Madama Butterfly la Arena din Verona

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2014 ] [ Subcategorie II Arena din Verona ] [ Subcategorie III Madama Butterfly ] [ Data articol: 2014-08-15 ] [ Din localitatea Verona ] [ Tara Italia ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=9&nume_categ=verona---madama-butterfly ]   ÃŽnainte de "Madama Butterfly" am vizitat Rovereto, o altă localitate apropiată de Verona. Nicio întârziere de tren, niciun autobuz fantomă :-) , aÅŸa că o să trec direct la operă, nu înainte de a scrie despre acest oraÅŸ că este mic, frumuÅŸel ÅŸi înconjurat de munÅ£i, ceva gen BuÅŸteni în România, doar că DolomiÅ£ii sunt puÅ£in mai înalÅ£i decât CarpaÅ£ii. AÅŸa că, "nevoit" fiind să ajung la timp :-) , am (re) asistat ÅŸi la o tradiÅ£ie care se întâmplă la Arena înainte de spectacole, ÅŸi anume aprinderea lumânărilor de către spectatori. O "ploaie" de luminiÅ£e acoperă Arena, iar efectul este cu atât mai frumos, cu cât este mai întuneric afară. Decorul, mare, ca întotdeauna la Arena din Verona, a fost unul ciudat. MunÅ£i de culoare gri sau un fel de stânci, dar pe care se aflau cu trepte artificiale. Costumele japoneze, Pinkerton în costum alb de marinar ÅŸi chelios, Consulul, la fel de neremarcabil - dar uneori aÅŸa e mai bine -, palton maro închis, pantaloni crem deschis, dar Goro, japonez ca naÅ£ie, avea mustaţă ÅŸi era îmbrăcat ca un clown. Pantaloni cu cercuri, sus carouri pe bluză, iar pe cap o pălărie care îl făcea să semene cu Charlie Chaplin! Nu mă pot lăuda că am înÅ£eles de ce. De colo, colo se plimbă japonezi. Marea scena e umplută bine de aceÅŸtia ÅŸi de alte elemente, umbreluÅ£e, cobiliÅ£e, negustori ÅŸi... măgari autentici. :-) Surpriză! Stâncile se dau la o parte în laterale ÅŸi din spate apare casa, care nici nu bănuiai că există! Altă surpriză... casa se miÅŸcă în faţă! Este tradiÅ£ional japoneză, cu uÅŸi glisante, care se deschid ÅŸi din spatele cărora apare Cio-Cio-San. Brunetă, într-un kimono lung, roÅŸu pe exterior ÅŸi bleu pe interior. Pinkerton ÅŸi Butterfly se căsătoresc - moment în care se aÅŸează amândoi în seiza, binecunoscută poziÅ£ie japoneză "în genunchi" - apoi vine Bonzo furioso (undeva sus, pe o stâncă, în dreapta, moment subliniat ÅŸi de iluminarea scenei în portocaliu) ÅŸi până aici totul e conform aÅŸteptărilor. Apoi Butterfly este "Renegata e felice", dar Pinkerton e aÅŸezat departe, într-un fotoliu aflat la 10 metri distanţă! Dar ariile de dragoste continuă, iar dacă pe cerul real norii sunt măricei ÅŸi nu se văd stelele din cauza lor, pe treptele Arenei din spatele scenei licuresc stele artificiale. Cam puÅ£ine, efectul e bunicel, dar nu spectaculos, era mai frumos dacă erau amplasate pe toată suprafaÅ£a liberă aflată în spatele scenei. Cei doi intră în casă, iar casa se retrage, stâncile se închid cum îmi imaginam când eram mic în "Sesam, închide-te! " Sau, dacă mă gândesc un pic, ÅŸi acuma tot aÅŸa mi-aÅŸ imagina stâncile alea. :-) Actul al doilea, stâncile se dau iar la o parte în laterale, iar casa "vine" în faţă. "Un bel di, vedremo! " ("ÃŽntr-o frumoasă zi, vom vedea! "), magica arie interpretată frumos, dar distanÅ£a mare până la scenă scade din trăiri. "E questo", copilul, e îmbrăcat în kimono albastru deschis, asemănător cu al mamei lui, cel al lui Suzuki fiind maro. Corul mut. Casa se retrage, stâncile se apropie ÅŸi o închid. Publicul aplaudă (n-am înÅ£eles de ce, nu era prima oară când casa se miÈ™ca) ÅŸi strică momentul. Dirijorul are nerv ÅŸi reia ultimele acorduri pentru a reintroduce feeria de la începutul ariei. Femei în gri, culoarea stâncilor, cu evantaie pe care le flutură, se aÅŸează pe stânci, iar de la distanţă senzaÅ£ia este că ele sunt niÅŸte fluturi mari lipiÅ£i de stânci. Frumos! Finalul are loc ca un apus de soare. Butterfly e îmbrăcată acum într-un kimono roÅŸu aprins. Din casă se zăreÅŸte un soare mare. Butterfly se stinge, stâncile se apropie, diminuează lumina soarelui, soarele se stinge. Stâncile s-au închis pentru ultima oară. DistribuÅ£ia Cio-Cio-San: Veronica Simeoni F.B. Pinkerton: Roberto Aronica Sharpless: Gabriele Viviani Dirijor: Marco Armiliato Regia: Franco Zeffirelli Costume: Emi Wada Coregrafia: Maria Grazia Garofoli

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

28-01: Nabucco după caniculă. A fi ... sau a nu fi ... înghețată!
Ruse, 5 iulie 2025

Într-o zi caniculară de iulie am mers la vecinii noștri de peste Dunăre pentru a vedea un spectacol ... pe care îl mai văzusem cu fix 5 ani în urmă, pe 6 august 2020, în plină pandemie de covid-19. Acela a ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

26-01: Notre-Dame deo Bucureștii
În perioada 15-20 ianuarie 2026, la București a fost prezentat, în premieră în România, spectacolul muzical "Notre-Dame de Paris - The Original musical". Romexpo a fost clădirea aleasă pentru spectacol, cel mai probabil datorită capacități ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Concertul de Anul Nou de la Viena cu Aida și Mihai
TVR, 1 ianuarie 2026

Începe transmisia. Aida recunoaște clădirea pe afară, precum și interiorul.

Bebe Mihai: Seamănă cu muzica din "Liliacul"! :-)
"Bravo! E același compozitor! Și îl cheamă ca pe tati ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Tosca nonAngela la Bonn
Nu este prima oară când Angela Gheorghiu lipsește de la un spectacol. Și nu sunt primul căruia "i-o face" prin neprezentare sau faze mult mai "colorate", cum ar fi intrarea peste tenorul care cântă un bis la Seul sau "non abbiamo soprano" cân ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

10-01: Madama Butterfly, Torre del Lago Puccini
Pentru a doua oară am venit cu copiii la Torre del Lago, după ce anul trecut am văzut "Boema" la Festivalul Estival de Operă care poartă numele marelui compozitor. (Aida are 8 ani, Bebe Mihai are 5 ani.) Și ... nu sunt dezamăgit, când suntem ...
[ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro