[ Autor Adrian Trasca ]  Îi spun Aidei sã spunã câteva cuvinte. Zic eu, apoi ea dupã mine:
"Kalispera, Traviata! " ("Bunã seara, Traviata! ") - "Kaipeia, Taviata! "
"Atena, zeița înțelepciunii! " - "Atena, zeiț-apciunii! "
"Efharisto! " ("Mulțumesc! ") - "Aisto! "
"Parakalo! " ("Vã rog! " sau "Cu plãcere! ") - "Paiacaco! "
Uite că am găsit pe cineva care știe mai puțină greacă decât mine! :-) ) )
Am fost la Atena prima oarã în urmã cu 5 ani, venind cu trenuri de la București. Am vãzut atunci "Cosi fan tutte" la Teatrul "Olympia", sediul "Εθνικη Λυρικη Σκηνη" ("Ethniki Lyriki Skini") - Opera Națională din Grecia. Acum am venit din sud, din Peloponez, din Kalamata, regatul măslinelor, mai exact, tot pe roți, cu autocarul, linia de tren Kalamata - Atena fiind desfințată de peste 10 ani.
Acum am avut parte de o altã întâmplare plãcutã... Mergând spre locul de desfãşurare al spectacolului, teatrul în aer liber "Odeon of Herodes Atticus", la poalele Acropole am auzit la terasa unui restaurant... "Zorba Grecul"! "Zorba Grecul" la Atena... aşa-i cã-i frumos? ;-)
"Odeon of Herodes Atticus" este o splendoare. Un teatru antic având teoretic vreo 2000 de ani vechime. Are formã de semicerc şi o capacitate de 5000 de locuri, cam toate fiind ocupate în seara în care am vãzut "La Traviata Attica". "Scaunele" sunt perne puse direct pe piatrã, asemãnãtoare cu Arena di Verona, dar aici piatra e mai nouã, adicã mai îngrijitã, tãiatã mai drept.
Numai că... la intrare ne-au spus că Aida e prea mică și nu putem intra cu ea, limita minimă de vârstă fiind 8 ani! Le-am explicat că am fost cu ea la Teatro dell`Opera di Roma, la Arena di Verona, la Opera din București, că am venit din București pentru spectacol, nimic! Le-am zis că trebuie să scriu despre spectacol și mi-au zis că dacă îmi dau acordul cei de la presă, mă lasă să intru cu ea. Și, uite așa!, Aida, care avea 2 ani și 3 luni atunci, a împlinit 8 ani! :-)
Pe scãri, oameni urcã înaintea noastrã. Aida îi vede și zice "Şi noi! Acouã! " ("Acolo! ")
Când ajungem sus, la locuri, spune "Cântã! "
Apoi "Începe! "
Şi spectacolul începe! :-)
Scena e mare şi are pe ea trei scene mai mici, amplasate în linie. În fiecare dintre cele douã scene laterale se aflã un pat, iar în cea din centru se gãseşte o scenã mai micã, douã scaune, o masã toate bleu, la fel ca pereții. În mijloc, o masã neagrã, lungã. Orchestra e în fața scenei mari, organizatã într-un semicerc. În spatele scenei e splendoarea, marele perete al lui "Herodes Atticus", pe care scrie ceva în italianã. Apoi apare scris mare "Camelia" şi mai încolo "Amour", cu majuscule, pe verticalã, litere din neon roz. Pe scena din stânga e o fatã, pe cea din dreapta e un bãrbat, amândoi aşteaptã. Ea e într-un halat verde pus peste o rochie crem, danseazã lent şi dureros. Apare o fatã în violet care o consoleazã. Prima fatã iese. Violeta adoarme. În dreapta, bãrbatul, Alfredos Germontos, e nemişcat.
Invitații sunt în negru toți, inclusiv femeile! Doar Flora e în alb cu verde şi roz, iar Alfredo e în cãmaşã albã, veston gri, e brunet şi tuns scurt. Violeta are pãrul lung, colier la gât, buze roz ca rochia (care pãrea violet în întuneric), fluturã o sticlã de vin şi se urcã, bineînțeles, pe masã. "Yes! Yes! A toast! " Pe laterale sunt proiectate traducerile cuvintelor operei în greacã şi în englezã.
Dupã "Brindisi", Aida pune capul la mami în poalã. Invitații ies mişcându-se sacadat, uşor robotizat, în ritm cu muzica. Violeta urcã pe scena din stânga. "τρέλας! τρέλας! / Trelas! Trelas! " / "Folia! Folia! " - "Aaamor che palpita! " Pe peretele "Herodes Atticus" sunt proiectați cu lumini doi îndrãgostiți uriaşi care se sãrutã.
Aplauzele publicului sunt multe, pe mãsura interpretãrii, care este foarte bunã. Vocile sunt la înãlțime. Nu şi orchestra, care a avut câteva desincronizãri sesizabile şi de un amator ca mine. Privind "sala", "Herodes Atticus" seamãnã cu Teatrul Roman din Orange, Franța. Niko, amicul meu atenian, cãruia, în urmã cu 5 ani, i-am deschis uşa unei lumi noi, invitându-l prima oarã la operã, îmi mãrturiseşte cã este pentru prima oarã când intrã în interior la "Herodes"...!
Grigore Moisil, într-una din vorbele lui hiperinteligente, spunea cã nu e de pãrerea ta cel ce te aprobã, ci cel ce te imitã! Niko este poate cel mai important invitat al meu din punct de vedere al continuitãții (dintr-un total de peste 100, dintre care peste 40 au fost prima oarã "târâți" de mine la operă. :-) ). El este singurul care, dupã ce l-am invitat la operã, nu numai cã a mai fost la alte spectacole dupã aceea, dar a preluat obiceiul meu, invitând şi el alți oameni la operã! Sevasmós! Respect!
Actul al doilea pãstreazã decorurile şi organizarea. Alfredos e pe scena din dreaptas, îmbrãcatos într-un halatos cu modeles dungates albebes cu negregres. :-) Pe scena stângã, în pat, e o fatã, face nani. :-) Giorgios Germontos e în sacou gri, pantaloni negri, e gras, dar cântã şi el bine. Violeta e în rochie uşor lucioasã, galbenã spre muştar şi e "gãguțã" - aşa zice Aida la "desculțã". :-)
Germont Onassis îi dã un cec Violetei, ea îl refuzã. Dupã ce armatorul pleacã, Violeta se uitã la halatul lui Alfredo, îl strânge la piept, apoi îl pune pe ea. Când el vine, ea scrie. El îi pune mâinile la ochi. Ea se elibereazã, dã jos halatul lui şi îşi pune o rochie bleu.
"Antio geia! " - "Good bye! "
O doamnã din public leşinase. Îi aplaud pe brancardieri, care au reuşit sã o punã pe picioare. Alfredo îşi face şi el curaj şi deschide scrisoarea de la Violeta. Apare magnatul tatã, care îi scrie un cec şi fiului lui, dar şi acest cec e refuzat şi mototolit. Se nasc trei întrebări: grecii nu primesc daruri, cecurile erau fãrã acoperire sau sumele erau prea mici? :-)
La pauzã, Aida vrea pe scenã. Îi spun cã nu se poate şi o direcționez spre scãri. Le urcãm împreunã (o țin de mâini) pânã la ultima de sus! E plinã de energie, poate de la complimentele în greceşte şi apoi în englezeşte pe care le primeşte. :-)
Balul "vestalei" Flora din actul al treilea ne întâmpinã cu o pânzã de pãianjen proiectatã mare pe perete "Herodes Atticus" din spatele scenelor, perete pe care mai sunt şi câteva aplice. (Flora e orice în afarã de vestalã, aşa-i? :-) Sau o fi vestalã, dar mai puțin virginã. :-) ) ) ) Pe scena din dreapta, Alfredos, îmbrãcat acum în negru, bea zdravãn ouzo şi se face mangã - Hâc! Pe scena din stânga, Violeta şi Baronul se pregãtesc de bal. Ea e într-o rochie crem cu 4-5 rândunici negre desenate şi aliniate pe diagonalã şi care dau o notã deosebitã rochiei. Baronul e în costum gri, se uitã urât la Violeta, care îi dã o explicație, dezvinovãțindu-se de ceva. În centru, masa din mijloc a devenit masã de joc de casino, cu fundal verde şi desene pe ea. Invitații sunt tot în negru şi poartã mânuşi violet sclipitor.
Alfredo-hâcus îşi pune o hainã grena cu sclipici şi intrã în scena principalã din scena lui personalã. La fel şi Violeta, la rândul ei. Mai târziu, el o pune pe masã, pe spate şi aruncã în ea cu banii. De asta nu a acceptat cecul, omul lucreazã numai cu bani gheațã, nu e modern, ca tat-su. :-)
Actul al 4-lea. "Einai arga! " - "E tardi! " Pe peretele "Herodes Atticus" sunt proiectate umbrele unor pãsãri. Cele douã scene personale sunt mai aproape şi au șiruri de beculețe de neon pe margini. Anina e în fața scenei din stânga, Violeta în spate şi are energie sã se mişte înainte sã se punã în pat. Apare o altã Violeta, care se aşeazã tot în pat, lângã cealaltã! Prima se ridicã şi, ținându-se de pereți, se duce pe scena din dreapta şi se întinde acolo. Scena din stânga are acum şi podeaua luminatã. Doar 20 de drahme mai are Violeta - pe atunci nu exista euro. :-)
"Addio del passato! ", Aida se ghemuieşte la mămica ei în brațe.
"Atena, o, cara, noi lasceremo! " - "Atena, o, dragã, sã o pãrãsim! " :-) Aici Aida a pãrãsit Atena operisticã şi a intrat în Atena zeului Hypnos, ocrotitorul somnului şi somnoroşilor. :-) Kali nihta! Noapte bunã! :-)
Cum se ajunge la Atena? Pãi, majoritatea românilor "grecişti" - care îşi petrec concediul de varã în Grecia, adicã - ar trebui sã ştie. Cuuum? Ei nu ştiuuu? De ceee? Aaa, pentru cã se duc țeavã pânã la Halkidiki şi înapoi, dau jjde sute de euro pe drum, nu viziteazã pe traseu, nu ştiu nici mãcar cã Plovdiv, de exemplu, e un oraş foarte frumos şi e în drumul lor sau aproape, la fel Veliko Trnovo, cascada Hotnitsa, apoi Sofia, mânãstirea Rila, Thessaloniki, alias Salonic... Eh, treaba lor! La Atena se ajunge cu trenul direct din Salonic, drum de 4-5 ore. (Da, e ceva mai lung decât de la Bucureşti la Timişoara, dar e parcurs în jumãtate din timpul românesc... E adevãrat, la un cost dublu, 45 de euro... Aici e explicația, nu-i aşa?!?) Sau cu avionul, direct de la Bucureşti. Doar sã nu vã bazați pe punctualitatea RyanAir, când am plecat eu din Atena, avionul a avut douã ore şi 40 de minute întârziere...
- She is a little princess!
- Yes, she iiiiis! :-)
Distribuția:
Violetas Valerias: Lisette Oropesa
Alfredos Germontos: Saimir Pirgu
Giorgios Germontos: Dimitri Platanias
Flora Bervoixopoulos: Chrysanthi Spitadi
Barone Dupholos: Harris Andrianos
Annina: Lydia Vafeiadi
Gastone: Yannis Kalyvas
Doctor Grenvil: Dimitris Kassioumis
Dirijor: Lukas Karytinos
Regizor, coregrafie, scenografie: Konstantinos Rigos
Costume: Ioanna Tsami
Lumini: Christos Tziogkas
Director de cor: Agathangelos Georgakatos
https://www.nationalopera.gr/en/archive/productions-archive/item/2306-la-traviata |