[ Autor Adrian Trasca ]  "Aida, mai mergem la operă?"
"Da! "
"Nabucco" este una dintre operele datorită căreia a apărut Aida. Fraza are dublu sens pentru mine. Unul clasic, cunoscut de toți iubitorii de operă, cel în care numele "Aida" din fraza precedentă necesita ghilimele. Prin 1841, din cauza eşecului operei sale "Un giorno di regno", Giuseppe Verdi voia să abandoneze cariera de compozitor, dar, presat de Bartolomeo Merelli, directorul Teatro alla Scala di Milano, cea mai prestigioasă scenă de operă din lume, a mai făcut o încercare. A compus "Nabucco" şi, în 1842, a avut loc premiera la susnumita Teatro alla Scala, de această dată cu succes imens. Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, probabil că domnul Verdi n-ar mai fi compus muzică şi opera "Aida" n-ar mai fi apărut ulterior. Deci "Nabucco" este una dintre operele datorită căreia a apărut "Aida". ;-)
Al doilea sens, cel personal şi mult mai important pentru mine, este de la povestea că în vara lui 2016 am plecat în Italia să văd "Nabucco" la Roma şi "Aida" la Arena din Verona. Din acea călătorie a apărut fetița mea, Aida, deci se poate spune că "Nabucco" este una dintre operele datorită căreia a apărut Aida. ;-)
Iar acum... Aida, prima oară la "Nabucco"! După "Rigoletto", "Paiațe", "Aida", "Traviata", "Figaro" ("Bărbierul din Sevilia"), "Don Carlo" şi altele.
Mergem cu tutua (metroul) la ten (tren), traseu devenit oarecum clasic, după excursiile pentru spectacole făcute la Craiova şi Ploieşti. În tren încercăm să o facem să doarmă, dar nu are stare. Îi zic "Adi nani! ", închid ochii, mă fac că dorm, dar nimic, niciun efect. Îi zic "Aida, fă nani, că vine porcu`! " La țară, la bunici, se temea cel mai mult de porc, de cal, dar şi de iezi şi de purceii mici. :-) Îi zic iar "Adi nani! ", închid ochii, sforăi intenționat ca să mă audă, dar ea, spre râsul în hohote al celor din jur, inclusiv al meu, zice... "Dine pocu! " - "Vine porcu! " :-) ) )
Braşov este oraşul primei călătorii pentru Aida! Avea două luni şi trei zile, şi "a mers" direct pe Tâmpa cu tati, mami, unchiul Rinu (devenit ulterior "inu" :-) ) şi alți doi prieteni ai lui tati, unul cu fetițele de 4 şi 8 ani. "A mers" e un fel de a spune, a mers evident în brațe la tati sau la mami, sărbătorind în vârf de munte prima oară împreună cu tati de ziua lui! ;;) Apoi a mai fost la Braşov şi pe Tâmpa şi în anul următor - tradiție pe care eu o am din 2005 și pe care vreau de acum să o continui cu ea. Acum e al treilea an calendaristic în care ajunge la Braşov, încercând să punem "Oraşul Coroanei" pe harta operelor Aidei în condițiile în care Opera din Braşov nu permite accesul la spectacolele "mari" copiiilor sub 7 ani, iar acest "Nabucco" e organizat de o companie privată, Opera Vox din Cluj-Napoca. Aceasta este o companie privată care reuşeşte ceva ce în România înseamnă aproape miracol: să organizeze spectacole de operă! A început prin nord-vestul României, montând spectacole la Oradea, Turda, Satu-Mare, Arad, Suceava și altele. În acest an a "coborât" pe hartă, ajungând și la Sibiu, Braşov, Alba-Iulia.
Teatrul Dramatic este unul dintre locurile din Braşov în care nu văzusem vreun spectacol de operă până acum. Nu este ilogică ideea, deoarece acolo s-au montat cândva opere pe vremea când domnul Cristian Mihăilescu era director al Operei Braşov. Oficial poartă numele regizorului Sică Alexandrescu, fost director al teatrului, dar braşovenii îi spun simplu "La Dramatic". A fost înființat în 1946, sala are o capacitate de 700 de locuri şi a fost arhiplină când "Nabucco" a venit în Braşov prima oară! S-au adăugat multe scaune pe laterale şi în spatele ultimului rând, dar ştiu două persoane care n-au stat jos, cel puțin în prima jumătate a spectacolului. E adevărat că una dintre persoane, cea mai mică din auditoriu, a șezut, totuși, comod, în brațe la tati, care a dus-o cât mai aproape de scenă, să vadă şi să audă bine. ;-)
Şi a mai fost cineva care a stat în picioare: nenea dirijorul. :-) Acesta a avut orchestra amplasată în fața scenei, între aceasta şi primul rând, plus alți instrumentişti pe lateralele scenei. Noroc că au fost amplasați așa, că la câtă lume a fost - sala a fost arhiplină, iar biletele n-au fost chiar ieftine, 60-70 de lei -, s-ar fi așezat spectatori în acele locuri. :-)
Decorurile n-au fost complicate, ceea ce era de aşteptat, ținând cont că au fost deplasate în multe oraşe şi amplasate în diferite locuri, acestea la rândul lor diferite ca dimensiuni unele de celelalte. În spate, un perete albastru marin cu feline desenate în stil antic cu galben nisipiu. În centru e un mic tron auriu tapițat cu catifea roşie, nepotrivit pentru prima parte a subiectului. În stânga şi în dreapta sunt două table uriaşe, de vreo 5 metri înălțime, arcuite sus, conținând scris evreiesc, probabil cele 10 porunci, încadrate fiecare de 2 stâlpi aurii.
Zaccaria e în alb, are o mantie gri și toiag de 2 metri. Fenena, fustă verde închis, bluză bleumarin, Abigail, rochie grena, cu două "brazde" diagonale aurii. Ismael e in gri, iar Nabucco în grena închis cu pătrățele mari aurii și matie roșie fără mâneci. Costume evreilor urmează linia clasică.
Înainte de spectacol cu două-trei zile am încercat să o pregătesc cumva pe Aida, să o obişnuiesc cu muzica, punându-i la "fom" (telefon) cele mai frumoase arii din Nabucco. Am primit invariabil, uneori extrem de repede, "sfâşietorul" "Nu-m pace! " ("Nu-mi place! "), urmat de oprirea ariei şi, mai târziu, de o altă încercare. Inclusiv "Va, pensiero! ", care mie mi se pare cel mai frumos cor, a fost respins, chiar dacă nu din prima! Aşa că am mers la acest spectacol cu o mare teamă... de nu se vedeau frunzele. :-) M-am aşezat cu ea strategic, lângă o uşă de ieşire, ca, în cazul în care chirăie, să ies cu ea repede afară!
Dar... n-a fost cazul! Magia scenei a cuprins-o şi Aida a fost atentă şi n-a scos sunet pana aproape de finalul actului al doilea. Ridică uneori mâinile în față imitând-o pe Abigaille, se leagănă după muzică, aplaudă la finalul ariilor, uneori cu o secvență mai devreme de ultimele sunete, lucru care m-a uimit imens prima oară (s-a întâmplat la Opera din Bucureşti, la "Don Carlo", operă din care nu ascultase până atunci nicio arie! ), dar acum nu mă mai miră. Câțiva spectatori o văd şi zâmbesc şi chiar o arată vecinului/vecinei de alături.
Apoi, după ce a venit Ismael să-l ierte ai lui, a ridicat mâna spre spatele sălii (unde era mami) şi a zis de două ori "Aco-uă! ", aşa că n-am comentat şi am dus-o acolo, la mami.
În pauză mergem la orchestră. Nu găsim harpa, așa că ne mulțumim cu toba. :-) În partea a doua a spectacolului Aida vrea la mami și va sta cu ea până la final, spre "disperarea" tatălui. :-)
Abigail e pe tron, în stânga și în dreapta sunt două grupuri în alb, cu brâu grena si colan auriu la gât. Doi gladiatori se luptă. Nabucco vine încet. E în catifea neagră, cu auriu pe margini, in față pătrate cu auriu, îmbrăcămintea îi subliniază statutul de prizonier de rang înalt.
"Va, pensiero! "
Vreau să o iau pe Aida în brațe, dar nu vrea să plece de la mămica ei. Mi-e un pic ciudă, dar gândesc pozitiv, sunt mai mulțumit de faptul că tace şi ascultă, ceea ce înseamnă că îi place!
"Zboară, gândule, pe aripi aurite! "
Finalul ariei aduce multe aplauze ale publicului, iar Aida coboară din brațe de la mami, se pune în picioare lângă rândul de scaune şi aplaudă şi ea.
