[ Autor Adrian Trasca ]
 Don Giovanni, miercuri, 18 iulie 2012, Arena di Verona. Una dintre operele celebre ale lui Wolfgang Amadeus Mozart, "Don Giovanni" este singura creaţie a acestuia care şi-a făcut loc în această vară la Festivalul de Operă de la Verona.
Personajul principal, Don Giovanni, a fost interpretat de Erwin Schrott. O reprezentare exact aşa cum o cere rolul, tânăr arogant, cu alură de Don Juan, având succes la inimile doamnelor şi domnişoarelor - dovada fiind aplauzele puternice ale acestora la final - şi cu o voce puternică, bine auzită chiar şi de la distanţă. Important aspectul, mai ales în condiţiile spaţiilor mari în care se desfăşoară Festivalul de la Arena din Verona şi care pun la grele încercări interpreţii, indiferent de rol.
Totuşi, deşi Erwin Schrott a fost impecabil, cel mai apreciat de public a fost Bruno di Simeone în rolul Leporello, "contabilul" aventurilor lui Don Giovanni. Concluzie extrasă... contabilizând după aplauze, desigur. :-) Comic şi simpatic, părând că îşi exploatează calităţile... calviziei, Bruno di Simeone s-a făcut plăcut publicului prin replicile sale bine spuse, dar şi prin voce, desigur.
Donna Anna, alias Anna Samuil - nume parcă predestinat pentru acest rol -, Donna Elvira, alias Evira... nu, alias Maria Agresta :-) , şi Zerlina, Geraldine Chauvet în rol, şi-au făcut bine treaba, rolurile nepermiţându-le să iasă mai mult în evidenţă.
Decorurile au fost, de asemenea, de vis, dând impresia spectatorilor că se află la marile baluri organizate pe vremea autorului, Wolfgang Amadeus Mozart. O structură părând din piatră, cu arcade, coloane şi stătui pe post de coloane, având rolul de o intrare uriaşă într-un castel, restul construcţiei lăsată la intuiţia spectatorului. Decorul de bază nu s-a schimbat, însă a fost luminat diferit, în funcţie de scenă, astfel încât nu a dat senzaţia de plictisitor. Poate nu la fel de reuşită a fost scena din cimitir - senzaţia nu a fost că te afli într-un cimitir sau măcar într-un loc înfricoşător - dar în general au foarte potrivite (decorurile) atât pentru a reda atmosfera petrecerilor nobiliare, cât şi pentru ariile cântate la balconul fetelor. Au contribuit la atractivitatea decorurilor şi căluţii aduşi uneori pe scenă şi primiţi întotdeauna cu simpatie şi bucurie de către public.
Spectatori nu au fost foarte mulţi, Arena s-a umplut doar pe jumătate. Dar, cum totul este relativ, acest "doar pe jumătate" înseamnă vreo 7-8000, deci foarte mulţi pentru un spectacol de operă, mai ales pentru unul care a mai fost prezentat de mai multe ori în această vară şi vă mai fi reluat de alte multe ori. Din păcate, mulţi dintre spectatori au "introdus" în atmosferă şi tehnologia modernă, în întuneric spărgând atmosfera cu telefoane aprinse cu ajutorul cărora probabil că încercau să desluşească subiectul operei. Sau să trimită SMS-uri consoartelor sau prietenelor să stea închise în casă, de frica prea cunoscutului amant sosit în Verona. :-)
"În Italia, seicento e quaranta! " ("În Italia, şase sute patru zeci! ") contabilizează Leporello cuceririle stăpânului său pe tărâmurile Italiei. Cu siguranţă, dacă reputaţia sa e adevărată, Don Giovanni, venit astăzi la Arena din Verona, sigur a mai adăugat cel puţin o cucerire în patria operei înainte sau după spectacol. Dacă nu una feminină, măcar una apreciativă. Seicento e quarantuno! :-) |