. Cum spuneam, sala are 600 de locuri și sunt cam toate ocupate!
Cortina se deschide și dezvăluie... o mulțime de tablouri... verticale, cam 3 metri pe 70 cm, așezate cam pe trei rânduri la înălțimi inegale. De fapt, par tablouri, ele sunt doar pânze albe pe care sunt proiectate imagini, dar nu statice, ci dinamice, în ușoară mișcare. Majoritatea au rame aurii (de unde și impresia de tabouri), unele sunt icoane, dar unele au cadre naturale sau modele tip fractali.
Printre ele se plimbă copii în alb. Ei îl vor însoți mai târziu pe sacristan când acesta se va bucura de alungarea lui Napoleon. În față e o masă lungă care, surprinzător, dar nu forțat, va rămâne acolo pe întreaga durată a operei și care acum e acoperită de o față de masă neagră cu grena.
Mario "dezvelește" tabloul său, primul din dreapta. Este, însă, un tablou celebru cu Maica Domnului.
"Recon ditar moniiiia
di belezze diveeerse! "
sau
"O, tainstvena harmonia
na crasoti razliceni! "
Pe unele tablouri sunt proiectate imagini din spațiul cosmic.
"Revnivre moi! " - "Mia gelosa! "
Floria Tosca are rochie de catifea grena cu modele aurii pe unele margini. Mario e în halat de pictor maro deschis, cizme negre, cămașă albă - pe care inițial am crezut că sunt pete de vopsea, erau, dar erau din lumini proiectate. :-) Vocile celor doi sunt suficient de bune.
"Trâpkata Liobovna!
Floria,
obiceam te! "
"Amante inquieta!
Floria,
T`amo! "
Eu îl țin pe Mihai în brațe, Aida stă la maică-sa. Ei au vrut așa (și nu pe locurile lor) ca să vadă mai bine. Aida mă tot întreabă una-alta, eu încerc să-i spun, maică-sa mă amenință din priviri să tac, dar, cel mai frumos, Bebe Mihai e cu mânuțele sus și dirijează! ;;)
Apoi îmi ia foaia pe care scriu notițe și "scrie" și el ceva. :-)
Și apoi vrea și Aida foaie și să scrie. :D
Le iau foaia și le spun că dacă nu le place, atunci plecăm, altfel să se uite la scenă și să asculte. Aleg (ei) a doua variantă.
Milostivi boje - zei milostivi!, vine Scarpia! Clasic în negru, perucă albă, mantie, clasic înfricoșător.
"Va, Tosca! " "Vârvi, Tosca! " Pe tablouri e proiectat un tavan auriu de biserică foarte, foarte frumos! Seamănă sau chiar este originalul, Sant`Andrea della Valle, iar efectul de a fi proiectat cu întreruperi (spațiile dintre tablouri) e foarte reușit! Mai ales că e amplificat de nori albi care încep să treacă prin față.
"Te deum" și "Vissi d`arte", prima oară pe scenă pentru Bebe Mihai! Opera din Ruse mai adaugă ceva special pentru Mihai, după ce aici, în spațiul din fața Operei, a fost prezent prima oară la un titlu "mare", "Nabucco" de Verdi. Și când te gândești că tocmai el s-a opus vehement să mergem la Ruse în decembrie trecut...
(La Roma, cum spuneam, a dormit după intrarea lui Scarpia în scenă și s-a trezit după ieșirea acestuia. :-) )
Actul 2, aceleași decoruri, adică masa în față și "tablourile" verticale în spate, "configurate", desigur, pentru a reprezenta biroul de lucru al lui Scarpia. Iar aceasta e realizată prin... rafturi de cărți pe majoritatea tablourilor și câteva cu peisaje naturale. (Deci Scarpia... polițai, polițai, dar citit omu`! ;-) )
Tortura lui Mario nu se vede, dar e însoțită de aburi deși, tot mai deși pe scenă. Scarpia sfidează, mai taie din friptură - elegant, cu furculița și cuțitul, ca la carte. ;-) Mai încolo tot ca la carte îi dă lui Mario un cap în gură. :D
Știind că se apropie momentul uciderii lui Scarpia, Aida s-a ascuns după scaune. :-) Cam devreme, i-am zis că urmează "Vissi d`arte", apoi Scarpia scrie ceva și abia după aceea se întâmplă, așa că s-a ridicat, a privit opera în continuare, dar când l-a văzut pe Scarpia că scrie, s-a ascuns iar după scaunele din față. :-) )
În momentul uciderii polițistului cult - care, apropo, a cântat bine - în spate, pe tablouri, sunt proiectate imagini cu cei trei actori principali ai operei. Momentul e frumos realizat, dar continuarea nu, până la final Tosca nu mai face nimic, stă pur și simplu cu spatele, nemișcată, până se sting luminile și se lasă cortina.
"E avanti a lui tremava tutta Roma! "
Nu se dă pauză - voiam să mergem să vedem orchestra. Închisoarea este frumos reprezentată pe tablouri prin multiple grilaje cu yale de fier. Nu medievale, seamănă cu cele din închisorile comuniste de la noi.
Bebe Mihai întreabă "E Castel Sant`Angelo?"!!! "Unde e Mario?"
Îi zic "O să vină! " Și, într-adevăr, Mario e adus în față.
Se aud acordurile ariei magice!
"E lucevan le stele! "
Pe tablouri sunt proiectate imagini cu Mario și Floria. Aida ridică mâinile pe muzică. La final, aplaudă amândoi.
Tosca are mantie și rochie neagră. Mario este executat de un singur soldat care îi pune un pistol pe laterala capului. Finalul e și el mai calm, Tosca nu sare de nicăieri, ci vine în fața mesei și se uită spre public până se termină muzica.
Aplauzele se termină, oamenii merg usor spre ieșirile sălii. 3-4 doamne se opresc puțin când trec pe lângă noi și îi spun ceva în bulgară lui Mihai! "Ne razbiram balgarski! " - "Nu înțeleg bulgară! " le zic, iar una dintre doamne spune "He is a little hero! " - "El este un mic erou! " :-)
Este, este! :-) Mai ales că îl aud zicând... "Non ti muovere! Non ti muovere! " ;;)
Aida vrea pe scenă! E, cum să rezolv asta?... Ieșisem din sală, dar îi iau de mânuțe pe amândoi și le zic să încercăm, iar dacă nu reușim, cel puțin vedem orchestra. Pe scenă e o doamnă care jumulește unul dintre coșurile de flori de pe scenă... așa că le dau și eu drumul la buldogeii mei. :-)
Ieșim din teatru și facem un mic giro prin centrul orașului - piața Libertății (ocazie cu care le explic că leul din stânga a rupt lanțurile sclaviei cu dinții), două-trei tururi în jurul fântânei albastre, salutări de la distanță clădirii Operei, mașină, un mic ocol pe malul Dunării, drum, acasă, nani.
L-am întrebat acasă pe Bebe Mihai "Ți-a plăcut spectacolul?" A zis "Da! " L-am mai întrebat o dată, iar a zis "Da! " Surpriza vine de la faptul că în urmă cu trei luni și jumătate, când a văzut "Tosca" la Roma, a zis că nu i-a plăcut!
M-am gândit care ar putea fi motivul schimbării... Vocile sigur nu, n-are rost să precizez că au fost mult mai bune la Roma! Muzica e la fel, nu face el diferențe la calitatea interpretărilor - și, oricum, și aici Roma ar fi, desigur, în avantaj! Montarea, de asemenea, și cea de la Ruse a fost frumoasă, dar cea de la Roma a fost mai frumoasă. În primul rând, mai colorată, ca să mă raportez la ce ar fi mai de interes pentru vârsta lui, trei ani minus-plus două luni.
S-o fi maturizat? E, da, păi, e mare diferență între 3 ani fără două luni și 3 ani și aproape două luni! :-)
Și atunci?
Și atunci... Și totuși... Roma a contat!
