[ Autor Adrian Trasca ]  Italia, martie 2020. Numărul de infectați cu virusul chinez este alarmant, spitalele nu mai fac față, se ajunge la cifre constante de 8-900 de decese pe zi! În acelaşi timp în România sunt vreo 3-400 de cazuri în total şi niciun deces.
Aprilie. Vorbesc cu amicii mei italieni şi le spun că sunt alături de ei cu sufletul. Îmi propun - le şi spun - ca la vară să ne vedem la Arena di Verona!
Mai. Arena di Verona anunță amânarea / mutarea în totalitate a festivalului pentru vara lui 2021!
Iunie. Arena organizează vara aceasta câteva spectacole scurte, majoritatea concerte.
Iulie, august. În Italia numărul de infectați cu virusul Corona e redus semnificativ. Oamenii şi-au reluat în bună măsură viața normală, chiar dacă poartă măşti, unii inclusiv pe stradă, în aer liber, se feresc de alți oameni şi evită aglomerațiile.
În schimb, în România rata de îmbolnăviri e aproximativ 1300 zilnic, cea mai mare din Europa, iar Italia impune tuturor celor veniți din România să stea 14 zile în carantină!
Şi atunci... cum să ajung la Arena di Verona?!?
Nu aşa îmi închipuiam eu anul trecut că va fi această vară la Arena di Verona. Abia aşteptam să revin cu Aida, fetița mea, care anul trecut a fost prima oară la Arena - la "Aida" ;-) , apoi la "Carmen" - la 2 ani, două luni şi două săptămâni, "împlinind", conform regulilor locale, 4 ani, vârsta minimă oficială de acces la Arena! :-) De altfel, în articolul dedicat am şi scris "Presimt că la anu` Aida împlineşte iar 4 ani! :-) "
Însă au fost două elemente pe care nu le ştiam. Primul, "ocuparea" planetei albastre de către armatele lui Ginghis-Coronavirus-han! Italia a trecut prin momente groaznice prin martie şi ulterior şi se părea că Festivalul anual estival de Operă de la Arena di Verona va fi anulat complet. În primă fază aşa s-a şi întâmplat, toate spectacolele au fost "reportate" pentru vara lui 2021. Apoi, când starea generală s-a îmbunătățit, Arena a anunțat câteva spectacole... în arena! Mici - adică scurte, fără pauză - dar bine, mai ales pentru moral, dar şi pentru onorarea blazonului, continuitatea anuală a festivalului estival de operă. În general au fost concerte de arii, dar s-a montat chiar şi o operă, una dintre cele mai bune opere scurte, pucciniana "Gianni Schicchi"!
Al doilea element a fost... fratele Aidei! Mihai! La ora respectivă nu ştiam nici noi că e cu noi! :-) Avea... 3 luni la mămica lui în burtică - şi cred că nici el nu ştia! :-) - abia după două săptămâni aflând de existența lui! Nu, nu ne-a spus nici acum, după un an, dacă i-a plăcut spectacolul. :-) Cred că are motive întemeiate pentru aceasta... În primul rând că nu l-a văzut, că era la mămica lui în burtică - numai l-a auzit :-) - în al doilea rând că acum are 7 luni şi... încă nu ştie să vorbească! :-)
Deci, pandemia de virus chinezesc şi bebe mic de 7 luni ne-au împiedicat să facem o deplasare cu Aida extrem de grea în aceste condiții, însă... abo Aida, tatăl Aidei, adică eu, n-a renunțat la ideea de... a fi prezent al 10-lea an consecutiv la Arena di Verona! ;-) Aşa că, profitând cumva de situație (că n-o puteam lua pe Aida cu mine pe ruta necesară, descrisă în continuare) - m-am urcat frumuşel în trenuleț şi, la fix 48 de ore după ce am plecat de acasă, după o călătorie delicioasă de vreo 31 de ore cu 11 trenuri (întreruptă de vreo 17 ore cumulate pentru scurte vizite și aşteptarea altor trenuri), am ajuns la Verona Porta Nuova, gara mare a oraşului şi... poarta principală de intrare în oraş pe calea ferată.
