[ Autor Adrian Trasca ]  În urmã cu fix o sãptãmânã am fost la Ploieşti pentru a vedea spectacolul preferat de Aida de trei luni încoace, adicã muzicalul perfect, "My Fair Lady"! A fost un eveniment deoarece am fost prima oarã numai eu cu ea la un spectacol... în afara Bucureştiului! Acum aveam ocazia de a mãri recordul de distanțã, însã spectacolul nu era unul "mare", ci unul "mic", pentru copii. Avea, însã, avantajul cã, începând mai devreme şi fiind mai scurt, puteam sã prindem trenul de searã, întorcându-ne la timp "la mami" pentru nani. Altfel este greu sã vedem un spectacol în alt oraş, Aida are 2 ani şi aproape 10 luni, dar frãțiorul ei, Mihai, are o lunã şi jumãtate şi mãmica lor nu poate face deplasãri... deocamdatä. ;-)
Vrea sã ia cu ea rucsacul şi iepurele mov, dar, evident, nu luãm surplusuri când e vorba de o deplasare. Mergem cu tutua, adicã metroul :-) , iar când îi zic numele stațiilor, la "Ştefan cel Mare" zice "Are gua maaae! " :-) ) ) Ajungem la Gara de Nord şi... Aida a fãcut un obicei, ne trezim tam-nesam cã zice "Veau covig de la gaã", aşa cã acum profit de ocazie şi îi cumpãr multdoritul şi acum accesibilul "covrig de la garã". :-)
Urmeazã setul de întrebãri "Tati, ce e aia? Ce face domnul acela? Ce are acolo?", explicații la depoul Grivița cã acolo "trenurile fac nani", aproape de noi vorbesc doi "în englezã, ca Mowgli" - iar ea mã imitã şi zice "în enghezã, ca moughi", apoi e curioasã "ce e ãla?", iar domnul controlor face gaurã cu cleştele în biletul de tren ca sã-i arate. :-) Urmeazã "bim bim bim", adicã ne ținem în brațe şi ne iubim bim bim, mã pupã pe obraji, îmi fufã în obraji, iar înainte de Ploieşti se întinde pe scaune sã doarmã. Ajungem la Vest, se ridicã sã vadã oamenii de pe peron. :-) Îi spun unde suntem, zice "Am ajuns la Poieci! " O întreb ce am vãzut aici, dar, spre mica mea dezamãgire, nu îşi aminteşte. :-)
Vrea sã îi pun "Ti-gu fu-i-os" ("Tigrul furios") - aşa îi spune ea secvenței în care Shere Khan se întâlneşte cu Mowgli -, dar îi zic cã în tren nu e frumos sã pui muzicã şi sã îi deranjezi pe ceilalți, aşa cã îmi cere sã îi spun o "povece" (poveste) şi îi spun iar "Cartea Junglei" cu Mowgli şi Shere Khan. Dupã ce termin, vrea la mine în brațe, se aşeazã pe o parte, pune capul pe umãrul meu drept şi, cu vreo 5 minute înainte de Sinaia, adoarme.
Ajungem la Braşov. Doarme pânã în Piața Sfatului. Mai greu a fost sã o îmbrac pânã am coborât din tren şi sã mã urc cu ea în autobuz, în rest, n-au fost probleme. :-) La Livadã "i-am dat" prima trezire, arãtându-i rectoratul în care am "captivã" de 10 ani diploma de master. :-) Apoi i-am arãtat muntele Tâmpa, prima ei destinație din afara Bucureştiului, unde am dus-o ("în bațe") când avea douã luni şi trei zile. :-) Şi unde am în plan sã îl duc şi pe frãțiorul ei la aceeaşi vârstã, sã nu existe discuții apoi. ;-)
Apoi am plecat spre Operã. I-am arãtat clãdirea şi am întrebat-o "Aida, ce e aici?" Aida recunoaşte imediat Opera din Bucureşti, aşa cã a fost uimitã când am imitat-o zicând "Asta e Ooooopeaaaa! " :-)
"Opera Braşov, Aida! :-) Aşa cum avem noi, la Bucureşti, şi aici, la Braşov, existã Opera! Iar acolo scrie...?" - se uita la litere, apoi se uitã la mine curioasã, vrând sã rãspundã şi neştiind ce - "Opera Braşov! "
"A fost Aida aici?" Iar nedumerire pe fața ei! "A fost, da! Şi a vãzut... Traviata! " "Taviata" exclamã! Şi intrãm.
Sala este plinã. Sunt mulți copii, dar nu ne deranjeazã, şi noi suntem copii. :-) Nici nu ne intrãm bine, cã spectacolul şi începe... Am "darul" de a calcula timpii sã ajung exact când începe spectacolul sau când pleacã trenul... :-) Ne aşezãm şi... sã vorbesc şi despre spectacol? Biiine! :-)
"Vitrina cu personaje" chiar în acest fel s-a desfãşurat, cu mai multe vitrine pe scenã în care erau diverse personaje din spectacole de operã şi operetã. A existat şi un prezentator, Don Pizzicato, care, de fapt, era o prezentatoare îmbrãcat (ã) în alb, haine stil perioada în care a trãit Mozart, precum şi Donna Pianina, care a susținut la pian întreaga parte instrumentalã a spectacolului. Numele doamnei "orchestrã" e clar cã vine de la flaut... ããã, ba nu, de la pian :-) , dar Don Pizzicato? Nu ştiam, aşa cã m-am interesat, este un personaj din opera "Madama Rigoletta din Sevilia" de Gioachino Mozartino Puccini...
Nu? Dar cum? Pãi, nu ştiu, în programul "de meci" scria cã numele vine de la tehnica de ciupire a corzii, dar ce, îi cred eu pe ãştia cu manifestele lor? Aştia "vrea" sã "ne minte" şi apoi sã ne cucereascã, eeee... :D :-)
Cu Mozart a şi început prezentarea, întâi duelul (denumit modern "chick fight") dintre Suzana şi Marcelina din opera "Nunta lui Figaro" a domnului Wolfgang Amadeus, apoi cu aria pe care Aida o cere sub numele de... Fafan!
Hai, gândiți-vã! Ce arie e? Iar dacã nu vã dați seama, nu vã faceți automustrãri, nu sunteți primii! :-) Aida are tot felul de prescurtãri care mai de care mai neaşteptate, dar mai toate logice... Vã pot da şi alte exemple... "gioia! ", "ibia! ", "babii"... Prima pare simplã, dar nu e, la a doua aveți ceva şanse, dar mici, iar despre ultima sigur nu vã veți da seama, mai ales cã nu e dintr-o operã...
"Non piu adrai farfalone amoroso! "
"Farfalone" pronunțat inițial "fafaone" şi devenit ulterior "Fafan"! :-)
Doar cã acompaniamentul a fost la pian (aşa cum a fost pentru întregul spectacol), aria a fost în românã (ea ascultând-o anterior numai în italianã), parcã şi interpretarea n-a fost suficient de tare, aşa cã Aida n-a trãdat prea multã empatie.
"FluturaÅŸ nu mai ai aripioare"
Din "Flautul fermecat" al lui Mozart apar Pamina, Monostatos şi... Papagheno, pe care Aida îl recunoaşte, deşi nu îl mai vãzuse în varianta respectivã! E drept cã Don Pizzicato a anunțat cã urmeazã sã aparã, aşa cã e posibil sã fii reținut cã vine, dar Monostatos, greşit îndrumat de Pizzicato când o cãuta pe Pamina, se rãzbunã pe acesta şi, în loc sã vinã personajul anunțat de Pizzicato, pe scenã apare, neanunțatã, ... Eliza Dulitel!
"Hai, luaț neşte flori dã la o fa cinstitã! "...
Cam atât a zis şi...
"Aida, cine e?" am întrebat-o.
"Eliza! "
A recunoscut-o pe Eliza imediat ce a vãzut-o, deşi nu o mai vãzuse la Braşov! E adevãrat cã seamãna destul de bine cu prima Eliza din Buzãu/Constanța pe care a vãzut-o ea ("MFL" la Buzãu, prezentatã de Opera din Constanța), dar, tot mi se pare extraordinar!
Imediat ce Eliza începe sã cânte "De-aş avea odãița mea", Aida, pentru prima oarã la o arie, zâmbeşte laaarg! ;;) Numai pentru asta şi tot a meritat drumul de 11 ore dus-întors (8 ore efectiv) pentru a vedea la Opera din Braşov un spectacol de o orã şi un pic! Şi pentru a bifa eu al 15-lea an consecutiv la Opera din Braşov, iar ea pe al doilea. :-) Dar asta nu înseamnã cã nu mai venim la "Başov" în acest an... ;-)
Au mai fost "Figaro" ("Largo al factotum") din "Bãrbierul din Sevilia - o altã arie preferatã de Aida -, ceva din "Carmen", "Liliacul", "Silvia" şi "West Side Story" (dintre toate spectacolele, doar pe ultimele douã nu le-a vãzut Aida, iar pe ultimul nici eu ;-) ), apoi din nou Eliza - Dolittle acum - în momentele haioase de exerciții ale pronunției. Apoi, venind din spatele publicului...
