[ Autor Adrian Trasca ]  Veliko înseamnă mare în bulgară, iar Veliko Târnovo este fosta capitală a Bulgariei prin secolul al VIII-lea. Am fost prima oară în Marele Târnovo în 2011, revenind după 3 ani pentru a vedea... un spectacol de operă! Nu în clădirea operei, întrucât nu există acolo o instituţie specializată, ci doar un teatru unde se mai montează uneori câte un spectacol de gen. Dar, dacă nu în clădirea operei / teatrului, atunci unde?
Cum se ajunge de la Bucureşti la Veliko Târnovo... cu trenul, pentru cine are nervii tari sau vrea să şi-i testeze, întrucât face 6 ore și jumătate, drum de 180 de kilometri! Cu maşină sunt 180 (cam tot atâția câți sunt și până la Braşov), dar trenul parcurge 230! Între Bucureşti și Giurgiu s-a rupt un pod în 2005, adică un urmă cu vreo 11 ani!, încă NU a fost reparat şi, de atunci, pentru a ajunge la Giurgiu, trenul ocoleşte prin Videle și parcurge 115 km în loc de 64, adică distanţă aproape dublă! Nu-i nimic, plătesc călătorii mai mult, care-i problema? Apoi trenul stă în Giurgiu Nord și în Ruse de i se urăște și lui. I se pune o locomotivă bulgărească la Giurgiu, apoi alta, tot bulgărească, dar și cu două vagoane, la Ruse. Iar dacă voiai să prinzi trenul de Varna, să fii sănătos, cel mai probabil al tău are întârziere (zakâsnenie - învăţaţi cuvântul, poate să vă fie foarte folositor), iar vlak na Varna (trenul de Varna) a plecat de mult.
Deşi sunt a 3-a oară în Veliko, încă nu mi-am luat de aici nici măcar o vedere cu oraşul, aşa că intru într-un magazin şi, mândru ca un cocoș că ştiu cum se zice "vedere" în bulgară, întreb "Razglednița?" Omul se uită mirat la mine și "o dă" pe engleză. Dezamăgit că nu ştie cum se zice "vedere" nici măcar pe limba lui :-) ) , întreb "Postcard?" Îmi răspunde "A, car-tich-ka! "... și atunci îmi dau seama că "razglednița" se zice în sârbă, nu în bulgară. :-)
Deh, aşa e când "te prișepi" la mai multe limbi! :-) ) )
"Sala" în care s-a desfăşurat spectacolul are cel mai mare acoperiş pe care l-am întâlnit vreodată! Culmea, e un record care nu poate fi bătut! E adevărat, l-am mai întâlnit și în alte locuri, e bleumarin spre negru, e împănat cu licurici și se numeşte cer înstelat! :-)
Pereţii "sălii" au o arhitectură atipică pentru un spectacol de operă, sunt ziduri străvechi. :-) Au fost construiţi prin secolul al XII-lea, pe vremea când teritoriile bulgarilor erau întinse aproape de Salonic și Constantinopole în sud, până la Budapesta, Botoşani, Chişinău, Cetatea Albă (aproape de Odesa) în nord! De fapt, nu chiar, dacă mă gândesc bine, nu e atipică amplasarea, e o modă în Europa - una foarte frumoasă - montarea de spectacole de operă în astfel de locuri. Arena di Verona e cea mai mare și cea mai cunoscută, dar asta nu scade din frumuseţea unor spectacole la Terme di Caracalla din Roma, Teatrul Antic din Plovdiv, Palazzo Pitti din Firenze (curtea interioară), ruinele din Bad Hersfeld (Germania), cetatea Țareveț din Veliko Trnovo sau... Castelul Huniazilor din Hunedoara. ;-)
Spectacolul a fost coproducţie a operelor din Burgas și Stara Zagora și se încadrează într-un şir de mai multe montate vara în cetatea Țareveț de la Veliko Trnovo de către mai multe teatre de operă bulgărești. De fapt, mai toate au organizat producţii aici, în această vară în fosta capitală bulgară având loc și spectacole ale operelelor din Sofia și Ruse. Biletele au costat 20-30 leva, adică 45-70 lei, deci nu se poate spune că au fost ieftine. Cu toate acestea, mai toate locurile, aproximativ 900-1000, au fost ocupate.
