Traviata Carlo San Cento. Mio pulman di Napoli

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II Traviata ] [ Data articol: 2016-02-13 ] [ Din localitatea Napoli ] [ Tara Italia ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=56&nume_categ=napoli---traviata ]   Belgrad, 12 martie 2011, "Lacul lebedelor". Acela a fost primul spectacol pe care l-am vazut in strainatate. Imi aduc aminte bine emotiile pe care le-am avut deoarece... eram acolo! Pur si simplu doar atât! Southampton, 26 martie 2011, "Trubadurul". Prima operă pe care am vazut-o in strainatate. Alte emotii din acelasi motiv. Londra, Royal Opera House, 30, apoi 31 martie 2011, "Aida", apoi iar "Lacul lebedelor"! Un început tare, cu 4 spectacole în aceeasi lună, dintre care 3 in Anglia, dintre care doua la Opera Regala din Londra! Continuarea n-a fost asa, în acel an mai fiind prezent la doar un singur spectacol in strainatate, e adevarat, unul mare si care avea sa devina si favoritul meu ca montare, "Aida" la Arena din Verona, 31 august 2011. Napoli, 11 noiembrie 2015, "Traviata". Al 100-lea pentru mine de opera sau balet in strainatate! Putina nimereala, intentie mai multa, practic am ales sa "împlinesc" aceasta cifra la Real Teatro San Carlo di Napoli, unul dintre cele mai vechi teatre de opera din lume si unul dintre cele mai frumoase dintre cele 111 pe care le-am vazut (iar in 80 dintre acestea am vazut si spectacol/e.) Spre deosebire de obiceiul italian de a intârzia câteva minute, dar la "San Carlo" nu e asa, spectacolul incepe fix la ora programata. In timpul uverturii este proiectat mare, pe o pânză pe post de cortina, chipul Violettei, care are păr roscat-inchis, rochie rosie si buzele incondeiate tot rosu destul de evident. La final, Violeta e in semiîntuneric in centrul-fatză al scenei. Scena e clasica, peretii sunt grena-roz cu modele de culoare argintie, avand coloane auriu-mustar usor iesite din linia zidurilor. Sus de tot sunt tablouri, câte trei în partea de sus a fiecarui perete, format peisaj cu inaltimea mica si lungimea dubla sau tripla. Sunt câteva canapele rosii, iar pe jos pare a fi marmura. Violeta are o rochie de catifea rosu-inchis, iar pe dedesupt se vede ceva alb. Alfredo e in costum clasic negru cu papion. Barbatii sunt la frac, iar femeile au rochii de seara pompoase, dar nu in culori tipatoare. "Un di... felice... eterea" Violeta si Alfredo se saruta dupa arie. "Prendete questo fiore! " - "Ia aceasta floare! " O parte din muzica se aude din culise, orchestra in fatză completand doar. Exista ecran pe care sunt afisate cuvintele in italiana, nemaifiind situatia de acum 20 de ani (pe care mi-a descris-o un amic), adica spectatorii sa stea cu lanternutele chiorâs pe libret, urmărind ce se cântă. "Sempre libera! " Violeta ia cateva bancnote si le arunca in aer. Apoi isi da rochia jos si rămâne intr-un fel de camasa de noapte alba, pe sub care se vad portjartierele negre, aducând aminte de "profesia" ei trecuta in "cartea de muncă". Vila de la tară are un aspect usor ciudat. In stânga, o canapea. In centru, o măsută si un taburet. In dreapta, o poarta mare, ca de intrare intr-un castel, alcatuita din doi stâlpi laterali care par zid, intre care se afla doua porti din gratii negre verticale. In spate, trei trepte lungi, cam cât toată scena, apoi un spatiu, apoi un zid inalt de 4-5 metri, undeva in centru existand o insula din frunze de iedera. Dupa zid, doi plopi inalti, al căror vârf se pierde in partea de scena invizibila pentru spectatori. Iar deasupra (! ), doua pânze lungi, paralele, care arată ca niste cearceafuri, tin loc de acoperis. Violeta e in haine de casa care par de mătase, halat maro peste furoul alb-crem. Anina, rochie neagra de femeie in casa, incheiata pana la gat. Germont e in costum negru tot, doar gulerul alb face nota diferita. Balul Florei incepe fara pauza intre acte. In dreapta a rămas din actul precedent poarta cu stâlpi din zid si gratii intre ei! Au disparut pânzele-acoperis si zidul din spate, locul acestuia fiind luat de scari multe, care urca mult in spate, dând usor senzatia ca nu se mai termina. Sunt cateva mese albe răspândite pe scenă, fiecare cu 5-6 scaune albe in jur. Ulterior, pentru jocul de carti, este adusa o alta masa alba si lunga. Zingarelele sunt in rosu cu negru, dansatoarele au rochii spaniole flamenco, toreadorii sunt imbracati traditional, iar unul are o masca mare cap negru de taur, dar nu sta singura, o tine cu mâinile. La finalul povestirii al carei rol principal il are, "taurul" e in centrul scenei, iar toreadorii in jurul lui, cu mâinile intinse spre el ca niste sulite. Violeta are un văl negru si o rochie lunga, neagra, de mătase, cu dantele si anchior mare in V. Se cearta cu Alfredo, dar petrecaretii intra in scena in jurul lor unul câte unul inainte de a fi chemati de tânărul Germont. Când este apostrofat, Alfredo îi dirijează ironic câteva secunde pe petrecareti, schimbându-si atitudinea la interventia vocală a tatălui său. Acesta o "protejează" pe Violeta, punându-i pe umeri o haină neagră. La finalul actului, Violeta urcă încet pe scări, plecând simbolic cu spatele la public, petrecere si lume. Ultima parte a fost cea mai simplă si cea mai interesantă. Intreaga scenă e in intuneric, mai putin patul din centrul ei, in care zace Violeta. In timpul miniuverturii actului patru - pardon! al intermezzo-ului de la inceputul actului al patrulea :-) -, in stânga, la câtiva metri de pat, se aprinde o lumina proiectată din tavan, iar in rotundul ei paseste un cuplu care face cativa pasi, apoi se intoarce si dispare in spate in intuneric, dispărând apoi si lumina. Aproximativ aceeasi scena are loc in cealalta parte a patului Violetei. Apoi alt reflector tot in dreapta, diferenta fiind ca bărbatul din cuplu tine in mâini capul de taur si râde. Se termina muzica, e liniste, Violeta se intinde sa ia ceva de pe noptiera, îi este prea greu si renunta. Anina, doctorul, Alfredo si tatăl său sunt toti in negru, in vizibil contrast cu albul cămăsii de noapte albe a Violetei, a lenjeriei albe a patului si a luminii albe care o înconjoara. La final puterile ei "renasc", ea se dă jos din pat, se duce la fiecare si le prinde mâinile, entuziasmată de puterile-i revenite, apoi se prăbuseste moartă în fatza tuturor. Montarea a fost clasica, miscarile scenice la fel, asa ca nu prea am avut prea multe de zis. E un avantaj in montarile moderne, la ele te poti mira, strâmba, le poti lăuda sau critica. :-) Despre voci iarăsi nu am ce spune, fiind de calitatea asteptată la un teatru de operă cu un asemenea prestigiu. Nu s-a fluierat, nu s-a huiduit, singurul eveniment notabil, si acela personal, petrecându-se dupa spectacol. Am plecat repede de la operă pentru a prinde trenul. Aveam doar vreo 20 de minute la dispozitie, gara fiind la o oră de mers pe jos, deci trebuia musai autobuz, pulman, asa cum îi zic italienii, cam ciudat după părerea mea. (Desigur ca exista o poveste de ce zic asa, dar "pulman" tot suna aiurea in italiana.) Acesta întârzia să apară, dar în statie si-a făcut aparitia un autobuz expres, cu traseu de la si spre aeroport, care s-a oprit, fiind la cap de linie. Am mers la sofer pentru a-l întreba când vine autobuzul local spre gară, dar nu stia. M-a văzut tensionat, cu ochii pe ceas, învârtindu-mă în statie de colo-colo si m-a întrebat la cât am tren. I-am zis, deja mai erau doar vreo 11 minute, asa că... mi-a zis să mă urc în autobuzul lui si... m-a dus val-vârtej la gară!!! Am vrut sa platesc bilet, dar n-a vrut să-mi ia bani (! ), asa că i-am lăsat ca amintire un magnet si un cd cu România, pe care le am cu mine... pentru situatiile când mai închiriez câte un autocar (Porthcurno), autobuz (Napoli), automobil (Busseto), ceva! :-) Continuând o idee din articolul despre "Teatro San Carlo", si acesta este Napoli! Distributia: Violetta Valéry: Cinzia Forte Flora Bervoix: Anastasia Pirogova Annina: Michela Antenucci Alfredo Germont: Merunas Vitulskis Giorgio Germont: Marco Caria Gastone: Massimiliano Chiarolla Baron Douphol: Fernando Piqueras Doctor Grenvil: Francesco Musinu Dirijor: Maurizio Agostini Dirijor cor: Marco Faelli Regia: Ferzan Ozpetek Colaborator regie: Marina Bianchi Scenariu: Dante Ferretti Asistent scenariu: Leila Fteita Costume: Alessandro Lai

Nota actuala: 9.8 (din 5 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro