[ Autor Adrian Trasca ]  Fetița mea cea moțată
este tare-ngândurată
să intre-n apă ori ba
nu ştie fetița mea!
Așa cânta mămica Aidei pe malul Mării Negre, fix față în față cu... Mangalia! :-)
- Ba, tu, măi!
- Oho, da, eu, eu! Eu mă duc la Batumí!
Aşa scriam în articolul despre Batumí și Opera din Batumí în decembrie 2016.
Îmi place să mă țin de promisiuni! Recunosc că nu reuşesc întotdeauna, mai ales cu unele pe care mi le fac mie și ştiu numai eu de ele, dar mă bucur mai mult tocmai când reuşesc să îndeplinesc una dintre acestea mai fanteziste și nefăcute publice.
Am fost în Georgia în decembrie 2016, zburând dinspre Sofia și vizitând atunci Kutaisi, Tbilisi și opera și gara din Batumí, cele mai importante oraşe. Am văzut atunci un concert de colinde georgiene la Centrul de Artă și Muzică, denumirea oficială a Operei din Batumí, propunându-mi să revin pentru a vedea oraşul efectiv (opera e la 5 km de oraş) și pentru a vedea "o operă adevărată". Greu de ținut promisiunea, atât pentru că ruta existentă atunci era cu zbor din capitala Bulgariei, cât și pentru că website-ul Operei din Batumí nu e actualizat de 6 ani, din 2012, deci e greu de aflat din România când este programată "o operă adevărată". Dar, când WizzAir a introdus zborul Bucureşti - Kutaisi, mai ales cu preţuri promoţionale de 60 de lei (13 euro) pe sens, n-am ezitat... pentru a vedea Batumí și pentru a face baie în estul extrem al Mării Negre!
Şi, surpriză!, cu o zi înainte de plecare, am găsit pe un website de evenimente din Batumí, programarea operei "Paiațe"... la o zi după aterizarea mea în Kutaisi, oraş aflat în apropierea muntelui unde se spune că a fost înlănţuit Prometeu de către Zeus! Cunoaşte cineva urmarea? Sau măcar o bănuie cât de cât? :-)
Legenda spune că Dumnezeu a împărţit oamenilor Pământul, dar georgienii nu erau acolo, fiind la o petrecere. Când au aflat de împărţeală, kartvelebii (sau kartvelii, adică georgienii) i-au spus lui Dumnezeu că petreceau în cinstea lui, iar acesta, impresionat, le-a dat pământurile pe care le păstrase pentru sine. ;-)
Da, cam aşa de frumoasă este Georgia. Țară mică, dar voinică, posesoare a celor mai estice margini ale Mării Negre și a 5 dintre cei mai înalţi 7 munţi din Europa, toţi cu vârfuri peste 5000 de metri, țara cea mai veche producătoare de vin din lume! Un amestec de clădiri uimitor de frumoase, alăturate unor case dărăpănate, a unui relief deosebit, dar cu transport pe căile ferate cu “marea” viteză de 200 km în 5 ore sau cu vaci și măgari pe mijlocul unor străzi sau şosele importante.
Aşa că, de fapt, nu e nimic deosebit în a mă ţine de cuvânt și a revedea aşa ceva într-un anotimp mult mai prietenos. La fel și în a merge cu fetița mea de un an și trei luni la plajă și a face baie în Marea Neagră în estul extrem al acesteia. Şi, desigur, în a merge cu fetița mea la operă... prima oară într-o sală "mare" de operă, la 1 an, 3 luni și 5 zile! ;-)
Muzica începe, deşi luminile din sală sunt încă aprinse. Se sting lent în timpul prologului. Aida e cuminte și atentă la scenă, la nenea acela care cântă.
"Şi puo? Şi puo?
Signore! Signori!
Io sono îl Prologo! "
“Se poate? Se poate?
Doamnelor! Domnilor!
Eu sunt Prologul! ”
Nenea are haină gri, pantaloni negri, pălărie verde, eşarfa roz, trei ciucuri mari agăţaţi pe haină, e un clown peste un om serios. Şi are o voce foarte bună.
Sala este pe trei sferturi plină, ceea ce înseamnă foarte mult, ţinând cont de capacitatea ei, adică vreo 1200 de locuri! Preţurile biletelor au fost 10, 15 și 25 de larí, adică aproximativ 15, 22 și 37 lei. Nu există traducere și asta mă poate împiedica să înţeleg subiectul. :-) Gluma-i glumă, dar sala avea să rămână pe jumătate plină la pauză, când cei nemulţumiţi că nu înţeleg italiana aveau să plece la plajă sau să mănânce hadjapurii și hinkalii. :-) Sunt mulţi copii, iar cea mai mică este, desigur, Aida mea. ;-)
Şi pentru mine e o premieră, este prima oară când văd "Paiațe" în străinătate! De asemenea, este cel mai estic loc european unde văd o operă, mai la est în Europa aflându-se numai Tbilisi, acolo unde am văzut un spectacol, dar de balet, nu de operă!
"Incominciate! "
"Să înceapă! "
Scena de pe scenă are cortina de aceeaşi nuanţă cu cea reală, roşu-închis. Lângă ea mai sunt un felinar și 4-5 şiruri de becuri agățate sus. Deasupra e scris mare și cu majuscule "Pagliacci". Aida zice "tata tata", aşa că mami trebuie să iasă cu ea să îi arate superbul foaier al Operei din Batumí. :-)
Costumele sunt alb-negre (fuste sau pantaloni albi, bluze negre), doar câţiva bărbaţi sunt îmbrăcaţi mai colorat. În dreapta e o căruță din care coboară clowni. Apar Canio și Nedda, el în pantaloni crem-inchis, bluza alb-murdar, păr creț și uşor grăsuț, ea în bluză verde cu anchior, fustă verde-albastră cu picățele albe, pantofi bleu. Au voci bune amândoi, bune cu adevărat, nu doar "pentru provincie".
"A ventitre ore! "
“La ora 23! ”
Aida vine, pleacă, iară vine... :-)
"Ding dong! Ding dong! "
E atentă la muzică, dar la finalul corului vrea țâțică de la maică-sa! :-) Efortul de a fi atentă cere păpică, desigur. :-)
Nedda rămâne singură și cântă aria cu păsărelele, Aida lasă țâțica și e atentă, apoi revine la păpică. :-) Suntem singuri pe o rază de câțiva metri, nu deranjăm pe nimeni. Sala Operei din Batumí are 1200 de locuri, un sfert neocupate, mai ales în ultimele rânduri, unde stăm noi.
Scena e luminată verde peste tot. Apare, şchiopătând, și Tonio.
"Non ride, Nedda! "
"Nu râde, Nedda! "
Nedda îi dă cu biciul peste picioare, iar Tonio promite răzbunare. Oare cum se zice "răzbunare" în georgiană? :-)
Am aflat, se zice "shurisdziebis". :-)
Apare Silvio. Pantaloni negri, cămaşă albă, uşor în vârstă, voce bunicică, dar bine că nu cântă mult. :D
Aida are chef de joacă, aşa că mami iese iar cu ea să îi arate foaierul Operei din Batumí. :-) Adevărul e că merită văzut și revăzut, văzut și revăzut, văzut și revăzut, e o splendoare, ca întreaga clădire.
Tonio îl aduce pe Canio să îi surprindă pe cei doi amorezi, acesta scoate cuţitul!
"Îl nome? Îl nome?"
“Numele! Numele! ”
Aplauze mulţi și tari, pigmentate cu un fluierat admirativ, îi recompensează lui Canio interpretarea foarte bună a ariei "Ridi, Pagliaccio! "
În pauză, Aida vrea pe scenă. :-) Mergem cu ea la fosă, îi arătam ce e pe acolo. Câteva doamne din orchestră revenite din pauză o plac, o iau în brațe, îi arată vioară, îi spun "Prințesa! Prințesa! " - Aşa am aflat că în georgiană "prințesa" se spune "prințesa". :-)
Îl nome? Îl nome? Doamnele ne întreabă în engleză cum o cheamă. :-) "Aida! " "Aidaaa?! " exclamă admirativ și li se luminează fețele! Doamna de la harpă îi cântă câteva note, Aida e foarte atentă. Apoi o ia în brațe și o ține în poziţie să cânte și ea, ceea ce, evident, nu face. E cam dezorientată, singură printre atâtea fețe necunoscute, plus lemnul ăla cu fire verticale în față :-) , dar ne vede pe noi și se linişteşte. Până când bate gongul, "Hai la tati! ", și mergem în spate, la locurile noastre, în timp ce mă gândesc că mie nu mi-a cântat nimeni niciodată ceva la harpă. :-) ) )
Intermezzo. Scena de pe scenă e mutată în centru și e luminată albastru, uşor nepotrivit, ținând cont de culorile ei.
Scena se luminează, Aida lasă țâțica și se întoarce să o vadă. Clowni și spectatori (artişti) umplu scena, un arlechin roz cu bleu și verde deschis iese în evidență. Aida mă vede că scriu, îmi ia pixul și mi-l dă când încep aplauzele, pentru a aplauda și ea uitându-se uneori spre mine, pentru a-i confirma că face bine ceea ce face. :-)
Nedda are bluză bleu-deschis cu mâneci până la cot și o fustă roz cu bleu în ton cu rolul de nevastă de paiață pe care îl are, adică vesel. Tonio e în pantaloni albaştri, cămaşa roz, bretele, papion mare aruncat într-o parte a gâtului și câţiva ciucuri mari atârnați pe cămaşă. Canio e în negru lucios cu ciucuri albi, vopsit alb pe față și o mustață neagră orientată cu capetele în jos.
Aida face zgomot des, aşa că mami iese iar cu ea în foaier. Încerc să le readuc în sală mai ales când ştiu că urmează o arie faină, dar nu mai are stare și trebuie să iasă iar afară. După câteva încercări renunț și le readuc în sală la finalul spectacolului.
Canio dărâmă un scaun, o masă, copiii de pe scenă sunt înfricoşaţi. Silvio e în laterală dreaptă, în public, ţinut de brațe de doi să nu se ducă în față. Scapă de aceştia, Tonio îi strecoară cuțitul lui Canio...
"Komedia okoncena! " - "La commedia e finita! " - "Comedia s-a terminat! "
După spectacol, după ce aproape se goleşte sala de oameni, cortina se ridică, aşa că mergem spre scenă cu intenţia de a urca pe ea. :-) Nu ne lasă o tanti, dar tati a fost și ziarist, îl dai afară pe uşă și intră pe fereastră. ;-) Reuşim să intrăm - mai mult pe inspiraţia lui mami, care n-a fost ziaristă :-) - și facem poze cu artiştii, iar Aida devine centrul atenţiei pentru un timp. "Where are you from?" "România! " Majoritatea nu adaugă nimic mirării, doar Tonio zice "A! Great artists! Cluj, Braşov, Bucureşti! "
După ce ieşim din clădire, traversăm strada să intrăm pe plajă, să facem baie în mare noaptea. Nuuu, asta era cândva! Acum tati e responsabil, traversăm, dar stăm în staţie și aşteptăm marș-rutka (microbuzul), să mergem la hotel și să facem nani. :-)
A doua zi, cam la aceeaşi oră târzie, tati a venit la gară (aflată lângă Operă, la 5 km de oraş! ) să cumpere bilete pentru trenul de Tbilisi, a traversat strada și a făcut baie în mare, înotând la miezul nopții prin fața Operei din Batumí...
AȘA face un tătic responsabil! :-) ) )
Opera completă:
https://www.youtube.com/watch?v=NujUkT97hO8
Distribuția (posibil din acea seară) :
Canio: Giorgi Sturua - https://www.youtube.com/watch?v=V46_u8zJpQU
Neda: Nona Korifadze
Silvio: Zaza Khamatashvili
Tonio: Otar Nakashidze |