Un kil de muzică bună. My deutsche Fair Lady la Kiel

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II My Fair Lady ] [ Data articol: 2015-12-19 ] [ Din localitatea Kiel ] [ Tara Germania ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=73&nume_categ=kiel---my-fair-lady ]   Kiel, citit "kil", este un oras aflat in nordul Germaniei, la 90 km mai sus de Hamburg, fiind situat in peninsula Iutlanda, care 70% face parte din Danemarca si 30% din Germania. A facut parte din Liga Hanseatica, are aproximativ 240.000 de locuitori (cam cât Ploiesti, Bacău sau Oradea) si este cunoscut pentru ca e un important port la Marea Baltică, dar si pentru ca are o foarte buna echipa de handbal masculin, THW Kiel, campioană a Europei de 3 ori, vicecampioană a Europei de 4 ori, câstigatoare a cupei EHF de 3 ori (a doua cupa europeana ca importanta) si a campionatului national de cele mai multe ori in Germania, 20 titluri fiind in palmaresul clubului. Am văzut "My Fair Lady" in germană anul trecut, la Heidelberg. Dupa cum am mai scris, nu-mi place sonoritatea limbii germane, asa ca se poate spune ca sunt putin masochist. :-) Si, că tot isi compun nemtii cuvinte, sa compun si eu unul: MaiFerLeidoMasochist. :-) Insa creatia lui Frederick Loewe e cea mai faină operetă, muzica ei este un balsam pentru inimă - aria "De-as avea odăita mea" îmi provoacă trăiri adânci si pe care nu le pot descrie (de pe vremea când nu aveam odăita mea...) -, asa că, fiind in apropiere (in Danemarca, la Campionatul Mondial de handbal feminin, unde România a câstigat medalia de bronz), am ales sa o revăd, chiar dacă iar în nemteste. Că se obisnuieste omul cu binele, dar cu răul. :-) Sala Operei din Kiel - denumita "Theater Kiel" - nu este mare, are 850 de scaune (ocupate cam toate azi), dar pare mică deoarece locurile sunt impartite intre parter si doua rânduri de balcoane, fara loje. Fosa este imensa, tinând cont că orasul este port, probabil a fost proiectata sa vireze vaporul in ea. :-) Decorurile sugereaza Londra, sunt alcătuite din bucăti disparate: un balcon, un felinar stradal, Big Ben. In mijloc, un fel de pasarelă metalică, iar in spate o poza mare din Londra din urma cu câtiva zeci de ani. "Taxi! Taaaxi! " Higgins e bătârn cu inceput de chelie, are fatză de neamt antipatic, e imbracat in maro, are o palarie care aduce a sapcă si o camasa grena abia vizibila. Eliza e intr-o fusta neagra cu modele albe, lunga până sub genunchi, camasa alba cu picatele, deasupra jachetă gri spre verde, bască bleumarin. Hainele sunt de periferie de secol 20. Colonelul Pickering e mai elegant, costum negru, pălărie shic, fular alb si lung, dar scund si grăsut. "De-as avea odăita mea! " Da, nici in seara asta n-am odăita mea, am tren pe la trei noaptea. :-) Vocile sunt bune. Ca de obicei in Germania, chiar daca e vorba de un mic teatru de provincie. "Daacă ai putin noroc" O usă rosie inseamna "Old Inn", barul de unde iese Alfred P. Doolittle. Haină maro inchis, raiati negri, bască maro deschis, cămasă bleu, aliură de vagabond, insotitorii lui il insotesc si cromatic vestimentar. "Nuumai putintel noroc" Adică putintel gluck sau, mai pe româneste, să ai gluckocel. :-) Scena se roteste in timp ce se cântă si tot atunci unii intra in scena cu alte decoruri pe rotite. Interiorul casei lui Higgins are un gramofon imens, o tablă neagră si inaltă, o canapea modernă, un scaun etc. Pickering e tot in costum, dar unul mai putin elegant, "mai de stat în casă". Eliza isi suflă nasul zgomotos, publicul râde. Umor german, mie nu mi s-a părut amuzant. :-) Publicul se amuza si când Eliza vorbeste fara "h" sau când inghite pietricica, iar Higgins îi spune "Nu-i nimic, mai am multe! " Decorul de la Ascot e o poză mare in spate, luminata cu verde. Doamna Higgins, mama profesorului, e in rochie uni, verde deschis, modernă. In acelasi gen sunt imbracati si invitatii, in timp ce Higgins e in costum gri, palarie maro si camasa verde. Tribuna spectatorilor e metalica si e pe roti, arata a improvizatie electorala. Eliza e in rochie portocaliu-deschis, un rând de modele negre in partea de jos a fustei, bluza neagra cu modele, evantai verde. "Haide, Dover, misca-ti fundul! " Nu stiu cum se spune "Dover" în germană! :-) Pregatirile de bal. Higgins si Pickering sunt adecvati, cu frac negru, joben camasa si vesta alba fiecare, dar Eliza apare intr-o rochie roz-portocalie cam banala. "Merge", spune Higgins, publicul râde, dar termenul e potrivit, doar esarfa neagra cu argintiu mai ridica putin nivelul. Cei trei pleaca, iar servitorii isi fac de cap prin casa, beau vin, mananca bomboanele destinate oaspetilor... De la bal, nicio imagine, Eliza se intoarce, doamna Pierce arata ca si ea are voce buna si o trimite nemteste la shleafăn. Vin Higgins si Pickering, mai târziu revine si Eliza, care îi priveste de sus, de pe pasarela metalica. "Eine Prinzessin! Ha! Ha! Ha" - "O printesa! Ha! Ha! Ha! " "Pe straduta ta / eu treceam ades" Fredy e in fatza casei Elizei, dar aceasta e doar o scara metalica rezemata de pasarela metalica si având un stâlp de iluminat in fatza. Pe scena se plimba perechi cu umbrele, dar nu schimba impresia generala de artificialitate. Eliza iese cu o valiza mica, maro, il mustruluieste pe Fredy - mustruluirea sună foarte potrivit în germană :-) - apoi il saruta si pleaca, iar el o urmeaza. Inapoi in piata. "Old Inn". "De-as avea odăita mea! " Eliza e la bratul lui Fredy si isi priveste cu nostalgie fosta viată, la care insa nu se mai poate intoarce. Prin usa rosie apare insusi domnul Alfred P. Doolittle, acum ferches, costum gri, palarie, coltz de batista roz la costum, camasa portocaliu-inchis, se pregateste de insuratoare. E o mica desfasurare de forte pe scena, 50-60 de oameni danseaza simultan, inclusiv politistul. :-) "Aratati-mi frumusetile din Kiel, dar doar duceti-ma la biserica la timp! " :-) Interiorul casei doamnei Higgins e tot metalic: doua scaune si o masa, plus un palmier mare, tot de metal, pe care il udă unu până când i se aprind beculetele de pe frunze. :-) Scena finala e si mai banala. Higgins sta pe o treapta, tinându-si capul in mâini. Eliza vine, el isi cere papucii. Fara alt decor, fara patefon si fara vocea ei inregistrata. Brusc si abrupt. Publicul aplauda mult la final, sacadat, se aud si unele fluieraturi admirative la Eliza si Higgins. Iar orchestra cântă in surdina dupa aplauze, in timp ce spectatorii parasesc sala. A fost fost al 30-lea (si ultimul) spectacol pe care l-am văzut în străinătate în 2015, record pe care, sincer, nu cred că îl voi mai bate vreodată. A fost un efort urias, făcut cu multe sacrificii, in primul rând financiare, apoi zile si nopti in trenuri (mă rog, pentru mine astea sunt plăceri, nu sacrificii ;-) ), avioane, masini, gazde, ho (s) teluri, gări, notite luate în timpul spectacolelor, poze făcute în timpul spectacolelor, apoi scris articole si prelucrat poze pentru site. Am scris articole despre toate spectacolele, am făcut poze la toate spectacolele, chiar si la cele la care nu aveam voie ;-) - Hopa! Mai la niciunul nu aveam voie! :-) -, a fost dificil sa scriu observatii in timpul spectacolelor (pe întuneric! ), să fac si poze si să ascult si muzica! Dar m-am obisnuit, iar la un moment dat, când am fost la Bucuresti la un spectacol despre care nu voiam sa scriu articol, stăteam pe scaun, priveam si ascultam fara sa iau notite si simteam că îmi lipseste ceva. :-) A fost un efort mare, dar a meritat. 2015, anul cu 30 de spectacole in străinătate (27 in Europa, 3 in China) plus cel putin unul (in total 30) la toate teatrele de operă românesti (cu un total de 29 în România). Rezultă... 30+30=59! Pentru că, dacă privim Chisinăul asa cum este situatia acum, românesc ca întotdeauna, dar aflat politic în afara României, rezultă 29, 5 în străinătate, 29, 5 spectacole în România. :-) 59 de kile de muzică bună. DA! Distributia: Prof. Henry Higgins: Jorg Sabrowski Eliza Doolittle: Lesia Mackowycz, Julie Caffier Alfred P. Doolittle: Rudi Reschke Pickering: Fred Hoffmann Freddy Eynsford-Hill: Michael Muller Mrs. Pearce: Norma Regelin Mrs. Higgins: Ilka von Holtz

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro