[ Autor Adrian Trasca ]  Caracal. Fostă capitală a judeţului interbelic Romanați. Capitala glumelor româneşti, oraş vestit pentru că 7 miliarde de oameni îşi trag inteligenţa de aici, dar numai localnicii recunosc asta. :-) Poartă numele lui Caracalla, al 22-lea împărat roman. La Terme di Caracalla, în iulie 2016, a avut loc opera "Nabucco" de Giuseppe Verdi.
Cum? Terme di Caracalla nu e la Caracal? Dar unde e, la Ploieşti? Aaa, sunt mai mulţi "caracali"! Aaa, deci au origini comune! Ce fain! Şi ce simplu se demonstrează latinitatea și vechimea românilor pe aceste locuri! ;-)
La una dintre primele mele vizite la Roma, am întrebat o tanti italiancă unde se află Terme di Caracalla. Se uită la mine într-o dungă și nu înţelegea ce zic. Apoi a exclamat "Aaa, Terme din CaraCALLA"! :-) Că io puneam accentul pe al doilea "a", ca la CaRAcal. :-)
Aici, în fiecare vară, Opera din Roma organizează festival de spectacole de operă în aer liber. (Ar organiza și la CaRAcal, dar nu cred că le-a dat nimeni ideea. :-) ) În acest an au fost "Nabucco", "Madama Butterfly" și "Bărbierul din CaraCAL". Adicăăă... "Bărbierul din Sevilia"! :-) Spectacolele încep la ora 21, când se lasă seara după încă o zi caniculară, aşa că atmosfera oferită de vreme este tocmai bună. Mai zboară câte un avion pe deasupra, dar nu atât de aproape cât să fie foarte deranjant.
Pentru a ajunge, sunt două variante, cu metroul linia B până la staţia "Circo Massimo" sau... pe jos. :-) De la Colosseo sunt 15-20 de minute de mers pe jos, adică nu e mult. Se mai poate și cu tramvaiul, și cu autobuzul, motoscuterul, bicicleta, trotineta :-) sau, pentru cine se grăbeşte, cu taxiul. Eu nu m-am grăbit. :-)
Biletele sunt de la 25 la 100 de euro, dar nu eşti român dacă nu îţi iei de 25. :-) În plus, au fost foarte multe scaune libere (sectorul din stânga, cam o treime din total, era complet gol! ), aşa că, româneşte (şi nu numai! ), te poţi "orienta" uşor să vezi mai de aproape. ;-) Sunt 7-800 de locuri, scaune din plastic cu picioare de metal, uşor incomode (au spătarele cam mici).
Văzusem deja "Nabucco" la Roma în 2013 - și eu, și trolerul :-) -, când am fost prima oară la Teatro Constanzi, numele oficial al Operei din Roma. Atunci n-am scris articol, aşa că mă gândeam că e bine, scriu acum, dar acum a fost altă versiune decât atunci. Una modernă, cu un parter de bloc în construcţie, ziduri de beton netencuite în stânga și în dreapta, cu mustățile de fier-beton ieşite din zid și alte bucăţi de beton spart agăţate de ele. La fel și în mijloc, bucăţi de beton spart lăsând loc pentru un fel de intrând. În spate sunt luminate cele două turnuri originale din cărămidă, acestea fiind "contribuţia" Terme di Caracala la decoruri. În stânga și în dreapta scenei sunt schele mari, care par din aluminiu, de care sunt fixate două rânduri de difuzoare.
Uvertura. Întâi doar muzică. Apoi, pe ritmul muzicii, trei soldaţi în gri și negru intră alergând din stânga, alţi trei din dreapta, urmaţi de şefa lor, în mantie bleu, care e mică și are aliură de scorpie. :-) Soldaţii intră în bloc și îi scot de acolo pe unii - am presupus corect că sunt evreii -, îi trântesc pe jos și apoi... pleacă! Evreii se îmbrăţişează, fericiţi că au scăpat cu viaţă. Au îmbrăcăminte normală contemporană, pantaloni de stofă, cămăşi, diferite nuanţe de culori plate, gri, bleu închis, cenuşiu. Uşor, uşor, ies și ei din scenă și sunt înlocuiţi de o trupă de soldaţi cu suliţe, căşti rotunde și platoşe de metal, care fac un fel de instrucţie urmând ritmul muzicii, ceea ce îmi place. Vine și scorpia (Abigail) și se plimbă printre ei, inspectându-i. Ies iar, intră evreii iar (mai mulţi acum), un uşor abur alb în spatele scenei însoţeşte încheierea uverturii.
"Peccammo! Mă în cielo le nostre preghiere! "
Există două ecrane de traducere lângă lateralele scenei, ambele în italiană și în engleză. Zaccaria are chip de Moise, dar e îmbrăcat în cămaşă bleu și parpalac maro.
"Freno al timor! " - "Înfrânaţi-vă teama! "
După ce ies evreii, apar Fenena și Ismael, amândoi cu parpalac, ea violet palid, el bleumarin. La fel Abigail, și acum observ că are și o spadă la brâu. Când reintră evreii, Abigail se urcă pe betoane și îi priveşte răutăcios, cu braţele încrucişate. E micuţa și pare și mai rea, iar vocea e plăcută, dar mi se pare mai spre soprană, decât mezzo, aşa cum cere rolul.
Apariţia lui Nabucco e precedată de soldaţi gri și însoţită de desene din lumini proiectate pe cele două turnuri ale Terme di Caracalla. El e costumat la fel ca ei, în plus având o coroană de metal argintie și un parpalac negru. Pe turnuri acum e o fâşie de foc care urcă, apoi un foc mare pe peretele din spate dintre cele două turnuri, care este și fundalul scenei.
"Saccheggiate, ardete îl tempio! " - "Devastaţi și ardeţi templul! "
Actul al doilea urmează fără pauză. Abigail arată mai umană, are tunică gri peste pantalonii negri, cizme negre până la genunchi, dar fără parpalac. Fenena are aliura de gospodină, pulovăr de casnică, fustă până la tălpi, dar are coroană! (Deşi am văzut opera de peste 25 de ori, încă nu prea am înţeles amestecul ăsta de răsturnări de situaţie din "Nabucco"! De exemplu, de unde avea Fenena coroana? I-o şterpelise în somn? Şi de unde ştia Nabucco unde e coroana? Sau îi apărea pe telebabilofon sub formă de pokemon? :-) Din fericire, muzica extraordinară a operei e importantă, subiectul... poate să lipsească. ;-) )
Nabucco vine, Fenena îi dă coroana. Haț, pokemonu`! :-)
"Non son piu re! Son Diiioo! " - "Nu sunt doar rege! Sunt zeu! "
Sau "Nu sunt piure, sunt zeu! " :-)
Fulgerul care îl seceră pe Nabucco e un flash de lumină tare. În scenă intră un pâlc de soldaţi cu scuturi, pe turnurile din fundal de la Terme sunt proiectate umbrele unor soldaţi. Nabucco are o pată roşie pe chelie (teoretic de la fulger), Abigail îi pune sabia la gât, apoi îşi pune coroana, triumfătoare.
În timpul pauzei, pe toată lungimea din față a scenei este amplasat un gard cu zăbrele mari, ca o plasă de Buzău. În spatele lui, când reîncepe muzica, sunt aduşi evreii.
"Porta ovunque la ruina" - "Peste tot ruină"
Au haine bleu, de deţinuţi. Prin fața gardului, pe culoarul de doi-trei metri lăţime dintre acesta și fosă, se plimbă agale Abigail și generalul ei.
Apare Nabucco, răvăşit, descheiat la haină gri. Evreii prizonieri din spatele gardului reprezintă, ciudat, consiliul care îl aşteaptă și tot ei, la fel de ciudat, sunt supuşii lui Abigail goniţi de aceasta pentru a rămâne singură cu regele decăzut. Când ea rupe documentul care atestă că era sclavă - act emis într-un singur exemplar de Arhivele Statului Babilonian :-) - pe cele două turnuri ale Terme di Caracalla sunt desenate cu lumini bucăţi de hârtie care cad.
VA,
PENSIERO!
Evreii prizonieri sunt după gard, cântă făcând paşi mici în față, iar Nabucco e în fața gardului, cu mâinile pe zăbrele, merge de colo-colo, se opreşte și îi priveşte disperat pe evrei, iar la un moment dat se face neobservat.
Cel mai frumos cor a fost repetat (aşa cum mă aşteptam) și a fost punctat în două momente importante de schimbări de ritm: "O, mia patria! ", cu paşi mari în față făcuţi de prizonieri, și "Arpa d`or", cu braţele sus, pe gard, ridicate de aceştia.
"al pati-reee virtuuuuuu! "
Zaccaria e adus de doi soldaţi în fața gardului. E legat la ochi, are sânge pe cămaşa alb-cenusie, probabil e orbit. Evreii încearcă să îl atingă prin gard.
"Solo îl gufo suoi trişti lamenti / Spieghero quando viene la sera..." - "Numai bufniţa, cu lamentările ei triste / Se aude când vine întunericul..."
La finalul ariei, cei doi soldaţi îl scot afară. Ies și evreii și rămâne doar... Nabucco, prăbuşit pe jos acolo unde erau evreii! Pe coloane sunt proiectate umbre de soldaţi, apoi... cranii. Prin fața gardului trece un soldat, apoi altul, apoi Fenena, apoi alt soldat și alt soldat.
"Fenena a morte! " - "Fenena la moarte! "
"Abdallo, îl brando! " - "Abdallo, spada mea! "
Evreii sunt aduşi legaţi la mâini și aşezaţi cu spatele la public. Vin soldaţi care demontează gardul, apoi apare Nabucco, "urmat" de un abur-fum alb-portocaliu în spatele scenei luminat progresiv, din ce în ce mai puternic.
PS: Fără să ştiu atunci, acest spectacol a devenit unul dintre cele două mai mult decât speciale pentru mine. Am să revin asupra ideii, dar, ca indiciu, l-am văzut în urmă cu fix nouă luni. ;-)
Distribuţie:
Nabucco: Sebastian Catana
Ismaele: Antonio Coriano
Zaccaria: Vitalij Kowaljow
Abigaille: Raffaella Angeletti
Fenena: Alisa Kolosova
Abdallo: Pietro Picone
Dirijor: John Fiore
Regizor: Federico Grazzini
Costume: Valeria Bettella
Lumini: Alessandro Carletti
Video: Luca Scarzella |