Călătoria nu a fost, însă, așa de simplă cum o descrie paragraful anterior. Nu, faptul că am mers mult cu trenuri nu e o problemă, ci dimpotrivă, pentru mine e un deliciu, ador să merg cu trenul! ;-) Problemele au fost din cauza restricțiilor pandemiei, cum spuneam. Întâi... eternii "prieteni" unguri, gata oricând să dea jos din tren români cu cea mai mică neregulă a biletelor. Știu din experiență, am pățit-o de cel puțin două ori. De această dată, poliția maghiară, cea care des inventează nereguli mașinilor românești (sau le caută că lupa, că perfect nu poți fi), a vrut să mă bage în carantină 7 zile pentru că mergeam la Budapesta. I-am zis că am tren mai departe, spre Viena, și m-a lăsat în pace.
Spre granița următoare, alte rumori! Că poliția austriacă solicită certificat de vaccinare... și nu aveam! Hegyeshalom... Bruck an der Leitha..., venea și noaptea..., dacă mă dădea jos din tren, dormeam prin vreo gară sau pe vreo stradă, ... și nu din zgârcenie, ci pentru că nici la hotel nu m-ar fi primit fără certificat! ...
Dar... nu a fost control la graniță! Uh! Am luat trenul spre Feldkirch, în vestul Austriei, am ajuns dimineața, am dormit în tren... Mmm, ce deliciu, a doua noapte consecutivă în tren... ;;)
La capătul Austriei, ... ce poți să faci la 7 dimineața în Feldkirch?... Vizitezi Lichtenstein-ul! :-) Există autobuz direct de la gară, fără controale la granițe, așa că... m-am dus să vizitez! Capitala, Vaduz, și... Și atât, păi, ce mai e ceva? :-)
(Mai e, dar merge o mică glumă despre mărimea... celei de a 4-a cea mai mică țară din lume. :-) )
Cea mai interesantă sau amuzantă fază a fost... pronunția capitalei, adică Vaduz se citește Vaduț. :-) Iar apoi am luat greșit un autobuz și m-am trezit... în Svițera! Adică în Elveția! La Buchs! Un orășel mic, așa că l-am vizitat și pe el, apoi am luat trenul.
Tren spre Innsbruck, Brennero/Brenner și... alte emoții privind intrarea în Italia! Iar știri că trebuie certificat la graniță... Italia, țara cea mai afectată de pandemie... îmi închipuiam controale de tip comunist la graniță...
Dar nici aici nu au fost probleme! Am intrat în bella Italia - ce senzație ciudat-interesant-plăcută, ținând cont de contextul pandemic! Am admirat Alpii, am ajuns la Verona, am plecat de la gara Porta Nova direct la Arena!
Aş fi vrut să vin la "Gianni Schicchi", singura operă montată în acest an, dar am avut treabă şi mi-era şi teamă că nu reuşesc să-i păcălesc pe italieni cu carantina. Apropiindu-se, însă, data ultimelor spectacole, mi-am făcut curaj şi am parcurs ruta Bucureşti - Timişoara - Budapesta - Viena - Feldkirch - Liechenstein - Buchs (Elveția) - Innsbruck - Verona (cu ocol pentru dormit în tren şi turism, desigur, Liechenstein fiind a 45-a țară în care am ajuns! ) pentru a ajunge spre seară la spectacolul-concert "Placido Domingo per l`Arena" ("Placido Domingo pentru Arena"), seară în care a mai fost protagonistă soprana Saioa Hernandez, orchestra condusă de Jordi Bernacer şi... publicul venit în număr mare, practic la capacitatea maximă a Arenei în condiții de distanțare socială de 2 metri. Nu au fost scaune (situație din care am dedus că acestea sunt demontate toamna şi montate vara, lucru logic, dacă stai să te gândeşti minim trei secunde :-) ), iar spectatorii au stat pe perne puse pe pietrele Arenei, aşa cum sunt de obicei locurile cele mai ieftine ("la studenți", aşa cum le zic eu). A lipsit şi şampania la pauză, un motiv fiind şi că a lipsit însăşi pauza! :-) Au lipsit decorurile fastuase, dar Fondazione Arena a aranjat cu mult gust totul - orchestra a stat într-un pătrat imens roşu, iar pe toată circumferința arenei odinioară a gladiatorilor au fost puse lumini la distanță de vreun metru, plus... multe podiumuri-scări aranjate în grupuri de trei, adică în centru erau trei podiumuri-scări cu o treaptă, urmau trei cu două trepte, trei cu trei trepte, ajungând la peluze să fie grupe cu 7 trepte! Iar zona care în trecut era în spatele scenei a fost tot liberă, dar plină de lumini şi jocuri de lumini... ca în trecut!
Nu a lipsit nici "gongu", aşa cum l-a recunoscut imediat Aida anul trecut, adică doamna care vine de trei ori şi bate gongul, anunțând apropierea începerii spectacolului. Şi nu a lipsit nici... senzația pe care o am anual şi care a fost mai pregnantă în acest an, adică, simplu, aşa cum am notat în notițe, "BUCUROS CĂ SUNT AICI! "
Şi nu a lipsit, desigur, muzica! Ceea ce e cel mai important! Adusă de unul dintre marii tenori mondiali contemporani, Placido Domingo, care, de câțiva ani, nu ştiu de ce tot încearcă roluri de bariton...
Ați dedus deja, cred, că nu îmi place ceea ce face... Nu sunt eu prea priceput la voci, dar sus-numitul nu mi se pare că are veleități de bariton... În plus, și dacă ar avea tonalitate de bariton, mi se pare că mai bine continua să fie un tenor excepțional, decât un bariton... oarecare... Părerea mea!
Luminile scad în intensitate. Din spate, de unde vin şi caii în "Aida", apare orchestra. Mai toți poartă măşti. Vine şi "domnu diijo (r) u" - fără mască, doar e singur - şi, după aplauze, începe muzica. În spate reflectoare cu fâşii de lumină albă țâşnesc a sulițe către cer. Pe marginile de sus ale peluzei din spate sunt alte reflectoare cu lumină rotundă, mare, roşie sau mov. Cele 4 arcade din stănga sunt şi ele luminate cu roşu deschis. Arena e, în zona de luptă a gladiatorilor, un mare oval de unde țâşneşte muzica, ca un vulcan întins şi roşu, înfuriat de coronavirus!
Şi muzica întâi e lentă, apoi furioasă! Nu o recunosc, dar, după cum sună, cred că e Verdi. (Toată seara aveam să mă întreb ce arii sunt (cele pe care nu le recunoşteam), uitând că... pe verso pe foaia pe care scriam notițe aveam programul serii. :D :-) Da, era Verdi, "Sinfonia" - "Giovanna d`Arco"! :-) )
Se termină muzica şi... dirijorul iese prin față! Dar se întoarce imediat, aducându-l pe... Placido Domingo! Lumea strigă "Bravo! " şi aplaudă frenetic. Cântă ceva cu "Nemici della patria", seamănă a Verdi... Da, era tot Verdi, ceva din "Don Carlo".
Iese PD, intră soprana. "Tacea la notte placida" din "Il trovatore", o recunosc... cum recunoaşte Aida "Va, pensiero! ", adică imediat, după 3-4 acorduri! :-) - și acum înțeleg de ce, la ieşirea din gară, e o statuie temporară de vreo 4-5 metri înălțime cu o scenă din "Trubadurul", doi soldați medievali în armuri. (Anul trecut a fost reprezentată o scenă din "Aida".) În spate, au dispărut "sulițele" de lumini spre cer, acum peluza e bleu. Soprana are o rochie neagră, lungă, peste care vine o mantue cu sclipici şi cântă bine - precizare cam inutilă, ținând cont că vorbim de două mari nume din operă, Arena di Verona şi Placido Domingo - iar următoarea arie e duet între cei doi protagonişti ai serii, "Udiste! " tot din "Trubadurul" lui Verdi. Fac şi un oarecare joc de scenă, dar el în frac, ea în rochie de seară, nu reiese vreun efect, însă vocile sunt aplaudate frenetic.
Urmează o nouă secvență în totalitate a orchestrei, iar nu ştiu ce se cântă, seamănă a Ciprian Porumbescu, dar şi cu "Fidando a lui" din "Nabucco" de Verdi... Remarc iar acum că nu mi-a venit "geniala" idee să întorc foaia pe verso :D (dar e bine, că acum am ce scrie :-) ), am întors-o acum... era uvertura de la "I masnadieri" de Verdi. Luminile din Arena crează un acoperiş bleu-turcoaz.
Cei doi revin, ea are acum o rochie mov-roz tot lungă. "Madamigella Valery?" "Son io! " Desigur, "Traviata"!
Intermezzo, iar orchestra solo. Seamănă cu intermezzo din "Cavalleria rusticana", dar nu e acela. Cele 4 arcade din stânga sunt luminate cu bleu, iar aria era "Intermezzo" din "Fedora" de Umberto Giordano.
Urmează o altă arie pe care nu o recunosc, cred că e din "Manon Lescaut", dar m-am înşelat total, era din "Andrea Chernier" de Umberto Giordano, operă pe care nu am văzut-o. Tot din aceeaşi e şi aria de final, "Nemico della patria", timp în care cele 4 arcade sunt luminate în portocaliu.
Chiar dacă nu au fost spectacole "mari" - sau grandioase, aşa cum ne-a obişnuit Verona - am vrut să fiu alături de "Fondazione Arena di Verona" în lupta ei cu virusul care părea la in moment dat să ne învingă pe toți. Desigur, tradiția mea anuală "Aida" la Verona s-a întrerupt după 9 ani consecutivi (ca şi tradiția pe care voiam să o creez, Aida mea la Verona), dar din motive cât se poate de obiective, speranțele tuturor fiind că în viitor se va reveni la... trecut şi festivalul, inclusiv "Aida", se va monta în condiții normale. Singura "dezamăgire" va fi că... la anu` Aida chiar va avea 4 ani şi va intra... legal în Arena! :-) Dar de aşa "dezamăgiri" să tot am parte! ;-)
A fost primul spectacol fără Aida (şi Mihai) după foarte mult timp! Fără Michele, primul de când l-am dus prima oară, în iunie, la operă la Craiova, la 5 luni şi 15 zile! Fără Aida, iar până la acesta, nu fusese decât 1 în acest an (când n-a vrut să vină și nu am luat-o împotriva voinței ei, că nu vreau să o oblig și să îi tai dorința proprie! ) Dar, chiar mai mult, în martie am fost la "Turandot" la Bucureşti, Aida avea febră şi nu am luat-o, dar... am plecat la pauză, că îmi stătea muzica în gât...
Nu, vara viitoare Mihai va avea un an şi jumătate, va fi totuşi prea mic pentru Arena! Dar... să avem răbdare... poate "să împlinească 4 ani" în vara cealaltă, când va avea doi ani şi jumătate! :-) Ar fi cu 3 luni mai mare decât surioara lui când a fost ea prima oară la Arena, dar, totuşi, ar avea o vârstă destul de potrivită pentru a merge pentru prima oară la Arena di Verona! ;-)
De la Verona, am plecat a doua zi la Veneția, unde am văzut un spectacol... în interior, la Teatrul Malibran! De la Veneția, am plecat direct, cu tren de noapte, la... Roma! Nu se poate vara fără Verona, Veneția și Roma, cât o fi ea de pandemie... :-) Am ajuns dimineața în Cetatea Eternă, am făcut tradiționalul tur anual de oraș, iar seara... am zburat cu avionul direct la București! Aveam treabă, a doua zi... hmm... parcă nu-mi vine să zic...
Păi, da! Duminică la Roma, luni la Bolintin...
Duminică la Fontana di Trevi, luni la Bolintinu di Vali, să fie clar...! :-) )
Pare nebunie traseul pe care l-am făcut? Da, este... oarecum! :-) Pentru că patru luni mai târziu, în decembrie 2020, ... am fost iar în Italia... 6 zile... la Bologna, Veneția, Verona, Mantova, ... Roma, ... cu fetița mea, Aida, care avea atunci... 3 ani și 8 luni!
Ei, da, vezi? Asta nebunie! :-) )
Distribuția:
Placido Domingo
Saioa Hernandez
Dirijor: Jordi Bernacer
Trenuri:
Bucuresti - Timisoara 21, 20 - 8, 11
Timisoara - Arad 8, 25 - 9, 39
Arad - Curtici 12, 50 - 13, 10
Curtici - Lokoshaza 15, 00 - 14, 15
Lokoshaza - Budapesta 15, 49 - 18, 50
Budapesta - Gyor 19, 40 - 21, 05
Gyor - Feldkirch 21, 31 - 06, 37
(auto: Vaduz - Buchs)
Buchs - Feldkirch 12, 34 - 12, 56
Feldkirch - Innsbruck 13, 17 - 15, 11
Innsbruck - Verona Porta Nuova 15, 24 - 18, 58
Verona Porta Nuova - Verona Porta Vescovo 19, 22 - 19, 26
(plecat de acasă pe la ora 20, ajuns la Arena din Verona pe la ora 19, adică după fix 48 de ore!, diferența de o oră fiind dată de fusul orar) |