[ Autor Adrian Trasca ]  Ştiaţi că Brasovul are port? Da, oraşul acela care înconjoară muntele-deal Tâmpa. Nu ştiaţi? Nici eu! :-)
Se ştie că Puccini a fost un mare compozitor. De fapt, aşa am auzit cu toţii de el, nu-i aşa? :-) Mă rog, unii mai cred că joacă la Juventus Torino, alţii că la Inter Milano, dar e greşeala lor că nu sunt informaţi, el a jucat la Torre del Lago, Scala Milano şi Costanzi Roma. :-) Se mai ştie, mai ales de către cei pasionaţi de operă, că a fost şi regizor! Partiturile lui conţin nu numai notele muzicale, ci şi notiţe privind ce să facă personajele. "Aici Mimi bate încet la uşă, intră, leşină, cade, se ridică, ia măturoiu`, îi arde una pe cocoaşă lui Rudolfo"... hmm, cred că ultima fază nu a scris-o Puccini! :-) A mai fost şi vânător. Cât de bun... o ştiu cei care l-au invitat la o partidă de vânătoare şi care au fost foarte dezamăgiţi că Maestrul nimerea Taromul în loc de rațe. :-) Nu ştiu de ce se aşteptau să fie şi mare vânător, dacă te pricepi la fluierat, nu înseamnă că ai talent şi la ţintit cioară. Ce nu se ştie, dar se poate deduce, e talentul lui economic. La marketing, adică. Nu prea ştia să împuşte gâsca, dar ştia să o ambaleze şi să o livreze frumos. Demonstraţia?
Am văzut "Tripticul" lui Puccini la Opera din Braşov. Denumirea vine de la "tre" ("trei"), trilogia conţinând trei opere cam de o oră fiecare şi a fost preluată deşi tripticul, prin definiţie, reprezintă un ansamblu de trei picturi alăturate. Trilogia compozitorului Puccini cuprinde operele "Îl tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", aceasta fiind o superofertă din partea agentului economic Puccini, care ne-a oferit trei opere la preţ de una. Bine, fiecare operă e mai scurtă, dar marketingul rămâne, nu-i aşa? :-)
În dreapta scenei este un vapor verde şi ruginit, care se numeşte "Giorgetta". În stânga e uscatul, unit de vapor printr-o podea uşor înclinată, iar în spate o imagine mare cu Notre Damme din Paris pe un fond alb matinal. Nu te-ai gândi că încap atâtea pe scena totuşi mică a Operei din Braşov. Şi, dacă mă gândesc un pic, cred că e prima oară când văd un vapor la Braşov! :-) Am văzut trenuri, maşini, deltaplane, avioane (acestea pe cer sau în poze, căci "nește dăștăpți" au emanat concluzia stupidă că ditamai oraşul nu are nevoie de aeroport! ), dar un vapor nu! No, ce să zic, de aici, logic, reiese că Opera din Braşov e portul oraşului. Imbarcaaaarea! :-)
Pe vapor, un nene încruntat fumează o pipă. E îmbrăcat în cămaşă verde, pantaloni şi vestă maro, se asortează cu vaporul. :-) Lângă el, Michele, e nevasta lui, Giorgetta, cămăşuţă cu flori mov, fustă lungă, maro, şi ea asortată cu vaporul. :-) În stânga, pe mal, câţiva cară nişte saci.
Vine Frugola, o prietenă.
"Mai bine eşti stăpână într-o cocioabă, decât slugă într-un palat! "
"Sunt născută la Paris. Ah, de-ar vrea Michele să abandoneze această viaţă pe vapor! "
"Vinul face bine, dacă beau, nu mai cuget! ", "Cu sacul în spate şi cu capul în pământ." se lamentează muncitorii înainte de a ieşi din scenă.
Rămân singuri ea şi unul dintre muncitori, pe care aflai io că-l cheamă Luigi!
"Ai grijă! Poate să vină! "
"De ce mă chemi degeaba?"
"Tremur la sărutările tale! "
Apare Michele, iar Luigi îi cere să îl debarce la Rouen, în următorul port al itinerariului vaporului. Ciudat, credeam că următorul port e Făgăraşul. :-) Michele pleacă, ea-l întreabă pe Luigi de ce a cerut asta, el... "Pentru că nu pot să te mai împart cu el! "
"Vii?"
"Peste o oră! Acelaşi semn?"
"Da, chibritul aprins."
Luigi pleacă. Vine Michele, îmbrăcat într-o mantă neagră.
"De ce nu mă mai iubeşti?"
"Te iubesc, eşti un scrântit! "
Ea îl minte în față, apoi pleacă. El n-o crede, ca orice bărbat deştept! După câteva sute de ani de experienţe, un bărbat devine deştept când e vorba de femei. :D
"Zbaltrina! " - "Târfă! ", murmură în urma ei.
"Nu s-a culcat! Aşteaptă! Ce aşteaptă?"
Îşi aprinde o ţigară. Luigi vede chibritul şi vine. Michele îl prinde pe la spate de gât, îl sugrumă şi-l acoperă cu mantaua!
Vine ea.
Cortina se ridică iar şi dezvăluie un zid, o uşă de mănăstire în zid, un gard de fier şi o statuie albă, Maria cu pruncul, în dreapta. Intră două măicuţe în crem, apoi alta, singură, Suor Angelica, în alb. Apoi altele împreună, în alb sau crem. Vorbesc de penitenţe.
A: "Dorinţele sunt florile vieţii! "
"Nouă nu ne este îngăduit să dăm curs dorinţelor noastre! "
"Şi eu am o dorinţă! "
"Ştiu, vrei mâncare! " :-)
"Fructe zemoase! "
"Suor Angelica, tu?"
A: "Eu nu am dorinţe! "
"A minţit! Ştiu că are o dorinţă! Sunt 7 ani de când nu are veşti de la familie! S-a călugărit pentru a se pedepsi."
"De ce?"
"Cine ÅŸtie?"
Apare un coş cu mâncare, pâine, mere, coacăze, lipsesc roşiile şi castraveţii. :-)
"La poartă e o caleaşcă superbă! Cine o fi?"
"Suor Angelica, mătuşa ta, principesa, a venit să te vadă."
Ies toate măicuţele, intră zia (mătuşă) troncănind bastonul de podea. Are o rochie neagră, largă, pălărie la fel, dantele multe, întinde arogant mâna să i-o pupe suor Angelica.
"Ispăşeşte! "
A: "Ziceţi-mi despre fiul meu, pe care l-am văzut şi sărutat o singură dată! Vorbiţi-mi despre el! Cum îi sunt ochii? Spuneţi-mi! "
"Într-o zi s-a îmbolnăvit. S-a făcut totul pentru el."
A: "E MORT?"
Suor Angelica se prăbuşeşte. Zia îi dă pergamentul pentru care, de fapt, venise, ea îl semnează, zia îl ia şi pleacă.
A: "Ai închis, o, copile, ochii tăi frumoşi fără să mă poţi îmbrăţişa. Acum eşti un înger în Ceruri, acum o poţi vedea pe mama ta. Spune-mi, când te voi putea revedea?"
În spate, măicuţe aprind lumânări.
"Fecioara Maria ţi-a îndeplinit dorinţele! "
A: "Harul a pogorât asupra mea, acum îmi văd DESTINUL! "
"Laudă, sfântă Fecioară! Amin! "
Măicuţele ies. Angelica îşi prepară licori din buruieni, le pisează, se uită lung la statuie.
"Suor Angelica are întotdeauna un leac bun preparat din flori! "
A: "Datorită vouă, bunele mele flori, eu voi muri! "
Bea. Se ţine de burtă, cade în genunchi. Un abur învăluie scena. Un copil în alb intră, o ia de mână, ies împreună.