"Te perdooona! Te perdona! ", Aida se fâțăie, s-a cam plictisit.
"Abdallo, il brando! " - "Abdallo, spada! "
Servitoru-i credincios, însoțit de 10 soldari în crem cu maro și coif ascuțit auriu inchis, îi aduce mantia roșie de conducător.
Fenena e acum în bleumarin și are mantie galben-portocalie. Idolul funest nu există fizic, iar finalul îi găsește pe Nabucco și Zaccaria fiecare cu mâna pe umărul celuilalt.
Finalul a fost cel mai frumos moment. Am luat-o pe Aida în brațe şi am mers pe rândul întâi pentru aplauze. Întâi în lateral, apoi am mers în centru, chiar în spatele dirijorului, care era pe scenă la aplauze. Se întoarce la pupitru şi, surpriză, nu mai vedem nimic de el! :-) A, nu, nu aceasta e surpriza, ci faptul că începe să dirijeze!
"Va, pensiero! "
Aida e uşor speriată - omul era exact în fața noastră! :-) Pe acelaşi nivel, scena teatrului nu are fosă pentru orchestră - dar o calmez şi, oricum, muzica îi atrage curând atenția. Eu sunt încântat şi... înmuiat, mi se îndeplineşte dorința, Aida ascultă "Va, pensiero! " în brațele mele şi încă pe rândul întâi!
Un nou ropot de aplauze la final, apoi, altă surpriză! Zaccaria ne anunță un nou bis "Va, pensiero! ", dar de această dată în limba română!
"Dor de țaaară"
După ce pleacă instrumentiştii, o văd că ridică mâna şi zice "Foaia! Foaiaaa! " "Ce foaie o fi?" - mă gândesc - că nu era nicio foaie pe-acolo! Pe urmă mă uit eu mai atent unde arăta ea cu mânuța... foaia era vioara! :-) ) )
Facem o poză cu contrabasul şi cu contrabasistul - se uită cu teamă şi la unul, şi la celălalt :-) - apoi urcăm, desigur, la cerere, "pe cenă". :-) Până acum nu a avut tangențe cu teatre, primul teatru pe care l-a văzut (pe numai din exterior) este cel din Caracal, acesta este al doilea, deci practic primul în care intră şi primul pe scena căruia urcă. :-) Acolo îi fac și o poză la un pupitru, după care mergem şi în culise, acolo ne întâlnim cu Zaccaria şi Nabucco, iar acesta din urmă spune (în italiană) că a văzut-o în timpul spectacolului şi i-a plăcut că tăcea şi era foarte atentă. ;;)
La ieşirea din teatru Aida zice "Ți-a păcut! ", referindu-se la ea, adică i-a plăcut opera. :-) "Abuco a Başov"! :-)
Intrăm pe Republicii, Rambla Braşovului :-), trecem pe lângă un mic grup, iar o tânără o recunoaşte şi îi zice "Bravo! Ai fost cel mai frumos spectator! " :-)
Mergem intr-un club/restaurant să păpăm. Îi zic "Aida, tu de la vârsta asta umbli prin cluburi?" Şi ea zice zâmbind "Da! " :-) Doi ani, o lună şi trei săptămâni... Cam devreme! :-)
A doua zi, a văzut şi ascultat de două ori "Va, pensiero! " pe telefon (înregistrarea bisuror de cu o seară înainte, apoi a mai cerut ea de încă trei ori! După care "papaienii mici" şi-au reintrat în drepturi. :-)
12-12 înainte, 12-13 acum. Scorul. Da, unora nu le place să-l țină, alții consideră că nu e important, fiecare cu părerea lui, mie îmi place să țin evidențe. Deci, 12-13. Ce scor? A, da! 12 spectacole văzute de Aida la Opera pentru Copii din București, respectiv 13 la alte opere :-) Deci a fost spectacol "cifră rotundă", al 25-lea pentru ea!
"Aida, mai mergem la Nabucco?"
"Da! " ;-)
Și am mai mers... după fix 10 zile văzând Nabucco la Ierusalim! ;-)
Distribuția:
Zaccaria: Ioan Vrasmas
Soprana Stefania Spaggiari
Baritonul Alfio Grasso
Dirijor: Leonard Dumitriu
Regia: Alfio Grasso.
Orchestra, Corul si Ansamblul de Balet "Opera Vox" |