[ Autor Adrian Trasca ]  Am fost prima oară la Ruse şi la Opera din Ruse în 2012, când am văzut "Lacul lebedelor". Trei săptămâni mai târziu aveam să revin pentru a vedea și primul spectacol de operă, "Trubadurul", iar de atunci încerc să ajung în fiecare an la cel puțin un spectacol. Îmi place foarte mult că la o distanță mică de București există posibilitatea de a schimba puțin atmosfera generală, dar și ideea de vedea o operă montată diferit.
Aida a fost în 2018 şi a văzut... "Aida" într-un fel de prima oară! Cu câteva luni mai fusese la "Aida" la Veliko Trnovo, dar, din cauza ploii, spectacolul fusese mutat din cetatea Tsarevets în teatrul local, unde a fost practic operă în concert, aşa că la Ruse a văzut "Aida" prima oară cu decoruri.
Nu ştiam câți ani are Opera din Ruse şi nici nu mi-am pus problema, dar, urmărind pagina ei de internet, am aflat că se pregăteşte serbarea a 70 de ani în aceeaşi zi, 27 noiembrie 1949+70, cu acelaşi spectacol inaugural, "Traviata" de Djuzepe Verdi (așa e scris în bulgară.). Probabil despre acest lucru a vorbit şi cine a vorbit înainte de spectacol, că n-am înțeles cu bulgara mea decât "veliki Verdi" ("marele Verdi"), ceva cu Republica Moldova (probabil vreun invitat din România de Est) şi finalul, "Blagodaria vi! " ("Vă mulțumesc! ") :-)
Spre deosebire de ca de obicei, când se găsesc ușor locuri libere, acum sala a fost plină ochi, ba chiar au mai fost aduse şi câteva scaune pe lateralele rândurilor! Traducerea a fost ca de obicei, numai în bulgară, ceea ce poate a ajutat-o pe Aida să înțeleagă textul, că pe mine sigur nu. :-)
Cortina se ridică. Începe uvertura. Două fete în 4 labe se disting în întuneric. Una, care probabil este Violeta, tuşeşte pe muzică, ceilalți oameni se mişcă, Violeta face gesturi de disperare. Apare fata în casă, care o îmbrățişează, dar, din altă zonă, vine adevărata Violeta, îmbrăcată în roşu şi tuşind.
Pe laterale sunt câte două panouri pe care sunt flori crem desenate printre frunze maro. Din tavan atârnă două candelabre mici cu brațe în formă de lumânări, iar în centru-spate sunt 4 trepte şi trei arcade prin care vin invitații. Aceștia sunt în costume clasice, bărbații în negru, frac, femeile în rochii de seară de diferite culori nețipătoare, cântă "s radost" - "cu bucurie", "Da se veselim! " - "Să ne veselim! "
"Krâstosana liubov"... "Croce delizia! "
În stânga e o canapea fără spătar. Intră un moş care se uită urât la Alfredo. "Sta ben! Restate! " Vine alt invitat şi îl scoate pe moş afară, în timp ce Alfredo explică prin gesturi că nuuuu... ceva nuuu, n-am prea înțeles ce. Violeta îl sărută pe Alfredo, îi dă trandafirul galben pe care îl avea, apoi îl împinge nu prea discret să dispară afară.
"E n`e forza di partire" - Cortina e lăsată trei sferturi, invitații sunt în fața ei. Violeta se ține de cap, râde uşor isteric, invitații pleacă, Violeta rămâne singură în fața cortinei lăsată total între timp.
"Ah, toia moje vi o to! " - "A fors`e lui che l`anima"
Violeta iese, cortina se ridică, dezvăluind un alt decor în care ea intră. Probabil camera ei, acolo e un pat cu multe perne pe el.
"Naslada! Blajena! " - "Încântare! Fericire! "
"Bezumat! " - "Folia! " - "Nebunie! "
"Da se veselia! " - "Gioia in gioa! "
Violeta îşi aruncă hainele, spre disperarea Aninei. "Vinagi slobodna! " - "Sempre libera! "
"Sempre liiibera" şi făără țoaale. :-)
Şi aruncă şi cu pernele de colo colo.
"Sempre libera şi fără perne" :-)
Actul al doilea începe după o pauză scurtă, prezentând un semiîntuneric. Din tavan atârnă funii lungi de vreo 4 metri pe care sunt prinse frunze verzi. În spate, pe toată lungimea scenei, e o perdea bleu. În stânga e un scaun şi o masă, ambele din paie, iar o alta, albă, de picnic, se află în dreapta. Violetă intră şi pune câțiva trandafiri în vaza de pe masă. Scena se mai luminează, acum se distinge mai bine în spate şi un cadru de metal înalt de vreo 3 metri.
"Gospodi, kakvo vijdam! " - "Ciel, che discopro! " - "Doamne, ce văd?"
Giorgio Germont e în costum negru şi cam tinerel, l-o fi conceput pe Alfred încă de când era în şcoala generală. :-) Violeta e în fustă bleu, lungă, cămaşă albă, pantofi albi, îmbrăcată simplu şi cu gust.
"Togava kakvo şte stane? Mislia! " - "Che sara allor? Pensate! " - "Atunci ce se va întâmpla? Gândește-te! "
"Kajete na dâşteria si / krasiva i ceista..." - "Dite alla giovine / si bella e pura..." - Spune-i fiicei tale / atât de frumoasă și pură... "
"Placeikleto dete! " - "Piangi! Piangi! " - "Plângi! Plângi! "
Violeta e în genunchi, cu mâinile uşor depărtate în laterale. Spre final îşi lipeşte capul de podea. Se ridică, iar scrie biletul pentru Alfredo scena se întunecă iar şi doar un cerc de lumină o evidențiază pe ea.
"Obiceai me, Alfredo! Obiceai kako az te obiceam! "
"Amami, Alfredo! Amami quant`io t`amo! "
"Bog e udovetvoril molbite mi! " - "Dio m`esaudi! Dio m`esaudi! " - "Dumnezeu mi-a ascultat rugămințile! "
Moment în care remarc că, în ciuda "obiceiului" Operei din Ruse ca o voce să scârțâie, de această dată toate vocile sunt ceea ce trebuie!
Se dă prima pauză, dar, la finalul ei, Aida spune "Veau la mama! " Îi spun că începe partea din "Traviata" care îi place cel mai mult şi reuşesc să o conving să stea cu mine în față. Muzica începe şi Aida privește fascinată, aşa cum bănuiam. ;-) Stă la mine în brațe, eu fiind în picioare, până la sfârşitul actului,
Imaginea de ansamblu de pe scenă e clasică, nefiind ceva special de semnalat. Doamnele sunt în rochii de seară în culori mov, violet, roz închis, nimic țipător, domnii în costume negre, zingarelele în roșu transparent cu buricul gol, iar toreadorii au mantii bleumarin ușor lucios. Pe laterale sunt două panouri verticale desenate cu frunze și flori crem pe verde închis și maro, iar în spate trei arcade și câteva trepte în fața lor, fiind zona de unde intră în scenă mai toți.
Violeta are o rochie albă, lungă, iar jos mai are un fel de eșarfă grena peste fustă și poartă ochelari negri mari. Alfredo e în costum negru, are papion, iar pletele îi ies mai mult în evidență acum. Mai ales când rămâne singur cu ea. Îi cheamă pe invitați, o pune pe Violeta în genunchi, se lasă și el jos și azvârle cu banii în ea. Ea ia o parte din ei, merge dărâmată prin fața cortinei care s-a lăsat, în dreapta e Giorgio Germont, Violeta îi pune banii în brațe şi iese din scenă.
Actul al 4-lea. Instrumentalul introductiv. O fată cu halat negru, de mătase, nimic pe dedesubt. E disperată, are o scrisoare în mână, o dă de pământ, se trânteşte şi ea. Desface halatul, i se vede pieptul, dar sânii, of, of, e câmpia din Parcul Național Rusenski Lom, platăăă... :D Faza cred că se numește umor bulgăresc... "Vreți să vedeți sâni goi? Iată... ăăă... adică mai puneți-vă pofta-n câmp! " :D :-)
La începutul actului al 4-lea, cel "cu probleme" la prima vizionare din an, în ianuarie, la Craiova, când a trebuit să ieşim cu Aida afară din sală, că zicea tare "Tița! Tița! " şi voia să meargă pe scenă să salveze "feTița"! :-) - am "păcălit-o" iar şi am mers pe rândul întâi, unde îi place ei cel mai mult, şi a fost atentă la întreaga "Addio del passato! ", deşi scena era foarte întunecată, abia se vedea scrisoarea Violetei. :-)
Pe scenă sunt 4 oameni în negru, și sunt vopsiți cu negru și pe față. Alfredo e în spate, în întuneric, se vede ca un contur. Tot în penumbră apare şi tatăl lui. Destul de ingenios modul de a arăta că Violeta își imaginează venirea lui Alfredo și a tatălui său.
La final, Violeta cade pe brațele celor 4 oameni în negru, care o ridică şi o aşează pe pat.
La aplauze mergem lângă scenă, iar Aida se duce în centru, în fața rândului întâi, în dreptul locului dirijorului (care e plecat la aplauze), şi face şi ea plecăciuni. :-)
Aida are 2 ani și 7 luni și este a 8-a oară la "Traviata"! Este spectacolul pe care l-a văzut de cele mai multe ori și în cele mai multe locuri: Varna, Craiova (de 3 ori), București, Brașov, Atena și acum iar în Bulgaria, de această dată la Ruse! Și este la al 11-lea spectacol în Bulgaria! ;-)
Blagodaria vi!
Distribuția:
Violeta Valery: Fabien Conrad
Alfredo Germont: Boris Lucov
Giorgio Germont: Venceslav Anastasov
Flora Bevoix: Petia Èšoneva
Anina: Maia Vladimirova
Baronul Dufol: Momcil Milanov
Dirijor: Eftimia Evtimova
Director de cor: Steliana Dimitrova-Hernani
Corul, orchestra și baletul Operei din Ruse |