Roma a contat, deși a spus după că nu i-a plăcut, lucru pe care oricum îl bănuiam, că atunci vrusese să plecăm pe la mijlocul actului al treilea - după ce fusese foarte atent la primul, dar pe al doilea îl dormise tot. :-)
Roma a contat în mai multe feluri. În primul rând, muzica, atunci era relativ nouă pentru el. Am citit cândva un studiu care afirma că bebelașii aud și înregistrează bine ce aud încă din burtica mamei! Drept pentru care încă de atunci i-am pus Aidei să asculte muzică de operă și simfonică și am continuat multă vreme și după ce s-a născut! Nu știu cât de adevărat e studiul, dar am considerat că nu am ce să pierd, însă Aida a fost de foarte mică atentă la spectacole, pot spune dintotdeauna! Exceptându-l pe primul, la care avea două luni și două zile și a dormit în landou, chiar de la al doilea, la care avea 7 luni, Aida a fost atentă la scenă! Și la absolut toate ea a fost atentă cel puțin jumătate!
Mihai, nu!
La primele 16 spectacole am notat "Nu a fost atent! " Spre deloc sau aproape deloc! (Toate au fost în aer liber, nu l-am obligat să stea legat în scaun, s-a jucat, uneori alergând - la propriu! - prin zonă.) La primul spectacol la care a fost atent Bebe Mihai avea 1 an și o lună, iar primul spectacol "mare" care l-a captat, "Rigoletto" la Opera din Constanța, a fost la un an și 9 luni!
Da, nu am precizat - și am lăsat intenționat cititorul să deducă - lui Bebe Mihai nu prea i-am pus muzică în burtică și nici prea multă după...
Vinovata a fost... chiar Aida! Avea 2 ani și jumătate (plus plus apoi) și voia să asculte povești la telefon, deci...
Repet, nu știu cât de adevărat e studiul privind ascultatul și "înregistratul" de către bebei, dar astea sunt faptele cu Aida și Mihai! Iar acum... alte fapte vin să argumenteze studiul: După ce au văzut "Tosca" la Roma, în noiembrie 2022, Aida și Mihai au început să se joace prin casă de-a... Tosca și Mario! Aida se urca pe marginea canapelei, zicea ceva ca Tosca sau la subiect ("Mă pregătesc / să sar! " Sau "Adio! " - E foarte dulce când spune ea așa, melodramatic copilăresc. :-) ), apoi sărea pe covor, se ghemuia, Mihai Mario venea la ea și îi zicea să se ridice ("Su! Su! Mario, su! Andiam! ") și tot felul de variațiuni (cuvinte) în acest sens din operă. (Îi mai dădea și câte o palmă la fund dacă nu se ridica! :-) ) ) Apoi le-am mai pus să vadă - și să audă, desigur - arii pe telefon, întâi la cererea Aidei, apoi... și a lui Mario mic! :-) (Și acum îmi amintesc amuzat când a venit Mihai la mine și mi-a zis prima oară "Veau Mario su! "... A? Ce? Nu înțelegeam la ce se referă! :-) Finalul de la Tosca! ) Desigur, și aria magică "E lucevan le stele" - "Tati, de ce pânge?", "Vissi d`arte", "Recondita armonia", "Tati, vreau când îl torturează pe Mario! " (zisă de Aida) au fost arii pe care le-au tot ascultat, inclusiv Mihai - inclusiv uneori cerute chiar de Mihai! -, în perioada dintre Roma și Ruse!
"Vreau Presto! ", mi-a zis Bebe Mihai a doua zi după Ruse!
"Mario, presto, su, su! Mario! Mario! " ;;)
Presto su e andiamo a Ruse!
Distribuția:
Floria Tosca: Tsvetina Vasileva
Mario Cavaradossi: Boris Lukov
Baronul Scarpia: Dobromir Momekov
Cesare Angelotti: Momchil Milanov
Sacristanul: Stoyan Stoyandjov
Spoletta: Alexandru Baranov
Sciarrone: Stefan Penchev
Temnicerul: George Todorov
Păstorul: Gergana Garvalova
Director: Viliana Valcheva
Maestru de cor: Steliyana Dimitrova - Hernani
Regizor: Orlin Anastasov
Scenografia multimedia: Polina Gerasimova
Libret: Giuseppe Giacozza și Luigi Illica
Compozitor: Giacomo Puccini |