"Pe strãduța taaa
eu treceam adees
inima de ce-mi bãtea eu nu am înțeleees! "
Mai încercasem sã îi pun Aidei sã asculte sau chiar sã îi cânt aceastã arie, dar fãrã succes, o respingea mereu... Nu s-a "lipit" de ea nici dupã ce o vãzuse la Ploieşti şi la Bucureşti, dar, dupã douã zile de la Braşov, mi-a cerut ea, din senin, sã i-o cânt... :-) Felicitãri, Liviu Iftene! ;-)
"Nu te cunoÅŸteaaam
totuşi mã opreaam
la cãsuțaa cu florile-n geaam! "
Dupã spectacol am mers pe scenã, apoi în culise. L-am întâlnit pe Liviu Iftene, la a cãrui prezentare de doctorat am fost în urmã cu câteva luni, pe Maria Catrina Petcu, despre care Aida a zis cã e Eliza - "Nuuu! E Pamiiinaa! " -, apoi chiar pe Eliza, Simona Manole, care nici ea nu mai semãna cu personajul, cã îşi schimbase deja costumația. Dupã ce au plecat toți, am rãmas puțin în foaier cu doamna Maria, care, la propria inițiativã, i-a cântat câteva arii Aidei! "Libiamo! ", ceva din "Silvia", "Cãrare, cãrare" din Dorothy... Aida o privea uşor uimitã şi fâstâcitã, am întrebat-o dacã îi place, a zis "Daa! ", dar când i-am zis "Atunci aplaudã! ", s-a alintat şi a zis "Nu viaaauu! " :-) Noroc cã doamna Maria a râs şi nu s-a supãrat... Nici nu avea de ce, a doua zi:
"Aida, ți-a plãcut de doamna Maria?"
"Da! "
La întoarcere, ne-am jucat tot timpul în tren. (Aşa se zice, "ne-am jucat", e varianta oficialã pentru "m-a cãpiat". :D :-) ) ) ) S-a urcat în capul meu de vreo câteva ori, a apãsat pe butoane şi a deschis uşile la vagon de câteva (multe) ori, ne-am plimbat prin vagon dus-întors de câteva ori (dacã aveam pe cineva sã aibe grijã de bagaje, ne plimbam prin tot trenul! :-) N-ar fi fost prima oarã! :-) ) şi, desigur, am fost la ingangainga! De mai multe ori!
Cum? Ce este ingangainga? Eee! :-) ) )
Am ajuns în Gara de Nord, dar alt "covig de la gaã" nu am mai gãsit, cã oamenii se duseserã sã facã nani... Metrou, acasã, apoi şi noi naniii...
A doua zi, când am fost cu ea în parcul IOR, am vorbit puțin despre spectacol. A zis cã i-a plãcut şi cã mai mergem la "Başov". ;-) A mai adãugat - de la sine, fãrã sã o întreb - "Eliza a cântat foate fumos! " Am discutat şi despre Monostatos, nu şi-l amintea, dar, dupã ce i-am amintit, a zis "Nostato. Notatos. Pe domnu acela negu îl chema Monostaso! " :-) Şi mi-a cerut sã-i cânt "Pe strãduța ta", aşa cum am zis. :-)
ingangainga este cel mai interesant ciudat cuvânt inventat de Aida! Culmea e cã, deşi la multe a renunțat între timp şi acum le pronunțã corect sau relativ corect (cum ar fi "dãdaş" pentru "drãgãlaş" sau "babam" pentru "porumbel"), pe acesta continuã sã îl foloseascã, dar în paralel (alternativ) cu cel corect! Nu mã întrebați cum a ajuns la el, ce raționament a avut, încã de când l-a zis prima oarã, în urmă cu vreun an, îmi pun şi eu aceleaşi întrebãri...
"gioia! "...
Aşa e cã v-ați gândit la "Traviata"? "Sempre libera folegiare di gioia in gioia"?... Şi eu... dar nu, nu e Violeta!
"Pace, gioia sia con voooi! " - "Bãrbierul din Sevilia", actul al 2-lea, când vine Almaviva la Bartolo costumat în profesor de muzicã...
"ibia! "
Cu dilema aceasta am crezut cã rãzbun toți studenții "chinuiți" de domnul Cristian Mihãilescu, dar nu mi-a reuşit, şi-a dat seama ce arie este... :-)
"Libiaaamo, libiamo ne lieti caalici"
"babii! "...
V-ați dat seama? Probabil cã nu! :-) Aida a ascultat-o de multe ori acasã - îmi aduc aminte şi de o noapte de la ora 2 la ora 6 petrecutã în compania acestei melodii şi a altora de acelaşi gen :D -... este vorba despre "Zorba"! :-)
Iar "ingangainga" înseamnã "locomotiva"! :D :-) ) )
Distribuția:
Cristina Rotundu (Don Pizzicato)
Corina Klein (Susanna, Stasi)
Simona Manole (Papagena, Eliza Doolittle)
Maria Catrina (Maria, Pamina)
Lăcrămioara Schuller (Adela, Rosina)
Cristina Roșu (Marcellina, Carmen)
Sonia Hazarian (Cherubino, Berta)
Cristian Dicu (Monostatos)
Liviu Iftene (Boni, Freddy)
Lorand Cristian (Figaro, Pickering)
Nicolae Zaharia (Papageno, Higgins)
La pian: Lioara Frățilă (Donna Pianina).
Regia: Anda Tabacaru
Scenariul: Santuzza Tălmăceanu-Dinescu
Scenografia: Rodica Garștea
Regie scenă: Dan Antipa |