[ Autor Adrian Trasca ]  E greu să scrii despre prieteni. Păi, da! Se pot supăra că tu ai văzut lucrurile altfel decât ei şi atunci pa, gata prietenia! Îţi pare rău, dar, de fapt, după o astfel de fază nici nu are de ce să îţi pară rău, asta nu era prietenie, doar credeai tu că e!
Uite, de exemplu, la un meci, tu poţi ţine cu o echipă, iar prietenul tău cu cealaltă. (Iar dacă sunt 3 prieteni, al treilea poate alege să ţină cu arbitrii! :-) ) ) ) Joacă echipa ta cu a oilor, joacă mai bine - se mai întâmplă :-) -, dar la final iese învinsă de pe teren, că deşteptul de arbitru (sau, mai corect zis, hoțul de arbitru) mută un henț din afara careului înăuntru şi dă un penalty absolut inexistent prin care oile câştigă, iar prietenul... poate să fie corect şi să recunoască evidența sau poate săăă... şi atunci adio prietenieee... Adio falsă prietenie, deci iar e bine!
Noroc că domnul Cristian Mihăilescu nu se supără când este analizat obiectiv, ia ce este bun din critică, recunoaşte dacă a fost sau nu penalty, recunoaşte dacă echipa adversă a fost mai bună, aşa că... pot scrie ce vreau! :-)
Mi-am făcut o mică tradiţie din a vedea cel puţin un spectacol de operă pe an în câteva oraşe dragi: Bucureşti, Craiova, Braşov şi Verona. Şi... Ruse. Recunosc, e mult spus despre Ruse că mi-e drag, dar mă simt bine acolo, e foarte aproape de Bucureşti şi e foarte bun pentru schimbarea puțin a atmosferei, aşa că, iată, am ajuns al 6-lea an consecutiv la opera locală (începând cu 2012) şi la al 10-lea spectacol în oraş! Iar anul acesta a fost chiar unul special, spectacolul fiind regizat de domnul Cristian Mihăilescu, aşa că m-am lipit de "galeria" (de 6 persoane şi cu mine 7, ca în "Albă ca Zăpada"! :-) ) ) ) care a venit din Bucureşti să îi vadă spectacolul şi care a avut-o în frunte pe însăşi Albă ca Zăpada... aaa, pe însăşi Felicia Filip! :-) Desigur, galeria a avut trompete, fulare, eşarfe, steaguri alb-albastre... a, nu, făcui confuzie, asta se întâmplă la Craiova pe noul stadion OZN. ;-)
Am ajuns acolo cu câteva minute înainte de spectacol, aşa cum le stă bine unor români. :D Am făcut o tură pe scenă, am verificat că totul e la locul lui - procese verbale de constatare, notificări, toată gama :-) - şi am plecat să luăm loc. Dar, cum în lojă nu încăpeam toţi, eu şi cu un nene am revenit pe scenă - eu m-am oferit să ţin o puşcă, dar nu aveam uniformă de soldat bulgar :-) -, apoi am intrat în sală printr-o uşă laterală şi ne-am căutat locuri. Erau ocupate mai toate, domnul acela a fost descurcăreţ - aşa cum îi stă bine unui român ;-) -, şi şi-a găsit repede un scaun liber, eu am fost mai mototol şi am ajuns mai greu la locul pe care îl ochisem şi care era mai departe... pe rândul întâi, în mijloc, dar imediat în dreapta centrului, să nu mă deranjeze dirijorul. :-) ) )
Pe scenă, lume multă. Soldaţi îmbrăcaţi în combinaţie de culori care dăunează ochilor, combinaţie de pe steagul rusesc, roşu cu albastru. Pe lângă aceştia, târgoveţi în crem, maro, verde închis, decoruri şi costume tradiţionale spaniole. Micaela e în bleu, ţine pe braț un coș mare de paie, blondă, înaltă, e drăguţă bulgăroaica. ;-) În stânga e un steag al Spaniei - Protestez! "RusseLonia îs not Spain! " :-) -, iar un cerşetor îi deranjează pe târgoveţi cerându-le ceva, probabil bani pentru a îşi cumpăra bilete la meciurile organizate pe frumoasa şi proaspăt inaugurata Arena din Ruse. ;-)
"Dovijdane! " - "La revedere! "
În stânga, o casă cu etaj, în dreapta, o alta, în centru, câteva trepte şi o arcadă, n-ai crede că încap atâtea fără să pară înghesuite pe micuţa scenă a Operei din Ruse!
"Taaa taa tara ţâţăm! "
Copiii au coifuri făcute din ziare şi puşti de lemn sau bețe în mâini, cămăşi albe, pantaloni în nuanţe de crem, cămăşi în diferite nuanţe de verde, mov, muştar şi altele. Sunt simpatici, dezinvolţi, iar publicul îi aplaudă când ies de pe scenă, chiar acoperind muzica.
"Ia obiceai! " - "O iubesc (pe Micaela)! "
Cred şi eu! Blondă, înaltă, drăguţă, cum să n-o iubeşti? ;-)
"Eto ia Karmencita! " - "Iat-o pe Carmencita! "
Rivala Micaelei îşi face apariţia en-fanfare în vârful treptelor ce coboară spre piața.
"Moje bi nicoga! Moje bi utre! " - "Poate niciodată! Poate mâine! "
Femeile sunt în rochii lungi, albe sau crem din pânză banală, se ceartă pe independenţa Cataluniei. :-) Două fete încearcă să-l acosteze pe Don Jose, dar acesta se ridică de pe scaun supărat.
"Dete na volnostita e liobovta! " - "Copil sălbatic şi plin de viaţă!
"Păzi se ţi! " - "Păzeşte-te! "
Lumina e albastră şi uşor difuză. Carmen şi Don Jose se privesc de la distanţă în ochi. Carmen ia floarea de la sân şi o aruncă în el. Don Jose o ridică după ce ies toţi.
O masă de lemn în stânga, 4 scaune lângă ea. O băncuţă de lemn în dreapta.
"Țeluvka mama ţi e dala! " - "Un sărut de la mama! "
Don Jose o sărută pe frunte, Micaela se ruşinează. Are bun-simț spaniolo-bulgaroaica. :-)
Cearta fermierilor e reflectată şi de luminile portocalii alternative ca intensitate.
"Pak Karmensita! "
"Pak Manuelita! "
Don Jose leagă vinovata cu o sfoară de mâini şi o aşează pe un scaun. Carmen îşi ridică rochia şi ne arată un picior bulgăresc. :-) Apoi două. :-) Frumoase, dar parcă seamănă cu alea româneşti. :-) ) )
La pauză, merg la lojă să mai schimb o vorbă cu piticii din grupul meu. Unul îmi spune că nu stau chiar în centru, îi răspund că pot sta, dar ar fi în fața mea nenea ăla care-i ameninţă pe toţi cu bățul. :-) Îi spun Albei ca Zăpada că îmi plac vocile, sunt toate foarte bune, şi mă bucur mai mult pentru că la Ruse e "obiceiul" ca o voce principală să scârțâie. Uit că n-a intrat în scenă ultimă voce importantă şi aceea avea să scârțâie, aşa cum prevăzusem! Tot atunci aflu că "bulgăroaica" Micaela îi Diana Bucur, româncuțî di-a noastrî, din Târgul Ieșilor, măi! :-) Phiiii, acâm îmi plașí șí mai mult di ia! ;-)
Un val de ţărăncuţe în costume tradiţional spaniole, bogate în culori vii, îşi face apariţia la începutul actului al doilea. Unele sunt chiar sexy, sâni frumoşi vizibili, fundulețe... Bărbaţii... dar pe cine interesează costumele negre ale bărbaţilor? :-)
"Tra la la laaa"
La fel e şi traducerea în română. :-)
Ofiţerul e bătrân, antipatic, foarte potrivit pentru rol. Are calviţie în față şi e genul de bărbat cu care o femeie ar sta doar pentru că are bani sau pentru că e ofiţer. :-)
"Da jivee toreadora! Da jivee toreadora! " - "Trăiască toreadorul! Trăiască toreadorul! "
E bătrân, nu-mi place de niciun fel, nici la față, nici la voce. Şi cred că l-am mai văzut în Contele de Luna, în prima operă pe care am văzut-o la Ruse şi, din cauza lui, aproape îmi promisesem că nu mai vin la Rusciuc să văd spectacole! E vocea care scârțâie! Are pantaloni trei sferturi, ciorapi lungi albi, haina maro-deschis şi părul strâns coadă în formă de fluturaş. :D
"Voinic ot Alcala! " - "Dragon de Alcala! "
Deci "voinic"-ul românesc din slavă vine! Ce bine e să mergi la operă la bulgari, afli lucruri noi. :-)
Actul al treilea e în planini. Oricât ar suna a italiană, "planini" înseamnă "munți" în bulgară. :-) Pe laterale sunt două coji de copac uriaşe. Din spate, coborând 5-6 trepte luminate bleu, vin trei tipi cu felinare, cercetează zona, mă caută să-mi ia notițele despre spectacol. :-) Ies orbecăind, târându-se, în locul lor intră bandiţii obosiţi. Don Jose e în gri-închis şi ține o puşcă în spate, Carmen e în verde închis, deci amândoi au costume de camuflaj. Şi eu, căci altfel mă găseau cei cu felinare. :-)
"Bogatstovo! Liubov! " - "Bogăție! Iubire! "
"Kari! Pik! Smârt! Otnovo smârt! " - "Caro! Pică! Moartea! Mereu moartea! "
Escamillo, cu parpalacul crem-inchis cu negru şi cu coada aia la spate, arată ca un Casanova expirat. :-) Se bate cu Don Jose folosind ditamai cuţitele de tăiat porcul bulgăresc. :-) Apoi "Coito me obicea! " - "Cine mă iubeşte, vine după mine! " De ceeee? Pentru coada aia de fante la pensie? :-) ) )
Dar femeile "ie" neînţelese şi Carmen se duce după bătrânelul Casanova. :-) Cred că regizorul român a pus-o, probabil că a vrut să de răzbune pe bulgăroaică pentru ce bătaie ne-a dat naţia ei la Turtucaia. :-) În actul al patrulea o regăsim pe Kapmeh într-o rochie lungă, roşie cu negru, alături de Escamillo, acesta în costum de toreador în negru cu auriu. Poporul bulgar aplaudă parada picadorilor, matadorilor şi ciuloșilor :-) din fața unor bannere pe care scrie "Viva Escamillo! ", apoi intră în arenă (ies din scenă), lăsând-o pe Carmen singură cu fostul ei iubit.
"Ţi li şi! " - "Eşti tu! "
"Carmen, ne me li obiceaș otnovo?" - "Nu mă mai iubeşti?"
"Ne, ne obiceam vețe! " - "Nu, nu te mai iubesc! "
Don Jose, după, dă jos bannerele care-l preaslăveau pe toreador.
O excursie memorabilă. Singurul regret a fost că nu am avut timp să cumpăr câteva borcane de liutenița, zacuscă bulgărească. Galeria, obosită de scandări şi fluturat eşarfe şi fulare, s-a grăbit spre Bucureşti, aşa că nu am avut timp decât să evadez 5 minute şi să arunc o privire în Piaţa Libertăţii, contrar obiceiului meu de a mă plimba pe acolo o jumătate de oră după spectacol şi, uneori, de a păpa o supă bulgărească. Cererea mea de vizitare "deset minutí" (zece minute) a centrului oraşului a fost respinsă - ceea ce este un abuz al clasei conducătoare :-) ) ) -, aşa că eu am devenit Piticul Morocănos. :-) ) ) Aşa se întâmplă când nu eşti tu şef de galerie! :-)
Ai hooo! Ai hooo!
Suntem pitici miștoo!
Avem gagici cu fuste mici
și ne numim pitiici! :-)
Distribuția:
Диригент: Юрий Илинов
Постановка
Режисьор - Кристиян Михайлеску (REGIZOR: CRISTIAN MIHAILESCU)
Хормайстор - Стелияна Димитрова
Състав
Михаил Шешаберидзе, Саня Анастасия, Диана Букур, Александър Крунев, Яни Николов, Георги Димитров, Йоланта Николаева, Даниела Караиванова, Пламен Бейков, Стоян Стоянджов |