Hvem er det ? Misterioasa "Madama Butterfly" al Oslo Operaen

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2014 ] [ Subcategorie II Oslo Operaen ] [ Subcategorie III Madama Butterfly ] [ Data articol: 2014-09-06 ] [ Din localitatea Oslo ] [ Tara Norvegia ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=17&nume_categ=oslo---madama-butterfly ]   Oslo Operaen. Opera din Oslo. Cel mai nordic punct pe hartă în care am văzut un spectacol de operă ÅŸi, mai ales, cea mai bună regie sau reinterpretare a acÅ£iunii unei opere, "Boema" lui Puccini! De aceea, Opera din Oslo este printre favoritele mele între teatrele de operă din străinătate, alături de Arena di Verona, Bayerische StaatsOper din Munchen ÅŸi Royal Opera House din Londra. La aceasta contribuie ÅŸi designul nu doar futurist, dar ÅŸi frumos, al clădirii, unul care permite nu doar admirarea construcÅ£iei, ci ÅŸi urcarea (vara) pe acoperiÅŸul ei ÅŸi admirarea oraÅŸului de la o oarecare altitudine. Am pornit, deci, de la BucureÅŸti la Oslo pentru a vedea o altă capodoperă a lui Puccini ÅŸi, speram eu, o altă capodoperă ca regie. De la BucureÅŸti la Craiova cu trenul, din Bănie la Dortmund cu avionul, apoi alte trenuri (24 de ore adunate) până la Oslo, traseul de întoarcere fiind similar. Pe drum aveam planificat să mai văd alte spectacole, desigur, altfel aÅŸ fi zburat direct între capitalele României ÅŸi Norvegiei. E liniÅŸte. Cortina se ridică. ÃŽn locul ei rămâne o pânză mare, transparentă. Pe scenă, doar un birou în stânga, un pom uscat în dreapta ÅŸi o uşă în centru-dreapta amplasată la vreo doi metri înălÅ£ime, câteva mici stânci, mai în faţă un pat improvizat alcătuit dintr-o saltea cu un cearceaf alb peste ea ÅŸi o pernă! Un nene mai bătrân, la vreo 60 de ani, vine, se aÅŸează la birou ÅŸi pune un diapozitiv. ÃŽncepe muzica. Hvem er det? Pozele (diapozitivele) sunt proiectate pe un ecran mic de pe scenă, dar ÅŸi uriaÅŸ, cât toată scena, pe pânza transparentă ce este în locul cortinei. Pinkerton apare pe uÅŸa de sus, coboară pe scară ÅŸi face poze cu un aparat de fotografiat vechi, analogic, cu un bliÈ› mare ÅŸi rotund. UÅŸor, uÅŸor, fac legătura: pozele de la videoproiector sunt cele făcute de Pinkerton! Pânza-cortină se ridică. Poza iniÅ£ială, cu marea, alb-negru, e în fundal pe toÅ£i pereÅ£ii scenei, în spate ÅŸi laterale. Undeva în stânga poza cu casa a rămas pe proiector. Pinkerton e tânăr ÅŸi arătos, fizic gen scandinav, are cravată, e în costum modern, pe manÅŸetele căruia se află două linii aurii paralele ÅŸi o steluţă tot aurie. Goro e într-un kimono lung, e chel, bătrânel ÅŸi cu baston, iar uneori poartă ochelari de soare! Apare ÅŸi Sharpless, e într-un costum crem ÅŸi nu e nenea bătrân de la începutul operei, aÅŸa cum bănuiam eu! Acesta e deja pe scenă ÅŸi se întoarce cu spatele spre cei doi, arătând un uÅŸor dispreÅ£, când este intonat imnul american! Hvem er det? Apare Butterfly. Suita e în rochii roz închis, moderne, iar unele dintre femei chiar fumează - bleah! Scena de dragoste de dinainte de căsătorie. Pânza se lasă. CeilalÅ£i dispar în întuneric. Pe scenă rămân Butterfly, Pinkerton ÅŸi... personajul misterios. Acesta e în picioare, în stânga, departe, ÅŸi îi priveÅŸte atent. Căsătoria. Cei doi se aÅŸează în genunchi la capetele unei măsuÅ£e. Judecătorul e costumat ca în prezent, cravată ÅŸi costum. Un beÅ£iv cade din picioare de băutură ÅŸi emoÅ£ie. :-) Ciudat este ÅŸi acest personaj, beÅ£ivul, pe care nu l-am mai văzut nicăieri! Nu mă refer la cârciumile din Oslo :-) , ci la spectacolele "Madama Butterfly" pe care le-am văzut la alte teatre de operă, având recent în memorie, văzute chiar în această vară, Glasgow, Arena di Verona ÅŸi Koln. BeÅ£ivul cântase puÅ£in ÅŸi anterior acestui moment, acuma cântă iar! De asemenea, sunt câteva mici pasaje muzicale instrumentale pe care nu le-am mai auzit nicăieri în această operă! Vine unchiul Bonzo. Suita, ca semn al renegării, deschide 5-6 trape din podea pe care le trânteÅŸte. "Ti rinneghiamo! Kami sarundasico! " Butterfly se schimbă de haine... în spatele diapozitivului. Mi s-a părut ciudat, întrucât pe acesta nu l-am considerat ca făcând parte din decorul celor doi. Pinkerton îşi ia un halat dintr-un sertar al biroului, ignorând total personajul misterios, care era aÅŸezat pe scaun la birou. Scena duetului de dragoste: misteriosul se plimbă din când în când de-a lungul scenei, uneori îi priveÅŸte, iar spre final stă cu spatele ÅŸi doar ascultă, iar din când în când îşi strânge pumnii. Hvem er det? Hvem er det? Actul 2. Cortina se ridică ÅŸi dezvăluie acelaÅŸi decor la care s-au adăugat în mijlocul scenei o masă ÅŸi câteva scaune, dar ÅŸi... un frigider vechi Fram, ca acela din "Madama Butterfly" de la Koln!! Misteriosul e undeva în stânga, Suzuki deretică undeva în dreapta, iar Cio-Cio-San urcă încet pe scară din centru, cu spatele la public, spre uÅŸa din fundalul scenei. Un bel di, vedremo! Sunt luminate Butterfly, Suzuki ÅŸi... uÅŸa de sus! După, când e luminată toată scena, se observă că Misteriosul citeÅŸte o scrisoare. Apare Consulul, se aÅŸează la masă. Butterfly se duce în dreapta scenei să ia ceÅŸtile cu ceai, e cu spatele, Misteriosul îi strecoară Consulului în mână scrisoarea de la Pinkerton!! La finalul tabloului, Consulul îi va da scrisoarea înapoi Misteriosului! Hvem er det? Cine e? "Ce faci dacă nu se mai întoarce?" - Butterfly scapă din mână poza lui Pinkerton, Misteriosul devinde brusc atent, Å£inând încă scrisoarea în mână. "E questooo?" Am făcut un calcul, copilul are între 2 ani ÅŸi 7 luni ÅŸi 2 ani ÅŸi 10 luni. Cam peste tot, la mai toate teatrele de operă, în rol sunt folosiÅ£i copii de 5-7 ani. Aici copilul nu se vede, Butterfly intră pe scenă (din spatele acesteia) cu un cărucior. Misteriosul e sus, pe scară, cu spatele la tot, ÅŸi se întoarce ÅŸi vede copilul când Butterfly trece cu el... pe lângă scară! E speriat, transfigurat, îşi duce mâna la cap ÅŸi suferă mai abitir când Butterfly îi confirmă Consulului că e copilul lui Pinkerton! Butterfly cântă suferinÅ£ele prin care ar trece dacă ar redeveni gheişă, Misteriosul se uită fix la ea, la finalul ariei Butterfly se întoarce brusc ÅŸi îl Å£intuieÅŸte (pe el!! ) cu privirea, ca ÅŸi când l-ar săgeta! Misteriosul simte săgeata ÅŸi, încadrat, ca ÅŸi Butterfly, într-un nor puternic de lumină, se prăbuÅŸeÅŸte pe scări pe spate, zvârcolindu-se câteva momente! Cine eeeee??? Se va ridica după câtva timp ÅŸi va privi tăcut în continuare. La un moment dat va veni lângă căruÅ£ ÅŸi va privi atent copilul. Se aude tunul. Nava lui Pinkerton intră în port. "Entrava sull nell porto" devine realitate, uÅŸa de sus se deschide, acÅ£iune subliniată de lumină nu foarte puternică pe care o dezvăluie. Cele două femei privesc cu binoclul, Misteriosul leagănă căruÅ£ul cu copilul. Când Butterfly atârnă steagul american de pomul uscat, Misteriosul se întoarce iar cu spatele. Femeile împrăştie petale de flori pe scenă - petale pe care le iau... din căruÅ£! -, Misteriosul se duce lângă pomul uscat, îşi ridică privirea ÅŸi braÅ£ele vertical, iar de sus... cad petale de flori! Cine e? Hvem er det? Corul mut... te lasă mut! Butterfly pune la videoproiector o poză de la căsătorie. Misteriosul se ridică de la birou, merge încet pe scenă, suferă, scoate scrisoarea, o duce la o lumânare, o arde, suferă, o Å£ine în mână privind-o cum arde, o pune jos, o stinge călcând-o în picioare cu ură ÅŸi durere, suferă, umblă încet pe scenă, suferă, se Å£ine cu mâinile de cap, suferă, se ghemuieÅŸte, se ridică, merge încet ÅŸi apăsat, suferă, suferă, suferă, la final se aÅŸează iar la birou. Iar după Corul mut... rămâi ÅŸi mai mut! Cine e? Dacă vreÅ£i să încercaÅ£i să răspundeÅ£i înainte de a vă dezvălui eu, acum este momentul! LuaÅ£i o hârtie, un pix sau stilou ÅŸi scrieÅ£i... Cine e personajul misterios? După Corul mut, Butterfly pune alte poze la videoproiector, poze vizibile uriaÅŸ ÅŸi pe cortina semitransparentă. O mare, casa ei, apoi se opreÅŸte la una specială, în care apare Pinkerton în mijloc, încadrat în dreapta de o doamnă foarte în vârstă ÅŸi încărunÅ£ită, iar în stânga de un domn de aceeaÅŸi etate ÅŸi aliura. După câteva secunde, cei trei din poză vin din spate din întuneric din dreapta scenei (reamintesc că videoproiectorul e în stânga acesteia) ÅŸi se opresc... exact ca în poză! După câteva secunde - timp de... o poză - Pinkerton se retrage, iar moÅŸul ÅŸi baba vin spre Butterfly afectuoÅŸi. Baba o sărută pe obraji, moÅŸul îi sărută mâna, apoi se duc amândoi la căruÅ£ ÅŸi se uită la copil, bucuroÅŸi, apoi o îmbrăţiÅŸează iar pe Butterfly pentru... nepoÅ£elul dăruit! Misteriosul pune la videoproiector o poză cu Statuia Libertăţii din New York, timp în care moÅŸul ÅŸi baba iau căruÅ£ul cu copilul, se salută de la distanţă cu braÅ£ele ridicate cu Butterfly ÅŸi dispar în spatele scenei! Iar Butterfly are doar un braÅ£ ridicat ÅŸi seamănă cu Statuia Libertăţii! Pe ecran sunt proiectate alte poze din America (New York, Rushmore), muzica în continuare curge - instrumentalul de după Corul mut - în dreapta scenei, difuz la început, în întuneric, reapar moÅŸul, baba ÅŸi Pinkerton ÅŸi se opresc în acelaÅŸi loc, în aceleaÅŸi poziÅ£ii, recreând iar imaginea din poză!!! La fel ca prima oară, Pinkerton dispare în spate, baba o sărută pe Butterfly pe obraji, moÅŸul îi sărută mâna, apoi... se duc la Misterios ÅŸi îl îmbrăţiÅŸează, socializează cu el prin gesturi afective ÅŸi de prietenie! Hvem er det? Cine e? UÅŸor, uÅŸor, e dimineaţă. MoÅŸul ÅŸi baba au dispărut încet în întunericul din fundal, Butterfly, luminată doar ea, e în picioare în centrul scenei. Misteriosul - am să continui să îl numesc aÅŸa - se apropie de ea, îi atinge mâna stângă, i-o ridică puÅ£in ÅŸi i-o priveÅŸte cu recunoÅŸtinţă secunde bune. ÃŽncet se luminează toată scena, Misteriosul se întinde încet, pe o parte, cu faÈ›a la public, pe patul improvizat din mijlocul scenei, Butterfly îi cânta copilului să doarmă, apoi se întinde ÅŸi ea în spatele Misteriosului ÅŸi adoarme. Pe uÅŸa de sus apar Pinkerton, Consulul ÅŸi noua doamnă Pinkerton, ultima rămânând iniÅ£ial în dreptul uÅŸii, în timp ce bărbaÅ£ii coboară. Suzuki pune la videoproiector poza de la căsătorie ÅŸi le arată cât de intens Butterfly îl aÅŸtepta. "Non posso rimaner! Non posso rimaner! ", "Nu pot să mai rămân! ", Pinkerton scoate poza de la videoproiector ÅŸi cântă "Addio fiori d`asil". Apoi pleacă. Se trezeÅŸte Butterfly, Misteriosul rămâne întins un timp, apoi se ridică ÅŸi el, dar stă ÅŸezând pe pat, cu faÈ›a la public ÅŸi cu spatele la personaje. Se duce apoi spre birou - timp în care Consulul îi dă lui Butterfly un bileÅ£el de la Pinkerton - ajunge la birou, scoate dintr-un sertar niÅŸte bileÅ£ele, pe care, după ce le citeÅŸte, le aruncă unul câte unul pe jos, niciunul nefiind cel căutat de el. Finalul. Butterfly ia pumnalul, traversează scena, se opreÅŸte undeva în dreapta, se aÅŸează în genunchi. Misteriosul întâi o priveÅŸte atent, apoi vine lângă ea, se aÅŸează în genunchi, o atinge, ea aruncă pumnalul, se ridică, "Tu! Tu! Tu! Tu! Lumina ochilor mei! Tu! Tu! " Misteriosul are ÅŸi el privirea aceea că o vede pentru ultima oară. "Amore, addio! addio! piccolo amor! " Mama îl ia de mână, îl duce mai în spate, îl aÅŸează în genunchi, îl leagă la ochi, îi dă un avion de hârtie, îi spune "Va! Gioca! Gioca! " ("Pleacă! Joacă-te! Joacă-te! "), îi pune steagul american pe umeri ÅŸi pe spate, se depărtează, el se joacă fluturând în aer avionul de hârtie, ea se duce în centrul scenei, ia poza lui Pinkerton, o pune pe masă ÅŸi, cu ochii la ea, se sinucide cu pumnalul. ÃŽn cadrul uÅŸii de sus apare Pinkerton, strigând "Butterfly! Butterfly! " Misteriosul îl aude, îşi dă jos banda de la ochi, aruncă ÅŸi steagul de pe umeri, se întoarce spre Pinkerton, tată ÅŸi fiu se privesc în ochi pentru prima oară. Luminile se sting. N-am făcut decât să consemnez interpretarea colosală a Operei din Oslo. Ca ÅŸi la "Boema", Opera norvegiană a reuÅŸit să aducă într-o lumină nouă subiectul spectacolului, fără a moderniza de dragul de a fi altfel, dimpotrivă, modificările având nu doar sens, ci ÅŸi substanţă consistentă È™i surprinzătoare. După doar două spectacole văzute aici, mă declar de-a dreptul îndrăgostit de Opera din Oslo, la ale cărei spectacole am să încerc să vin de fiecare dată când am să pot, "operaÅ£ie" pe care o recomand cu căldură, deÅŸi clima din capitala Norvegiei este de obicei rece. :-) Iar de la Oslo se poate lua trenul spre Trondheim, apoi Bodo (14 ore) sau Stockholm, apoi Lulea (citit "luleo" :P), Kiruna, Rovaniemi sau Narvik (22 de ore), locuri de unde iarna se pot vedea the Northern Lights, luminile nordului, cunoscute ÅŸi sub numele de Aurora Boreală. ;-) Avion WizzAir Bucuresti-Oslo în jur de 100-130 de lei pe sens (lei, nu euro! ) în anumite zile din ianuarie-februarie (dacă sunt luate cam cu două luni înainte, adică în această perioadă, noiembrie-decembrie), bilet tren InterRail 5/10 (care poate fi cumpărat ÅŸi de la Gara de Nord), în jur de 281 de euro - sau 184 pentru tineri sub 26 de ani, respectiv 253 euro pentru tineri peste 60 de ani ;-) - mai rămân de rezolvat cazarea - cea mai ieftină variantă fiind couchsurfing.org, următoarea airbnb.com - biletul de intrare la Operă ÅŸi, mai ales, disponibilitatea fiecăruia de a face acest drum. Pe care eu l-am făcut ÅŸi pe care îl consider de vis. Iar Opera din Oslo are în program "Carmen" ÅŸi "Bărbierul din Sevilla" la începutul lui februarie. ;-) ÃŽn pauză, discut cu o plasatoare - tânără, blondă, frumuÅŸică foc. :-) Printre altele, îi spun că sunt din România, o întreb dacă o ÅŸtie pe Angela Gheorghiu ÅŸi îmi dă un răspuns dulce: Da, ÅŸtie că e româncă ÅŸi afirmă că e soprana ei favorită all-time! Accept fraza fără răstălmăciri, refuzând - justificat, zic eu - să mă gândesc că a zis-o din politeÅ£e. :-) Mai ales că în magazinul Operei am găsit câteva dvd-uri cu Angela Gheorghiu: arii de Puccini, arii de Verdi, "Tosca" de la Opera Regală din Londra ÅŸi "Fedora", unde cântă alături de Placido Domingo. După spectacol, având niÅŸte timpi de "omorât", am fost ÅŸi am vizitat Teatrul NaÅ£ional "Henrik Ibsen" ÅŸi Filarmonica. Un pic impropriu spus "vizitat"... am aÅŸteptat să se termine spectacolele programate ÅŸi, în timp ce spectatorii ieÅŸeau, eu am intrat pe lângă ei, pe motiv că îmi "uitasem ceva" în sală. :-) God tur til Oslo! Drum bun spre Oslo! :-) DistribuÅ£ia: Pinkerton: Riccardo Massi Sharpless: Yngve Soberg Suzuki: Ingebjorg Kosmo Cio-Cio-San: Hui He Muzica: Giacomo Puccini Libret: Luigi Illica ÅŸi Giuseppe Giacosa Dirijor: John Helmer Fiore Regia: Stephen Langridge Scenografie ÅŸi costume: Alison Chitty Lumini: Chris Davey

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

01-01: Rigoletto sau Regele se amuză. Isi, a Pari!
5 iunie 2022

Paris. Teatre d`Athenee. Rigoletto. Le roi s`amuse! Ici, a Paris!
Paris. Teatrul Ateneului. Rigoletto. Regele se râde. Aici, la Paris!

Evident, "se râde" e o formă modernă, dulitâliană, de expr ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

01-01: Barbierul din FrecciaBianca Firenze - Sevilia
18 iulie 2024

"Il treno Alta Velocita FrecciaBianca per Siviglia e in partenza da binario cinque"
"Trenul de mare viteză FrecciaBianca pentru Sevilia va pleaca în curând de la peronul cinci"

Anunțul se aude ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

31-12-2024: Viteazu ăl mic văzu Cavalleria la Craiova. Și Paiațele!
Craiova, 21 aprilie 2022

Doar 4 zile mai târziu după ce am văzut "Cavalleria rusticana" și "Paiațe" la București, am fost la Craiova pentru a vedea aceleași opere! N-am fi făcut asta după doar 4 zile - poate! :D, dar Craiova e ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

31-12-2024: 50 și 15 la ONB. La Operă în tricou!
Opera Națională București, 16 noiembrie 2023

Cum ? La Operă în tricou ? La Operă în tricou ?!? La Operă ... în tricou ??? Unde te crezi, dom`le, la meci ? Joacă Universitatea Craiova ?
Cum ? Nu e alb cu albastru ? E al ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

30-12-2024: Veneția Malibran, primul interior în interiorul pandemiei
29 august 2020

Am fost la Veneția de foarte multe ori, fiind primul oraş din străinătate pe care l-am "bătut" la picior - ştiu şi ziua când am făcut-o prima oară, 12 ianuarie 1992! La fel ca la Roma, fac un giro (tur pietonal ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro