[ Autor Adrian Trasca ]  Omul pretinde a fi cea mai importantă fiintă de pe planeta Pământ si, în numele acestei... erori, si-a permis să distrugă multe din natură, viitorul fiind tot mai sumbru în această privintă. Totusi, există un domeniu în care superioritatea omului este incontestabilă - de fapt, numai a unor anumiti oameni - și anume muzica! Da, există fiinte care cântă frumos - privighetori, mierle, ciori :-) -, există sunete de cascadă, valuri ale mărilor, ecouri din prăpăstii, grohăituri de porci :-) , dar anumiti oameni au reusit să creeze acorduri muzicale care le depasesc cu mult în frumusete pe cele create de natură. De exemplu, există ceva mai frumos decât "Va, pensiero! " din "Nabucco"? Sau decât "Corul mut" din "Madama Butterfly"? Decât "De-as avea odăița mea" din "My Fair Lady"? Decât "E lucevan le stelle" din "Tosca"? Sau decât glasul rotilor de tren de la CFR sau Trenitalia? :-)
De aceea, uneori și animalele recunosc acest fapt și vin la spectacole de operă. Pentru a asculta muzica, desigur. De exemplu, țânțarii. Phai - citit "phai", nu "fai" :-) - phai, ce-am mai pleznit la ei la unele spectacole în aer liber... Nu de alta, dar fredonau prea tare ariile auzite pe scenă! :-) Sau muste. Sau furnici. Chiar și greieri am avut drept colegi spectatori, chiar la o "Aida" (la Deva, dacă imi amintesc bine).
Asa cum am mai scris, apreciez foarte mult că Arena din Verona prezintă versiuni moderne pentru "Aida", dar pastrează și versiunea clasică. Am vazut două versiuni moderne, dar aproape an de an este prezentată și aceasta, care este aceea de la prima prezentare a operei în Arena, adică versiunea din 1913! Iar din punctul meu de vedere, aceasta este "Aida perfectă" - și am vazut opera până acum în vreo 20 de variante (teatre de opera) în peste 50 de spectacole!
Si, desi am scris de mai multe ori despre versiunea 1913 a Arenei, încă nu i-am facut o descriere detaliată. Am să încerc acum.
Scena este imensă, de vreo 5-6 ori mai lată decat una normală, adancimea ei fiind în concordanță. În timp ce spectatorii aprind traditionalele lumanari, facand din Arena un imens "lac" de luminite, patru rânduri de soldati intră unul câte unul sus, pe treptele de piatră din spatele scenei. Jos isi fac aparitia Radames, Marele Preot, urmati de alti preoti.
"Se quel guerrier io fossi" - "Dacă as fi eu acel razboinic"
Observ prima schimbare față de anul trecut, adică aparitia, în sfarsit, e ecranelor de traducere. Sunt amplasate sus, pe marginile locurilor de piatră ale spectatorilor și afisează textele în italiană și în engleză. Nu stiu dacă sunt cele mai bune locuri de amplasare pentru că nu cred că spectatorii din primele rânduri le vad, dar acestia au platit mult, să fie sanatosi, să stea în față și să se laude că au fost la "Arena", că dacă veneau pentru operă, dădeau și ei "ca omu" 20 de euro pe bilet, nu 200! :-)
Radames are voce plină și puternică. Arena din Verona, cea mai mare scenă de operă din lume! (aproximativ 15.000 de locuri), cere asa ceva. Are bluză de pânză albă - Radames, nu Arena :-) -, brâu lat maro, fustă grena peste una cu dungi orizontale albe cu maro. Amneris e în rochie de pânză albă, lungă și are mantie rosie cu margine aurie. Aida e tot în rochie albă, dar mai simplă, desi are ceva modele maro, păr în codite groase, model african și e negresă sau smăcuită cu cremă de ghete. :-)
Decorurile sunt grandioase si, desi le revăd iar și iar, mi se par la fel de adorabile. ;-) Două grupuri asezate simetric de 4 coloane groase predominant verzui cu auriu - pe fiecare fiind și cele trei dungi orizontale cu tricolorul românesc despre care am mai scris :-) -, la extreme două obeliscuri înalte cât Arena, doi sfincsi maro maricei și câtiva pomi verzi. În centru e o constructie patrațoasă maro, care reprezintă templul.
"Il messager si avanzi! " - "Mesagerul să înainteze! "
Scena s-a umplut anterior de preoti egipteni în alb cu brâu rosu, 4 grupuri de soldati cu sulite sau toiage cu sfincsi în vârf, un grup în rosu închis cu "căciuli" galben mustar, în spate alte grupuri de soldati cu costume asemanatoare cu ale romanilor și cu scuturi mari în față.
"Gloria ai numi! " - "Glorie zeilor! "
"Ritorna vincitor! "
Aida are și ea o voce plină, dominatoare. Toate vocile sunt bune, desigur, e redundant să mai amintesc, dar o fac, pentru că e și plăcut în acelasi timp.
In pauza de schimbare a decorurilor, din stânga scenei este proiectată o lumină albă în ochii spectatorilor. E cam suparatoare, nu prea o înteleg, dar mă face să întorc capul la stânga și să văd... un cățel. :-) Un golden retriever haios, amabil și zâmbăret si, desigur, iubitor de muzică de operă. :-) Stă cuminte, mai scoate limba, mai gâfâie, dar cel mai important e că ascultă ariile lui Verdi și le compară cu ale celui mai mare compozitor canin, Giuhamhamseppe Verhamhamdi. :-)
"Possente Phta! "
Decor de vis. Aida perfectă! Greu de descris, dar... încerc, desi vorba "o imagine poate face mai mult decât o mie de cuvinte" e cea mai potrivită aici. În centru, fete brunete în alb cu un fel de evantaie din pene, tot albe, pe cap. Pe laterala stângă, fete cu harpe, două grupuri de preoti, în centru Marele Preot în alb și Marea Preoteasă în galben stralucitor, apoi, simetric, două grupuri de preoti și alte fete în cu harpe.
"Possente Phta, del mondo creator! "
Pauză. Cățelul e cuminte. Zâmbeste și face poze cu lumea. :-) Ar bea o sampanie, asa cum fac multi dintre spectatori, dar n-are euroi la el. :-)
"Vieni, sul crin ti piovano! "
Camera lui Amneris. Da, e cât toată scena, cam asa trebuie să fie o cameră de fiică de faraon, imensă. :-) Amneris e în centru și are pe lângă ea vreo 40 de fete sclave. E doar în alb, fară mantie rosie, și pare personajul pozitiv din povesti. :-)
"Il mistero fatal si squaci alfine! " - "Misterul fatal il voi afla, în sfarsit! "
Preoti, balerine, soldati se revarsă, e o mare egipteană pe scenă.
"Gloria all Egitto, e ad Iside! " - "Glorie Egiptului și zeitei Isis! "
Faraonul auriu și Amneris sunt adusi pe rând, prin fața trupelor, cu lectică. Sus de tot, în spate, la peluza Arenei, un rând de soldati tin făclii în mâini. De fapt, e rândul care face diferenta cel mai pregnant între Arena di Verona și... restul lumii.
Marsul Triumfal. Din spate vin soldati în alb, cu trompete, apoi altii cu săbii, steaguri de luptă, sulite, simboluri de luptă egiptene și altele. Desfasurarea de forțe e impresionantă. Se aud trompetele din stânga scenei, apoi cele din dreaptă, apoi ambele grupuri.
Balerinele din dansul pe instrumentalul de după au fustițe albe și pieptare verzi, plus cordeluțe aurii. Soldatii cu care dansează sunt în alb cu auriu, scuturi albe și sulite tot aurii. După aplauze, se reia defilarea cu momentul cel mai important: Patru cai vin la trap din spate, ajung aproape de marginea scenei și salută publicul facand o plecaciune prin îndoirea piciorului drept din fața! Momentul este ca întotdeauna, foarte apreciat de publicul uman prin aplauze crescande. Publicul canin nu reactionează, ori din admiratie disimulată, ori din invidie ascunsă. :-)
"Salvator della patria, io ti saluto! " - "Salvator al patriei, eu te salut! "
Radames intră ultimul, adus pe o mare barcă aurie, cu 6 roți de lemn pe fiecare parte. Stă în picioare și tine sabia în sus, e întampinat de faraon cu salutul de mai sus și cu promisiuni că ii dă marea cu sarea, dar, cand e vorba de a se tine de cuvant, ascultă partial de Marele Preot, care voia să ii zdrobească la propriu pe prizonierii etiopieni.
"Struggi, o, Re, queste ciume feroci! " - "Sfărâmă, Rege, aceste hoarde feroce! "
Prizonierii sunt multi, Arena di Verona nu se joacă. :-) Sunt adusi din spatele scenei, plimbati ca trofee prin fața egiptenilor și a publicului și asezati undeva într-un colț al scenei. Sunt în alb și nu par asa multi, raportat la marimea scenei și la numarul egiptenilor. Amonasro e și el în alb cu margini grena, poartă un fel de rochie-mantie înfasurată pe corp, platosă blană de leopard, păr usor lung, dus pe spate și impletit în multe codițe, iar cel mai important, are voce puternică, se aude bine chiar de la distanta mare la care mă aflu.
Actul al treilea, malul Nilului. În întunericul de pe scenă se zaresc cativa palmieri, printre ei cativa arbusti verzi. În spate se vede o barcă mare. Amneris coboară din ea. E în albastru cu brâu auriu și e urmată de două fete în albastru-turcoaz. Un abur alb iese lent din spatele pomilor. Templul se află în dreapta și e reprezentat de 4 coloane mari și rotunde, în fața carora se află soldati.
"Andiamo! Preghera! "
Aida. Acum are și mantie albă.
"O, patria mia! " - "O, patria mea! "
Amonasro se ascunde printre copaci. Tot dintre pomi, dar din altă zonă, apare și Radames. Pe cer icneste un fulger.
După arestarea lui Radames, Arena di Verona dă pauză, chiar dacă nu respectă indicatiile compozitorului. Catelul e cuminte. :-)
Deschiderea partii a doua a actului al treilea dezvaluie un templu care pare mic pe înaltime, fiind un ansamblu de 4 coloane late, patrate. Deasupra lor e statuia mare a zeitei Isis. Amneris e sus, imbracată în acelasi albastru. Radames urcă și el sus, pe micul templu. E imbracat la fel ca la arestarea sa, haina de general albă, aurie și maro, fustă rosie spre grena, altă fustă deasupra albă cu maro.
"E patria, e trono, e vita, / tutto darei per te! " - "Și patria, și tronul, și viata, / toate le-as da pentru tine! "
Isis e în pozitie sezand cu genunchii apropiati, atat de apropiati încat pare sirenă. Are pe cap o basma egipteană, sanii ii sunt proeminenti. Cam sus, n-ai cum să ajungi la ei. :-)
"In poter di costoro io stessa lo gettai! " - "In puterea lor eu însami l-am dat! "
Deodată dirijorul și cativa din orchestră o iau la fugă, urmati aproape imediat și de ceilalti. Instrumentele sunt protejate, iar la difuzoare se anuntă că spectacolul este suspendat temporar din cauza ploii. Oamenii se înghesuie pe culoarele Arenei, la fel și cațelul, care e și el plouat, dar nu pleacă de la locul lui. :-) În fapt, nici nu vrea, el il ajută pe stapanul lui, aflat în scaun cu rotile...
Se asteaptă o perioadă, dar, cum ploaia nu se opreste, spectacolul este anulat definitiv.
A fost singura dată cand am vazut "Aida" și aceasta a scapat cu viata! :-)
Pentru mine a fost al 21-lea spectacol vazut la Verona, dintre care 18 la Arena! (Au mai fost unul la Palazzo Camozzini, o companie privată, unul la Teatrul Roman și unul la Teatro Filarmonico, unde se "refugiază" Arena pe durata anotimpurilor reci.) Dintre care "Aida" de 8 ori, dintre care "Aida 1913", "Aida perfecta", de 6 ori, dintre care... :-)
Cică de ce țin statisticile astea... De plăcere! :-)
PS: Fară să stiu atunci, acest spectacol a devenit unul dintre cele două mai mult decat speciale pentru mine. Alaturi de "Nabucco" la "Terme di Caracalla" din Roma. Dau acelasi indiciu ca al articolului respectiv, acela că l-am vazut în urmă cu fix nouă luni.
Da, pentru aceste două spectacole am zburat special în Italia - dar pentru favorita mea "Aida 1913" la Arena di Verona în principal - și, după calcule, cel mai probabil în acea excursie am proiectat-o pe Bebița! Fetița mea, care s-a nascut în urmă cu cateva zile și căreia i-am dat numele Aida! ;-)
"Aida, si pura e bella! "
Aida perfectă! ;-)
Distributia:
Aida: Susanna Branchini
Radames: Walter Fraccaro
Amneris: Ekaterina Gubanova
Amonasro: Alberto Mastromarino
Faraonul: Romano Dal Zovo
Ramfis: Gianluca Breda
Mesagerul: Paolo Antognetti
Marea preoteasa: Elena Serra
Muzica: Giuseppe Verdi
Libret: Antonio Ghislanzoni
Dirijor: Andrea Battistoni
Regizor: Gianfranco de Bosio
Coreograf: Susanna Egri
Director de cor: Vito Lombardi
Coordonator corp de balet: Gaetano Petrosino
Director tehnic: Giuseppe De Filippi Venezia
Orchestra, corul și corpul de balet al Arenei din Verona |