O piațeta alcătuită din trei arcade grena în stânga, trei în dreapta, iar în centru o intrare ca într-o biserică fortificată, totul încadrat în spate de zidurile cetăţii. 9-10 dansatoare roș-negre și câțiva în negru, costume spaniole clasice, prefaţează opera. Sunt și fluturi de noapte, păianjeni, Carul Mare, Carul Mic... :-)
După uvertură, piaţa se umple de oameni. Soldaţi în albastru-bleumarin, târgoveți țareveți, predomină combinaţia roşu-negru și bluziţele albe cu buline negre. Orchestra se aude și la difuzoare, iar ecranul de traducere e numai în bulgară-țareveță.
"Eto ia Carmencita! " - "Iat-o pe Carmencita! "
Kapmehcita burgaso-starazagoro-velikotârnoveză e în rochie albă, brâu negru cu turcoaz ca o eşarfă, o floare roşie în păr și alta la piept. Are voce faină.
"Liobovtaaa! Liobovtaaa! " - "L`aaaaamouur! L`aaamour! "
"Ako az te obiceai, păzi se! " - "Si je t`aime, regardez toi! " - "Daca te iubesc, păzește-te! "
Doh Xo3e - Don Jose e în negru, stă la o masă în dreapta scenei și are aspect de tânăr nătâng. Bătaia între muierile bulgăroaice se lasă tot cu finalul "v zatvora" / la închisoare! :-)
"Da ne mi govoriș! " - "Nu îmi mai vorbi! "
"Eto zapovedta! " - "Iată ordinul! "
Evadarea Carmencitei e cam nereuşit regizată, dar important e că infractorul bulgar Don Xo3e a ajuns la închisoare. :-)
"Di jivee toreadura! " - "Vivat toreadorul! "
Escamillo e în rosu-grena, cămaşă albă, jachetă grena cu auriu și mantie argintie, păr lins și dat pe spate, înalt, sexos. Are voce bună și el, ceea ce înseamnă că toate vocile principale sunt la un nivel bun. Mă bucur, pentru că la bulgari se mai întâmplă să scârțâie câte o voce, uneori chiar dintre cele principale.
"Toreador, prigodvi se! " - "Toreador, en garde! "
Decorurile rămân neschimbate, iar bandiţii vin din dreapta și se opresc pe un fel de platformă aflată undeva lângă scenă! Aceasta e goală, acţiunea se petrece alături, lângă ea!
Obicham Kapmeh - înamorata Carmen nu-l mai iubeşte pe Don Jose.
"Carta șe povtori: smârt! " - "Cartea se repetă: moartea! "
"I pac! I pac! Vse smârt! " - "Iar! Iar! Mereu moartea! "
Un fum albastru pe scenă goală. Acolo vine Micaela. E singură pe întreaga scenă, ceea ce măreşte efectul ariei ei celebre, una dintre cele mai frumoase din întreaga operă.
"Păzi me, o, Gospod! Dai smi, milost! " - "Protejează-mă, o, Doamne! Ai milă! "
Don Josev e în verde închis, haine de bandit și are deasupra o mantie ca o pătură. Gospodin Escamillov e în negru tot. Don Josev îl pune nadolu (jos) și în Bulgaria. :-)
Actul al patrulea continuă pe scenă. Fete și băieţi îmbrăcaţi tradiţional spaniol, rochii cu volane, roşii, galbene cu buline, albe cu negru, negre cu alb etc. Ei stas, pantaloni negri, cămăşi albe.
"Eto gi toreador! " - "Iată toreadorul! "
Escamillov e în alb cu mâneci crem și e mai fițos ca alţi escamii, are două mantii pe el! :-) Una lungă, roşie, cealaltă mai scurtă, crem uşor lucios. Carmencitna e clasic spaniolă, rochie roşie cu modele negre. Don Josev e în zonă, pantaloni negri, cămaşă albă cu mâneci largi, înfăşat într-o mantie neagră.
"Nicoga! " - "Niciodată! "
"Ne me obiceaș vece?" - "Nu mă mai iubeşti?"
"Ostavi me! " - "Lasă-mă! "
Carmen se duce spre el, deşi el avea vizibil cuţitul în mână. Cade. Fetele ieşite de la coridă o înconjoară, băieţii îl încadrează pe Don Jose.
"Moiiiaaa liubiiimaa Carmeen, obicham tee! "
"Iubita mea Carmen, te iubesc! "
Ies de la spectacol, dar observ lumea nu pleacă, ci se opreşte, stă pe margini și aşteaptă. Oare ce? Întreb un tip cu un contrabas în spate - l-am recunoscut după dulap că știe engleză :-) -, îmi spune şi, tocmai când îşi termină răspunsul, brusc se sting luminile stâlpilor stradali! Apoi și cele care luminează cetatea, care acum e întunecată complet! Se aude un anunţ în engleză, apoi în bulgară, începe o muzică lentă pe bază de fluier, încet-încet devine mistică, iar cetatea Țareveț... e toată verde inundată de lumini! Ziduri întinse pe sute de metri de la stânga la dreapta, ca în expresia "cât vezi cu ochii", luminate cu verde. Apoi galben deschis. Apoi roşu, apoi crem, apoi albastru și tot aşa. Sunt și combinatii-jocuri de lumini, se aprind pe rând porți din zid, apoi tot zidul îşi schimbă culoarea deodată, după se stinge și se aprinde cetatea, inclusiv biserica din deal, care participă atât cu lumini, cât și sonor, clopotele bătând uneori în completarea muzicii din difuzoare care se aude pe străzi, în spate oamenilor.
Totul durează circa 25 de minute. S-au scurs repede, aş fi crezut că au fost vreo 10. Un spectacol de operă frumos, un spectacol de lumini frumos, cine n-a vrut să vină cu mine la Veliko Târnovo... să fie sănătos!
A doua zi, spre gară. Intru într-un magazin alimentar să-mi iau ceva de mâncare pentru drum și văd... liutenița. Asta-i zacuscă bulgărească, auzisem despre ea, dar încă nu gustasem (deşi sunt cam a cinșpea oară în Bulgaria! ), aşa că mă hotărăsc să cumpăr. Doar că eram ca Tudor Octavian în supermarket la New York după Revoluţia din Decembrie 1989, care vedea pe rafturi numai fasole în fața ochilor. :-) Aşa și eu, grămezi de sortimente de liutenița, vedeam numa liutenițe în fața ochilor, auzi? :-) Că, vorba lu` nea Mărin, "or mai fi fost ele și d-alelalte, dar eu numai liutenițe vedeam! " :-) Aşa că... pe care să îl iau? Mă hotărăsc greu, dar până la urmă iau... cinci borcane diferite! Le pun în geantă de umăr și plec spre gară. Nu merg mai mult de 20 de paşi și zdrang!, se rupe agăţătoarea la cureaua de pe umăr și geanta se prăbuşeşte apoteotic pe trotuar, mai ceva decât Carmencita aseară! :-) De fapt, sigur mai dramatic decât Carmencita aseară, ea doar a simulat, geanta mea s-a prăbuşit real și încă zgomotos...
Geantă pe trotuar, ora de venire a trenului se apropia, eram relativ departe de gară, mă aşez repede cu un genunchi pe trotuar și deschid geanta... Măcel, auzi! Unul dintre cele cinci borcane liutenice se făcuse praf! Măi, era un sânge portocaliu pe acolooo... Don Jose ar fi fost mândru! :-) Hârtiile mele, agenda, cheile de acasă, cămașa de aseară, chinga pe care o iau să-mi leg bagajul când dorm în tren, încărcătorul de telefon, toate înotau în zacusca bulgărească! :-)
Acuma, ce să zic, mirosea bine, aşa că bag un deget unde văd o bulă de liutenița și gust. Să mor de ciudă, auzi, că la gust era și mai bună! Noroc că mai aveam patru borcane întregi. ;-)
Scot și pun într-o pungă ce era mai important, strâng geanta la loc și purced repede spre gară, că venea trenul. Aşa, cu liutenița la purtător. :-) Aveam să o curăț cât de cât în gara următoare, Gorna Oriahovița, unde aveam de aşteptat o oră trenul de Bucureşti.
Şi uite aşa, într-un genunchi în mijlocul trotuarului pe strada principală din Veliko Trnovo, am gustat eu pentru prima oară liutenița! Memorabil, nu-i aşa? :-)
În concluzie, nu plecaţi din Bulgaria fără să vă cumpăraţi liutenița, dar maxim patru borcane! Cinci e periculos! :-)
Distribuţia:
Carmen: Daniela Dyakova
Don Jose: Kaludi Kaludov
Escamillo: Valerie Turmanov
Micaela: Vesselina Vassileva
Zuniga: Delian Slavov
Morales: Liubomir Petkov
Dankayro: Teodoro Petkoff
Remendado: Ivailo Iovcev
Fraschini: Janica Neșeva
Mercedes: Gergana Rusekova
Dirijor: Ivaylo Krinchev
Director: Ognyan Draganov
Director artistic: Maria Trendafilova
Dirijor cor: Mladen Stanev
Coproducţie Opera de Stat din Burgas și Opera de Stat din Stara Zagora |