Da, a fost mai mult o povestire, dar subiectul nu îngăduie prea multe glume. Mai ales că părerea mea e că scorpia de zia îi omorâse copilul, ca să îi ia bănuţii. Ca interpretare, Cristina Radu a fost de vis. Un vis într-o povestire de coşmar.
Mobilier modern în fundal, în spatele căruia se văd o cupolă şi un turn pătrăţos alb, suficient pentru a recunoaşte catedrala principală din Florența, Santa Maria del Fiore! ;-) Decor modern, bibliotecă, ferestre şi uşi albe, perdele verde palid, un dulap, un birou, un gramofon pe dulap.
"Bietul Buoso! "
În pat, în pijamale, Buoso boleşte. În jurul lui, un stol de rude aşteaptă. Au costume moderne, de sfârşit de secol 20, s-au săturat să mănânce șaorma la colţul străzii şi să joace Snake pe Nokia 3110, aşa că aşteaptă. Pe un perete e o poză cu un Maseratti, stolul de rude aşteaptă să crape Buoso ca să şi-l poată cumpăra în realitate.
"O, Laurentina, sperăm în testamentul unchiului tău! "
Toţi caută testamentul, nu îl găsesc, se agită, se frământă, până la urmă îl găseşte un copil. Zia (mătuşă) îl citeşte, dar la final sunt toţi dezamăgiţi. Buoso le pregătea o mare ţeapă. :-)
"Deci e adevărat, se vor îmbogăţi călugării! "
"Vor face burţi mari, iar noi vom sărăci! "
Păi, cum altfel? :-)
"O singură persoană ne poate salva! Gianni Schicchi! "
Am dedus că acesta e un individ dubios, care are un becgraund cu afaceri necurate, un fel de parlamentar român, dar sărac, că la FFFlorența nu se poate fffura aşa mult ca la Bucureşti. Apare, e înalt, arătos, costum negru cu dungi subţiri, albe, verticale, păr strâns în coadă, barbă tunsă scurt, alură de macho.
Pe scenă au loc tot felul de discuţii filozofico-transcendentale dacă să apeleze la mister Gianni sau nu, iar Zia e împotriva relaţiei dintre Rinuccio şi Lauretta, fata sus-numitului Gianni, aşa că acesta pune copita în prag şi se opune şi el. Aşa, să arate că şi el e catâr. Fata nu e de acord că tatăl ei nu e de acord :-) , aşa că emite o arie care ar înmuia şi pietrele, darmite un biet hoț găinar florentin. ;-)
"O, mio babiiinoo caaroo,
mi piace e belo, belo!
Vo`andare în Porta Rossa
a comperar l`anello! "
"O, tăticule drag,
îmi place, e frumos!
Vreau să merg la Porta Rossa
ca să cumpăr inelul! "
Recunosc că îmi plăcea mai mult melodia înainte să îi ştiu contextul şi semnificaţia versurilor, dar, oricum, rămâne una dintre ariile care înmoaie pietrele, pe Gianni cel catâr şi genunchii mei. ;-)
"Daţi-mi testamentul! ", Gianni se înduplecă.
"Ştie cineva că Buoso e mort?"
"Nimeni! "
Vine doctor Spinelloccio, care este un moş foarte bătârn. Gianni Schicchi se vâră în pat cu mortul şi îi răspunde slăbit întrebărilor doctorului, care face un consult "profesionist" de la cinşpe metri distanţă de bolnaz, ba se mai şi laudă că "Mie nu mi-au murit niciodată bolnavii! " Cred şi eu că spune asta, niciunul nu vine de la țintirim să-l contrazică! :-)
"Chemaţi notarul! Ce idee mi-a venit! "
Mister Gianni, încurajat de reuşita cu doctorul, plănuieşte să îl păcălească şi pe notar. Rudele încep să se certe între ele pe mălai, fiecare făcându-i oferte de spagă lui Gianni Udrea. B-)
Pe Buoso îl dezbracă şi îl bagă în şifonier.
"Adio, Firenze, adio, cer senin, eu te salut! "
Gianni bagă frica în rude, subliniindu-le că vor fi expulzaţi dacă sunt prinşi, apoi se bagă în pat, aşteptând notarul.
"Azi, 1966, septembrie, 11, eu notarul Ser Amantio di Nicolao"
"Doi florini pentru funerarii, 5 lire pentru călugări, lichidităţile împărţite egal între rude. Proprietăţile de la Empoli, Quintole, Prato, Fuccechio, Signa... prietenului meu Gianni Schicchi! " :-)
"Cum? Cum?"
"Casa din Firenze, tot lui Gianni Schicchi! " Apoi, spre rude "Adio, Firenze, adio, cer senin, eu te salut! "
Le trimite bezele din buze, notarul dă tare de trei ori cu ştampila, toţi se ţin de inimă. :-) Notarul pleacă, în acelaşi timp Gianni Schicchi o şterge şi el englezeşte (expresie pe care englezii o traduc "a o şterge franţuzeşte" :-) ), imediat rudele tabăra pe patul lăsat gol, apoi se pun pe jefuit.
După ce ies toţi, apare Mister Gianni. "Ceata de hoţi a fugit! "
Din dulap iese Buoso, Gianni leşină. Buoso îi face resuscitare! :-)
Seara a fost una specială pentru mine din mai multe motive. În al doilea rând, am văzut, pentru prima oară, "Îl trittico". În primul rând, am fost cu fratele meu, pentru prima oară, la Opera din Braşov. Da, fratele meu, cel cu fluviul după el... :-) Ia, uiteee... Păi, am scris în articolul despre Duesseldorf, pe fratele meu îl cheamă Rinu, ca pe Rhein-ul nemţesc. Sau săsesc, ţinând cont că vorbim de Kronstadt, numele german al oraşului nostru. Şi, ţinând cont de vapor şi că azi Rinu trece prin Braşov, rezultă că Brasovul este unul dintre porturile Rinului! Primul la dreapta după Koln!
Logică de fier, coane Fănică! :-)
Altfel, ce să zic, l-am invitat pe fratele meu pe Tâmpa, dar n-a venit, că a avut treabă în oraş. Că dacă venea, acum ziceam "Rinu pe Tâmpa"! Îţi dai seama `mneaţa, mon cher, ce confuziune se făcea? Cum să fie fluviul adicătelea colea, în vârful muntelui? :-)
Şi, să nu uit, că tot m-a atenţionat cineva că am zis de vreo 5 ori, în articolul anterior despre Braşov, ce sexy era Leonora din spectacolul precedent, "Trubadurul", văzut sub Tâmpa... Am verificat! N-am zis decât de 4 ori, aşa că tre` să mai zic o dată, să fac "planul"... ;-) O fost sexy... taare sexy! Chiar angelică! Suor Angelica! ;-)
Åžase! :-)
Distribuţia:
ÃŽl tabarro
Fulop Marton (Opera Naţională Română Cluj-Napoca) - Michele
Valentina Mărgăraş - Giorgetta
Liviu Iftene - Luigi
Dirijor: Leonard Boga
Regia: Alexandru Nagy
Suor Angelica
Cristina Radu - Suor Angelica
Carmen Topciu - La Zia Principessa
Ioana Grămadă - Copilul
Regia: Valentina Mărgăraş
Gianni Schicchi
Alexandru Aghenie - Gianni Schicchi
Nicoleta Chirilă - Lauretta
Cristina Coatu (debut) - Zita
Liviu Iftene - Rinuccio
Lucian Tămăşanu - Buoso Donaţi
Regia: Marian Pop
Asistent regie: Asineta Răducan |