"Il Germanico" la Podul peste râul Inn

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2015 ] [ Subcategorie II Germanicul (Il Germanico) ] [ Data articol: 2015-08-15 ] [ Din localitatea Innsbruck ] [ Tara Austria ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=41&nume_categ=innsbruck---il-germanico ]   AÅ£i auzit de Nicola Porpora? Nu? Cum nu? Păi, a jucat în echipa naÅ£ională a Italiei, "Squadra azzura" ("echipa albastră"), fiind foarte apreciat la vremea lui, iar la nivel de club, pe aceleaÅŸi câmpuri cu Diego Armando Maradona, Omar Sivori, Dino Zoff, Gianfranco Zola, Roberto Ayala ÅŸi alÅ£ii, fiind de două ori campion al Italiei, câştigând cinci cupe, două supercupe ÅŸi o cupă UEFA. Ca să nu mai zic de... Hai, gata, că aberez prea mult! :-) Nu ÅŸtiu cum reuÅŸesc să mă bag în tot felul de încurcături... Åži drăguÅ£ e că fac asta singur, fără ajutor extern. :-) După "Doctor Jivago" în suedeză, "Tara surâsului" în slovacă, "Zorba grecul" balet în bulgară :-) ÅŸi meciul Universitatea Craiova - FC BotoÅŸani 0-0 tot într-o limbă necunoscută, că plictiseala aia numai fotbal nu era :-) , am văzut acum "Il Germanico"... în italiană! Pare simplu, da, eram cam arogant că ÅŸtiu un pic de italiană, dar când e cântată, vorbele alungite ÅŸi habar n-ai de subiect, lucrurile se schimbă radical. Adică nu înÅ£elegi mai nimic! Iar traducerea în germană ajută la fel de mult. :-) Comparativ, opereta "La vedova allegra" - "Vaduva veselă", pe care am văzut-o la Genova tot în italiană, dar la care ÅŸtiam subiectul ÅŸi chiar secvenÅ£e de acÅ£iuni, a fost foarte plăcută. Am schimbat de multe ori trenul la Innsbruck, venind dinspre Viena spre Verona sau invers, dar încă nu vizitasem oraÅŸul. Acesta se află între munÅ£ii Alpi, are o populaÅ£ie de 140.000 de locuitori (fiind al 5-lea în Austria ca mărime) ÅŸi este capitala regiunii Tirol, adică munÅ£i ÅŸi bere. :-) Regiunea are 650.000 de locuitori ÅŸi unii dintre cei mai frumoÅŸi munÅ£i din Europa. Din zonă, recomand ruta Innsbruck-Verona, este unul dintre cele mai frumoase din Europa cu trenul său cu maÅŸina - ÅŸi ÅŸtiu ce spun, am parcurs vreo câteva sute de mii de kilometri cu trenuri pe Vechiul Continent! Adică de câteva ori ocolul Pământului! ;-) Drumul respectiv e frumos... ÅŸi cu avionul. :-) Da, l-am parcurs ÅŸi aÅŸa, zborul de la Londra la Bologna trece pe deasupra Alpilor, peisajele văzute de deasupra munÅ£ilor făcându-l cel mai frumos zbor pe care l-am făcut până acum. De asemenea, ÅŸi zona Bregenz-Innsbruck e deosebită, linia de tren ÅŸerpuieÅŸte printre munÅ£i. DeÅŸi o parcursesem de mai multe ori, abia acum am văzut-o prima oară... O senzaÅ£ie ciudată, am mai fost pe aici ÅŸi, totuÅŸi, parcă vedeam pentru prima oară zona, ... da, aÅŸa era, rememorând, mi-am dat seama că anterior fusesem numai cu trenuri de noapte! :-) M-am tot gândit de ce am evitat să vizitez oraÅŸul ÅŸi, până la urmă, am găsit un răspuns. Când ieÅŸi din gară, ceea ce eu am făcut de mai multe ori, aspectul e dezolant. Clădiri de sticlă, fier, rigide, fără suflet, te îmbie la fugă, nu la vizită. Acum, fiind "nevoit", a trebuit să merg în centru... iar acesta e o frumuseÅ£e! Dintr-o dată "sticloasele" rămân în urmă, clădirile "capătă" arhitectura veche, câteva dintre ele fiimd chiar pictate. Cea mai cunoscută are un balcon cu un acoperiÅŸ aurit, fiind prima pe lista obiectivelor turistice ale oraÅŸului sub numele de "Goldenes Dachl" - "Golden roof". Urmează (tot în zonă) turnul oraÅŸului, catedrala (domul), piaÅ£a Sfântă Annă (prin care se trece dinspre gară pentru a ajunge la acestea), palatul imperial, teatrul (opera), muzeul, arcul de triumf, iar în spate oraÅŸul e încadrat de un munte imens... ÅŸi delicios. :-) Nu degeaba la Innsbruck au avut loc două ediÅ£ii ale Jocurilor Olimpice de iarnă. OraÅŸul este traversat de râul Inn, de la care îi provine ÅŸi numele, brucke însemnând pod, etimologia fiind evidenÅ£a. Opera din Innsbruck - prelungind uÅŸor forÅ£at ce am scris mai sus, rezultă Opera de pe podul de pe râul Inn :-) - se numeÅŸte "Landestheater" ("Teatrul NaÅ£ional") ÅŸi este o clădire stil vechi, zugrăvită galben deschis, cu coloane ÅŸi un spaÅ£iu larg în față, aÅŸa cum e frumos să fie în faÈ›a unui loc de cultură important. Vizavi se află o clădire impunătoare, care am aflat ulterior că este palat regal. Interiorul are cam 800 locuri, trei rânduri de balcoane-loje, tavan alb pe care sunt înÅŸirate în formă de potcoavă cam 12 candelabre mici ÅŸi, între etaje, alte rânduri de lustre mici în formă de ramuri cu frunze aurii. PereÅ£ii lojelor sunt roz-inchis, iar cortina e roÅŸie uÅŸor spre grena. ÃŽn acest an a organizat un festival de muzică veche, în cadrul căruia au fost prezentate spectacolele "Il Germanico" de Nicolo Porpora, "Don Trastullo" de Niccolo Jommelli ÅŸi "Armide" de Jean-Baptiste Lully, primele două compuse în secolul al XVIII-lea (anii 1700), a treia fiind cea mai veche, compozitorul ei trăind în secolul al XVII-lea (anii 1600). Recunosc că nu m-aÅŸ fi dus dacă nu eram în zonă, dar cu afinitatea mea de a mă băga în tot felul de încurcături - în acest caz, scrierea acestui articol despre o operă despre care nu ÅŸtiam nimic, nici măcar că există :-) - am reuÅŸit să mai îmi creez un obstacol. Faza îmi aduce aminte de o glumă... "Ce face olteanul când n-are ce face? Se dezbracă ÅŸi îşi păzeÅŸte hainele! " :-) Dar, după cum vedeÅ£i, nu e glumă. :-) Nicola Porpora a jucat la... aaa, a trăit în perioada 1686-1768, adică puÅ£in înainte de Mozart (născut în 1756), cu care a avut în comun 12 ani. S-a născut ÅŸi a murit la Napoli - VedeÅ£i? N-am minÅ£it! A "jucat" pe aceleaÅŸi câmpuri cu Maradona :-) -, dar în lunga sa viaţă a avut activităţi importante ÅŸi la Viena, Dresda sau Londra. Lista de opere compuse de el este foarte lungă, pe Wikipedia apar 45 de titluri în categoria "opera seria", două "opera buffa", ÅŸi alte cinci genuri adiacente, cum ar fi "serenata" sau "comedia per musica", deci un total de 52 de titluri! Opera "Il Germanico" apare cu numele de "Germanico în Germania" ÅŸi a fost compusă înainte de 1732, în anul respectiv având premieră în capitala Italiei, la Roma, la Teatro Capranica. Ca stil, este descrisă ca "operă baroc", specificare care unui cunoscător îi dă niÅŸte detalii. Eu pot spune că muzica seamănă foarte mult cu aceea din operele lui Mozart, iar asemănarea avea să fie ÅŸi la părÅ£ile bune, dar ÅŸi la ce nu îmi place la operele lui Mozart, adică repetarea parcă la nesfârÅŸit a unor arii sau pasaje muzicale. (Ulterior mi s-a confirmat bănuială, cei doi compozitori au trăit ÅŸi compus cam în aceeaÅŸi perioadă.) Costumele au fost tot din epoca medievală, dar decorurile au încercat un modern care să exprime vechiul. Au fost, pe rând, amplasate pe o scenă rotativa-modulara, o piaÅ£etă cu niÅŸte trepte făcute din ceva care aducea a gips-carton, zidul din spatele piaÅ£etei cam la fel, al treilea cadru fiind un fel de poartă de intrare în cetate asemănătoare cu un arc de triumf cu mai multe arcade, dar făcută din lemn maro închis, din laterală semănând... cu un ÅŸifonier. O masă simplă ÅŸi trei scaune. Un el ÅŸi o ea, tineri amândoi, plus câţiva figuranÅ£i care ies repede. Ea are o rochie bleumarin de epocă, el haină aceeaÅŸi culoare, ciorapi albi peste gambe ÅŸi un brâu roÅŸu pe piept pe diagonală, ca primarii. Ea Å£ine în braÅ£e un copil îmbrăcat asemănător cu ei. El deschide gura să cânte - e uÅŸor neras, arată macho -... dar, surpriză!, are voce de femeie! :-) El o îmbrăţiÅŸează, cântă, se duce la copil, îl îmbrăţiÅŸează, îl dă ei ÅŸi iese. Pe un fond sonor triumfal unii aranjează decorurile. Au haine negre ÅŸi pălării medievale în formă de triunghi. Vine un moÅŸ (cred că e tatăl ei), îi reproÅŸează ceva (mă gândesc că despre copil), ea îi răspunde tăios. "Sie mein Tranen! " - "Vezi plânsul meu! " (Traducerea am făcut-o pe loc! De la atâtea traduceri de opere văzute în germană, s-au lipit de mine trei cuvinte în nemÅ£eÅŸte. :-) ) Ea îi cânta ÅŸi îl îndurerează, iar la sfârÅŸitul ariei ia copilul ÅŸi pleacă. MoÅŸul venise în acelaÅŸi timp cu o blondă tinerică, uÅŸor platinată, amândoi în haine de epocă. El e înalt, în verde deschis, "freza Einstein" deasupra urechilor, e urât, enervat ÅŸi enervant. Ea e mai degrabă scundă, haine alb-inchis ÅŸi Å£ine în mână în fatza un fel de baston. Apare unul tânăr, în mov, dar cu un păr claie care îl face să pară mai bătrân. Deschide gura să cânte ÅŸi... are voce de femeie! :-) ) ) Blonda dă un ordin, doi soldaÅ£i îl pun pe movuliu în genunchi. Blonda nu era însoÅ£itoare blondă. :-) Dirijorul are în fatza o pianină la care cântă uneori, iar uneori dă pagina cu o mână ÅŸi cântă cu cealaltă. Nu are baghetă ÅŸi stă pe un scăunel, nu există "gard" între el ÅŸi public ÅŸi e foarte entuziast. Ca ÅŸi un alt tânăr din orchestră, care cântă la un instrument mai rar, o cobză luuunga, ÅŸi care dă din cap pe ritmul muzicii pe măsură ce "trage" sunetele. Mai apare o fată în mov. E doar ea cu "sopranul" mov, ceilalÅ£i au plecat, movulii se curtează, se tachinează, ea face tot felul de fitze feminine. :-) El e în stânga, ea în dreapta, vin încet unul spre celălalt, cortina e în dreptul lor ÅŸi se închide pe ritmul paÅŸilor lor. Când e aproape închisă, ea fuge prin mica deschizătură rămasă, cortina se închide de tot, el se loveÅŸte de cortină ca de zid. Când se redeschide, e alt decor: scări lungi în stânga, o clădire înaltă în dreapta, totul gri ca de rigips. Sus, pe clădire, la un balcon pe terasa ei, Blonda priveÅŸte jos, unde MoÅŸul ÅŸi primul tip, Bleumarinul, discută, de fapt, se ceartă. ÃŽmi dau seama că MoÅŸul e singurul cu voce masculină, în rest, doi castraÅ£i - pardon! contratenori :-) - ÅŸi trei soprane sau mezzo! :-) Prin 1700 "se purtau" castraÅ£ii - altă bănuială privind perioada de viaţă a compozitorului care avea să mi se confirme mai târziu. ;-) Åži să nu uit să remarc că toate vocile sunt foarte bune, chiar dacă nu mă obiÅŸnuiesc că Bleumarinul are voce de femeie! :-) MoÅŸul are un steag de luptă cu o acvilă în vârf ÅŸi o pânză pe care scrie SPQR (ca la Roma). Celălalt îi rupe steagul ÅŸi iese, moÅŸul strânge bucăţile rupte ÅŸi cântă cu ele în braÅ£e. Apoi, tot cântând, trage cortină ÅŸi continuă să cânte încă mult după ce s-a închis. Când se redeschide, evident, e alt decor. Tot gri rigips, câteva arcade mari ÅŸi scări lungi ÅŸi late în fatză. Sus, la etaj, Blondă ÅŸi Movul. Jos, pe scări, Bleumarina ÅŸi Mova. Nu ÅŸtiu ce discută, dar mai târziu apare MoÅŸul, care o îmbrăţiÅŸează pe Mova. Apoi vin ÅŸi alÅ£ii, inclusiv Blondă, care... se uită făţiÅŸ la tzâtzele Bleumarinei! O fi băiat ca rol? :D Blonda o ceartă, soldaÅ£ii îi imită gesturile în spate, apoi ies toÅ£i, rămânând MoÅŸul ÅŸi Bleumarina. MoÅŸul e tatăl ei. ÃŽi spune "Wie ungluck ich bin! " - "Ce nefericit sunt! " ÅŸi iese. ÃŽncă patru cuvinte în germană pe care le-am ÅŸtiut! :-) Pauză. Pe un perete văd rolurile: Germanico - mezzosoprană Arminio - contratenor Rosmonda - soprană Ersinda - mezzosoprană Cecina - contratenor Segeste - tenor ÃŽmi limpezesc, deci, un singur rol, MoÅŸul e Segeste. Nu găsesc program, s-au vândut toate. ÃŽn spate o piaÅ£etă, în stânga clădirea gri, în dreapta coloane arcuite, din lemn. Bleumarinul ameninţă că se sinucide, Movul îl opreÅŸte ÅŸi-l face prizonier. Nici contratenorii, ei între ei, nu se înÅ£eleg. :-) ÃŽntr-un alt decor, obÅ£inut prin rotirea scenei, Bleumarina ÅŸi Mova - sunt surori! -, apoi MoÅŸul - moÅŸ Segeste :-) - care o ceartă pe Bleumarina, îi spune că Bleumarinul e prizonier, apoi, când ea nu e atentă, îi ia copilul ÅŸi pleacă. Mova e răutăcioasă, savurează suferinÅ£a surorii ei. Sunt multe arii solo ÅŸi multe pasaje muzicale care se repetă. Sunt obosit ÅŸi nemâncat (fuga la tren, apoi fuga de la tren la operă, spectacolul a început la ora 15), totul începe să mi se pară cam lung. Bleumarinul e adus legat cu funii la mâini ÅŸi la picioare, în picioarele goale, cămaşă de pânză ÅŸi iÈ›ari alb-inchis. Vine Bleumarina, el îi zice adio ÅŸi îi cântă o arie lungă de "Liebste" - "Sweethart" - "Draga mea". Pleacă. Ea rămâne singură. Cântă. Ca ÅŸi la Mozart, arii repetate iar ÅŸi iar ÅŸi iar. Doamna din faÈ›a mea a adormit. :-) Mova e Ersinda! Deci Bleumarina e Rosmonda! Bleumarinul e Arminio, Movul e Cecina, iar Blonda... e Germanico! O mică salată, doi bărbaÅ£i cu voci feminine, o femeie în rol de bărbat, doar moÅŸ Sageste ÅŸi fetele lui sunt "normale". :-) Blonda-Germanico ÅŸi MoÅŸ Sageste cântă "La vittoria e nostra! " Decorul e din trei arcade, seamănă cu Arcul lui Constantin de lângă Colosseumul din Roma, dar e din lemn maro închis. E adus Bleumarinul-Arminio legat, vine ÅŸi soÅ£ia sa, discută amândoi cu Blonda-Germanico. El e arogant, soÅ£ia împăciuitoare. Final brusc, se lasă cortina. Cam ciudat, dar mă bucur că s-a terminat, însă... lumea nu pleacă! Mai e un act! Mă gândesc să plec, dar decid să rămân, deÅŸi e aproape 7 seara ÅŸi nu am mâncat nimic. Dar sunt hotărât să nu păţesc ca la "Medea di Verona", după care 4 zile m-am documentat ÅŸi mi-am spart capul să desluÅŸesc acÅ£iunile, aÅŸa că rog pe cineva să îmi împrumute programul ÅŸi reuÅŸesc să citesc subiectul. Iată-l: Subiectul pe scurt AcÅ£iunea se petrece în secolul al 9-lea. Actul întâi. Rosmonda îi povesteÅŸte soÅ£ului ei Arminio, prinÅ£ul Germaniei, că tatăl ei, Sageste, ÅŸi-a trădat Å£ara romanilor. Comandantul roman Germanico vrea să cucerească oraÅŸul ÅŸi îl pune pe ofiÅ£erul său Cecina să îi propună o ofertă de pace lui Arminio. Cecina refuză, aÅŸa că Sageste preia sarcina. Ersinda, sora Rosmondei, e îndrăgostită de romanul Cecina. Sageste îi propune pacea lui Arminio, acesta refuză. Germanico pregăteÅŸte asaltul. Actul al doilea. Arminio e învins ÅŸi vrea să îşi ia viaÅ£a, dar e capturat de Cecina. Segeste o anunţă pe Rosminda că soÅ£ul ei a fost prins ÅŸi îi reproÅŸează că nu e de partea lui, ci a soÅ£ului. Arminio prizonier îi tratează cu mândrie pe romani. Sageste îl sfătuieÅŸte pe Germanico să îl ucidă pe Arminio, deoarece are mulÅ£imea de partea lui. Germanico încearcă să-i dezbine pe soÅ£i, spunându-le pe rând că ălălalt a trădat, dar nu e crezut. Actul al treilea. Germanico ordonă execuÅ£ia lui Arminio. Rosmonda vrea să moară alături de el. Ersinda îi cere lui Germanico permisiunea să se mărite cu Cecina, dar este refuzată. Cecina nu reacÅ£ionează, Ersinda începe să se îndoiască de dragostea lui. Rosmonda ÅŸi Segeste îl caută pe Arminio în închisoare. Brusc ea îi imploră pe soÅ£ul ei să fie mai îngăduitor faÈ›a de romani. AÅŸa el va fi salvat ÅŸi fiul său nu va fi sclav. Arminio o respinge. Când să fie executat, este adus fiul său. La vederea lui, Arminio se înmoaie, nu vrea ca acesta să fie sclav ÅŸi încheie pace cu Roma. Prima observaÅ£ie, acÅ£iunea e în Imperiul Roman, dar ei au costume din secolul al 18-lea, cam de când a fost compusă opera! Ultimul act începe, dar luminile nu sunt stinse de tot, stau aprinse discret. ÃŽn scenă sunt Germanico, moÅŸ Sageste ÅŸi fiicele lui. Rosmonda o respinge pe Ersinda... biiiine, aÅŸa e, suna mai bine "pe stil vechi": Bleumarina o respinge pe Mova :-) , apoi ÅŸi pe tatăl ei. Germanico îi cânta Movei ceva, apoi îi sărută mâna cu foc. Vine Movul, Mova îi dă cu flit. El o păcăleÅŸte ÅŸi... îi bagă capul sub fustă, publicul râde, iar un spectator fluieră ca la meci. Scena se roteÅŸte, Arminio e tot legat la mâini. Vine soÅ£ia lui, moÅŸ socrul, Blonda-seful, care îl eliberează într-un final. Luminile se aprind încet, muzica e veselă. Åži eu, e aproape ora 20, să văd dacă mai găsesc ceva cu mâncare deschis duminica la ora asta. :-) Am gasit! La magazinul alimentar din gară închidea la 21! :-) Opere din Austria la care am fost: Viena VolksOper, Graz, Viena StaatsOper, Linz, Salzburg, Bregenz, Innsbruck. Dintre cele să le zicem mari, aÅŸ mai avea de mers doar la Klagenfurt ÅŸi la Viena Theater am der Wien! Dar ce e mai important... mai toate producÅ£iile austriece au fost spectaculoase, în cel mai rău caz foarte bune! DistribuÅ£ia: Alessandro De Marchi (dirijor) Alexander Schulin (regie) Alfred Peter (decoruri) Micaela von Marcard (scenariu) Sonia Prina (Germanico) David Hansen (Arminio) Klara Ek (Rosmonda) Vincenzo Alemanno (Segeste) Hagen Matzeit (Cecina)

Nota actuala: 9.5 (din 4 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro