Eliza petrolista. De pe Tâmpa la ... "My Fair Lady"! Cristian Pickering si Felicia Higgins

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2016 ] [ Subcategorie II My Fair Lady ] [ Data articol: 2016-05-15 ] [ Din localitatea Ploiesti ] [ Tara România ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=80&nume_categ=ploiesti---my-fair-lady ]   PloieÈ™ti, "capitala petrolului românesc", se afla in Muntenia, la 59 km nord de BucureÈ™ti, capitala României, are 210.000 de locuitori, cam cât Oradea, Brăila È™i Bacău È™i, la fel ca È™i acestea, ... nu are teatru de operă! Este o anomalie... normală in România, in conditiile in care orase bulgăreÈ™ti mai mici, precum Ruse, cu 150.000 locuitori, sau Stara Zagora, cu 140.000 locuitori, au! La un nivel calitativ mai scăzut (direct proportional cu posibilitatile financiare - vorba... prahoveanului: "după buget, Coane Fănică, după buget! ") - dar au! Dintre personalitatile născute aici sau în apropiere, primii care îmi vin în minte sunt "Ce bine că eÈ™ti" Nichita Stănescu, poetul necuvintelor, care a scris unele poezii minunate, È™i nenea Iancu, extraordinarul dramaturg Ion Luca Caragiale, de la care oamenii îsi amintesc deseori reprizele de umor È™i critică politică È™i socială, uitând poate pe nedrept scrierile lui cu tentă tristă, dintre care piesa de teatru "Năpasta", de exemplu, este comparabilă oricând cu oricare dintre tragediile mult mai cunoscute ale lui Shakespeare. Un alt ploiestean foarte cunoscut este actorul Toma Caragiu. Acesta s-a născut in Grecia, dar, conform vorbelor sale, "am copilarit È™i am făcut scoala la PloieÈ™ti. Sunt deci ploiestean get-beget." A fost director al "Teatrului de Stat" din PloieÈ™ti timp de 12 ani. Personal, nu ma leagă prea multe de PloieÈ™ti, venind aici de cele mai multe ori pentru meciuri de fotbal È™i de câteva ori pentru teatru, insa imi ramane ca referinta o zi din august 1990, prima oară, de altfel, când am venit in oras, referinta fiind ca am venit de la BucureÈ™ti... cu bicicleta! B-) Pentru unii, da, nu e mare lucru, doar ca eu atunci aveam doar 16 ani È™i, mai ales, invatasem sa merg cu bicicleta... doar cu două saptamani in urma!!! Ca obiective turistice, in PloieÈ™ti se poate vizita "Muzeul Ceasului" (dedicat ceasurilor), Muzeul "Nichita Stănescu", Muzeul "I.L.Caragiale", "Muzeul de Artă", "Muzeul National al Petrolului". Mă rog, eu, nevoit, am vizitat È™i Spitalul JudeÈ›ean, dar pe acesta nu îl recomand ca obiectiv turistic. :D Dar daca orasul nu ofera prea multe obiective turistice atractive, nordul judetului Prahova este deosebit de frumos, natura punând aici muntii Bucegi, printre care serpuiesc râul Prahova, calea ferata È™i soseaua, acestea fiind foarte frumoase... vazute din vârfurile muntilor. :-) Câteva dintre aceste vârfuri sunt Caraiman, Omu (cel mai inalt loc din România locuit permanent), Jepii Mici, Jepii Mari, pe acolo, la peste 2000 de metri inaltime, natura scuptând... scluptând... slupclând... of... sculptând :-) mai multe pietroaie cunoscute sub numele de Sfinxul È™i Babele. (La ultimele o sa merg È™i eu cand o sa fiu moÈ™. :-) ) In apropierea acestora, la initiativa Reginei Maria, a fost construită o cruce de fier inaltă de 31 de metri (cam cât un bloc cu 13 etaje), vizibilă È™i de la poalele muntilor È™i, de câtiva ani, luminată È™i noaptea. In zona sunt È™i câteva realizari umane demne de luat in seama - desi, in general, oamenii fac mai mult rău zonei - aici fiind cea mai frumoasa constructie din România, castelul Peles din Sinaia (la concurenta cu Palatul Culturii din Iasi È™i Ateneul Român din BucureÈ™ti), castelul Pelisor tot din Sinaia È™i castelul Cantacuzino din Busteni. Revenind la PloieÈ™ti, drumul recomandat pentru o plimbare incepe la Gara de Sud È™i continua pe bulevardul cu castani până in zona de centru, cea reprezentativă pentru orice oras. Acolo se află barul lui Doroftei :-) , fost Campion Mondial la box, categoria WBA semiusoara, È™i, dacă ai putin noroc, numai putintel noroc, il gaseÈ™ti È™i pe Leonard in bar. :-) Si, daca ai È™i mai mare noroc, scapi È™i cu ficatul întreg È™i fara ochii vineti... :-) ) ) Glumesc, desigur, "MoÈ™ul" este o gazda foarte primitoare È™i o prezență foarte tonifiantă... mie mi-a luat trei saptamani până mi s-a refăcut ficatul! :-) ) ) Aaa, de la beutură. ;-) Vizavi se află un părculet populat de niste vietuitoare destul de răspândite in mai toate zonele urbane ale României, majoritatea cu blana albă pe cap È™i predispozitie la nesomn. Se pot vedea in fiece zi frumoasa, stau organizate buluc in jurul unei mese pe care e desenata o matrice de 8 pe 8 cu patratele alternative albe È™i negre. Doi dintre ei stau vizavi, se bat în cai, iar ceilalti aruncă păreri bine plasate în care "dacă iereau iei, altfel ierea totul". In dictionare apar cu numele de "pensionari" (pensionaris românis), iar lupta este una dintre cele mai vechi, mai frumoase È™i mai utile din lume, este cunoscută sub numele de sah. ;-) Tot in centru se mai află Casa Albă (in care se afla Primaria È™i Consiliul Judetean) Biblioteca Judeteana, catedrala Sf.Ioan Botezatorul, teatrul "Toma Caragiu", dar È™i stadionul "Ilie Oana", care a fost reconstruit È™i care are un aspect nou È™i o acustica foarte buna. Nu tin cu echipa locală de fotbal, Petrolul (campioană natională de trei ori in anii 1960-1964), dar, fiind in zona, un meci poate fi relaxant. Mai putin in cazul in care tii cu echipa oaspete, iar aceasta mănâncă bătaie, desi e favorită... Știu eu un caz... oltenesc... B-) Insă, venind la meci, ti se poate întâmpla (eu am patit-o! ) ... să mergi la o piesa de teatru înainte! ;-) "Nevastă-mea se mărită" - Dă, Doamne, dar cu altul de data asta! :-) ) ) - iar acolo să vezi un afis surprinzator pentru un teatru, cea mai frumoasa operetă, "My Fair Lady"! Un proiect greuÈ› È™i pentru teatrele specializate, darmite pentru un teatru fara voci de profil in organigrama! Teatrul local - e bine, totusi, ca in România mai toate orasele au teatre - poartă numele lui Toma Caragiu, nenea ăla creÈ› cu "Asa e în tenis! " Nu, nu e lipsită de respect exprimarea, ci dimpotrivă, arată uluirea È™i admiratia pentru rămânerea în memoria colectivă a marelui actor (si) cu aceasta scenetă È™i la peste 40 de ani distanță de când a fost lansată! Institutia are in față o stradă pietonală pe care circulă oameni È™i câini. :-) Se afla la parterul unui bloc de locuinte, la fel ca mult mai renumitul Teatro "Regio" din Torino. Si, scriind aceasta, am inteles de ce teatrul se numeste "Caragiu"... e autohtonul dac pentru "Ca Regio"! :-) Sala nu este prea mare, are 270 de locuri grena deschis, mari, confortabile, 280 cu strapontinele, 300-320 cu locurile in picioare È™i 330-350 daca se mai urca unii pe pereti sau în cârca altora. :-) Are aspect usor comunist, dar frumos este că fost plină atât la piesa de teatru, cât È™i la operetă, ceea ce inseamna ca ploiestenii vor È™i altceva in afara de petrol È™i gaze. :-) Este a doua oară când cobor de pe "Tâmpa" È™i mă duc direct la "My Fair Lady"! Prima oară s-a intamplat în urmă cu fix 10 ani, in 2006, când am urcat chiar prima oară pe "Tâmpa" È™i când am văzut prima oară "My Fair Lady" la Brasov, după care am fugit la tren. Acum, însă, ordinea a fost putin alta, de pe "Tâmpa" am fugit la tren, apoi la PloieÈ™ti, la "My Fair Lady", apoi... iar la tren! :-) Cortina grena dispare, incepe muzica, se sting luminile, mai putin doi stâlpi stradali de iluminat amplasati in spatele spectatorilor. In faÈ›a sunt alte doua reflectoare care lumineaza culoarele laterale pe unde vin artistii. Sunt orientate spre ziduri, dar bat un pic in ochi, mai ales in cei ai spectatorilor din marginile rândurilor. Muzica este la difuzoare, nu cu orchestra, dar acest lucru era de asteptat, tinand cont ca vorbim de un teatru clasic, nu unul de operetă sau operă. "Taxi! Taaaxi! " Eliza, fustă verde-inchis, alta neagră peste, jacheta grena cu patratele negre, palarie de paie, duce un cos maro de paie plin cu flori. "E fiiu lu matale? Dacă ierea om cu inducatie... E-he! " Ceilalti sunt in haine adecvate pentru inceputul secolului 20. In stânga se afla o usa, deasupra careia scrie "George`s Pub", iar in spatele scenei sunt panouri-poze inalte cu piata Covent Garden, cea lângă care se afla Opera Regală britanică. Higgins e in costum maro È™i are o palarie banala neagra, aspect care nu prea il arata britiÈ™. Nici atitudinea nu e aristocrata, degaja mai mult nervozitate. Pickering, in schimb, e adecvat, in negru tot, frac, joben, manta lungă, camasa alba, papion alb. "De-as avea odaita mea si-o sobita fierbinte-n ea si-un om sa ma iubeasca ah, ce minunat ar fi! " Eliza termina aria zicând "Hai sa va vând floricele! " È™i pleaca in public, impartind flori copiilor. Pe scena, Alfred P. Doolittle este aruncat pe jos din George`s Pub, timp in care Eliza îmi da È™i mie o floare rosie pentru un bănuÈ›. :-) I-am dat doi banuÈ›i, unul românesc È™i unul unguresc, ca venisem de curand de la Budapesta, unde CSM BucureÈ™ti a castigat Liga Campionilor la handbal feminin. ;-) "Daca ai putin noroc nuumai putintel noroc iei un fraier sa-ti munceasca in loc! " ;-) Acasă la Higgins. Intuneric, lumină ambientală albastră. In mijloc, trei fete menajere "cântă" aaaaa eeeee iiiii ooooo uuuuu. In spate e o perdea cât tot peretele, pe care este desenata o poza alb-negru continand o biblioteca. In față, un birou in stânga, pe el un gramofon È™i un telefon de epoca, in zona două fotolii rosii. Doamna Pierce e tânara, inalta, blonda, sexy, chiar dacă rochia bleumarin e lungă pân` la pantofi. Apare Eliza. Higgins È™i Pickering tocmai exersează la gramofon "Muuuu! Muuu! ", asa ca Eliza îi priveste ca pe doi scrântiÈ›i. "Am venit cu tac-sicul! " Pickering: "Ce doriti dumneavoastră, domnisoară?" "Euuu... vreau să fiu È™i euu... o ladi! " "Cum va numiti, domnisoară?" "Eliza Dulitel! " "Nuuu! Ilaiza Dulitl! " "Eliza Dulitel! " "Nuuu! Ilaiza Dulitl! " "E-li-za Du-li-tel! " :-) "Doriti să luati loc, domnisoară?" "Ehe... păăi... poftită aÈ™eaaa... altă gâscă! " Dialogul Eliza - Higgins e amuzant, dar abuzeaza de cam multi "ptiu". Higgins È™i Pickering fac prinsoarea, apoi Eliza iese "pe sus", luată de doamna Pierce. "Sunt un om obisnuiiiit! " In timp ce Higgins cânta "sunt un ploiestean obisnuit" :-) , Eliza traverseaza scena fugind, urmarita fiind de doamna Pierce È™i de cele trei menajere, pornite sa o prinda È™i sa o frece bine. De jeg. :-) "Sunt un înger de bărbaaat! " Se lasă o cortina semitransparenta pe mijlocul scenei, acoperind sufrageria domnului Higgins. In față, reapare "usa" George`s Pub, iar prin ea, mister Alfred Pi Duulitl este azvârlit iar afară, beat. E neras de saptamani bune, are pantaloni gri prinsi cu bretele de un rosu tipator peste cămasa cadrilată rosie cu negru, iar pe cap are o căciulă muncitorească verde-închis. "Pentru un tată sfânta datorie e s-aibă grijă de copiii lui dar dacă ai putin noroc numai putintel noroc copilasii schimbă acest joc! " Pânza-cortină din mijloc se ridică, Eliza, in rochie grena, lungă, face vocalize. "iaaa, ieee, uoooo, " "Domnule Higgins, vă caută un gunoier! " "Dar eu, eu care am crescut-o, cu ce mă aleg din toată daravela asta? Drepturile mele materne unde sunt? :-) De mâncat, nu mananc È™i eu ca un om onorabel? De beut, nu beau È™i eu - de două ori mai mult, că iel e onorabel, iar eu nu-s?! " :-) Din public se aude un țârâit. Alfi dovedeste ca e marele orator È™i-i spune lui Higgins "Vă sună telefonul! " :-) Cand țârâie iar: "Dar vă sună rău de tot! " :-) Nu acceptă 10 lire È™i, după ce argumentează È™i te convinge È™i pe tine că îi ajung 5 lire, cere două hârtii de 5. :-) Apoi ia sticla de whiskey È™i vine pe lângă spectatori, insotit de gaÈ™ca lui, care l-a asteptat stând pe culoar, pe jos, cu măturile-n braÈ›e. "Hai, Eliza, zi! HoÈ›! " "UoÈ›! " "Hohot! " "Uo-ot! " "Hotel! " "Uătel! " "Daa... Dati-mi, va rog, o cameră la uătel, că vin uății È™i râd în uăuăte! " "Io stiucă-bineleÈ› doresc! " "CiaÈ™că dă ciai! " "In Spa-ni-a mi-mo-za în-flo-res-te! " "In Spa-niaaa mimozaaa înflorestee! " "Unde-nfloreeste mi-mo-zaaa?" "In Spaaa-ni-aaa! " Ascot. O cortină albă la 3-4 metri paralelă cu marginea scenei. "Se vorbeste după eti-che-tă pe un ton destins, ma-ni-e-rat." Doamnele elegante È™i domnii (la fel de eleganti) sunt aliniati in față È™i se uită cu binoclurile după cai... printre spectatori. :-) "Lăsând la o parte faptul că nu s-a cântat opera mea favorită, `Aida`, ... "... remarc că am aceeasi opera favorită ca È™i colonelul Pickering. :-) Acesta e imbracat distins, la fel ca in primul act. Higgins e in costum gri, doamna mama lui e in rochie crem, de seara, iar Eliza in rochie alba-crem pe sub care se vede o fusta roz. "Bu-nă se-a-ra, dom-nu-le Ains-for-hhhil! " "Io zic... că i s-a făcut de petre-caaaniiee! " "Pălăria... cineva a È™terpelit-o! " "Că p-aia cu rachiu a înțărcat-o mă-sa! " Fredy râde tare - "Da`, dă ce râdeti asa, domnuleee? Am zis ceăva grășit?" "A, nu, domnisoara, dar expresiile acestea moderne sunt... delicioase! / Permiteti-mi să vă ofer biletul meu! Calul pe care am pariat se numeste Dover." "Douvăr! Hai, Douvăr! Haide, Douvăr! Miscă-ti curuuuuu`! " De ierea să leÈ™in È™i io, nu al`ceva! :-) ) ) "Pe straduta taa / eu treceam adees / inima de ce-mi batea eu nu am intelees / Nu te cunosteaam / totusi ma opreaam / la casuta cu florile-n geaam! Pe străduta taa / uit de orice chiin / chiar de plouă mi se pare că e cer seniin / Deci mă voi mutaa / pe străduta taa / ca să fiu lângă dragostea meaa! " Pregătiri pentru bal. Higgins È™i Pickering sunt britiÈ™, camasa alba, vesta alba, pantaloni negri, frac, joben, baston de gentleman. Eliza vine încet... rochie albă, colier, brâu negru, mănusi negre, mască albă, pălărie ravisantă cu pene. Balul e sumar, minim suficient reprezentat: un covor rosu pe mijlocul scenei, în spate o scară mică, rotundă, din fier, câteva perechi imbracate adecvat. "Fermecătoare! Cu adevărat fermecătoare! " "Am câstigat pariul! " In pauza, am remarcat in foaier capul lui MoÈ›oc... aaa, capul lui Toma Caragiu! :-) E o sculptura plasata in centru, acolo unde covorul rosu-grena de la intrare se ramifica inspre cele doua intrari in sala ale spectatorilor. E un pic urâtica, dar, ma rog, e asa, mai "modearna" - chestie de gust, fireste - insa, cel mai important, seamana cu originalul, a prins caracteristicile esentiale ale chipului actorului. Eliza pleacă din casa lui Higgins È™i vine insotita de Fredy la Covent Garden, piaÈ›a de flori. Acolo iese din George`s Pub cel mai bun orator din bătrâna Anglie, distinsul domn Alfred P. Doolittle. Este in frac, are joben È™i principii burgheze. "Acesta eee momentuul cumplitelor erori / Fă-ti teeestamentul si duuu-te să te-nsori! " "Femeii de-aia-i zice jumătate că te-ntregeÈ™ti când te însori cu ea, deci eÈ™ti dator să-ti cauti jumătatea, dar dacă ai putin noroc, numai putintel noroc, caut-o È™i n-o găsi deloc! " Casa lui Higgins. Separarea cadrelor se face simplu, dar eficient, printr-o pânză usor transparentă pe mijlocul scenei. "La femeie, capul e-un ornament frivol machiat pe din-afară È™i înăuntru gol." Casa doamnei Higgins are doua scaune È™i o masuta, iar in spate un panou cu londoneza Covent Garden. In timp ce Higgins o descopera pe Eliza "ascunsa" la mama lui, din culise se vede putin Pickering, care îi trimite bezele doamnei Higgins! "Pichi! Pichisor! " il alintă ea. De unde deducem ca prenumele doamnei Higgins e Felicia, iar prenumele colonelului e Cristian. ;-) "Hai! Treci acasă! " "Ce seducătoare invitatie! Nicio femeie nu i-ar putea rezista! " Aceasta pleacă drăgăstoasă spre el... "Piichi! Pichisoor! "... Un sens oarecum ingenios al iesirii doamnei Higgins din scenă, doar ca Pikering plecase spre Ministerul de Interne... Filiala acestuia din PloieÈ™ti o fi gard in gard cu casa doamnei Higgins! ;-) "Mamă! Maaamă! A plecat! " "Dar bineinteles că a plecat! La ce te asteptai?" "Ce trist mi se va părea să-nceapă ziua fără ea..." Ea apare in spatele lui. Lipseste faza cu gramofonul, cea in care el asculta vocea de la primele "ceăști dă ciai". El îi aude pasii, se intoarce, o vede, in prima fază se bucură, in faza a doua se abtine să o arate, se ridică, vine spre ea, se opreste, ridică nasul britiÈ™ È™i zice... "Elizaaa... Unde naiba-mi sunt papucii?" Distributia: Eliza Doolittle: Calina Epuran Henry Higgins: Silviu Biris Alfred P. Dolittle: Ion Radu Burlan Colonelul Pickering: Karl Baker / George Capanu Textul È™i versurile: Alan Jay Lerner Regia: scenariul È™i lightdesign: Alice Barb Scenografia: Viorica Petrovici, Alice Barb È™i Ovidiu Pascal Muzica: Frederick Loewe Coregrafia: Roxana Colceag

Nota actuala: 9.67 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro