[ Autor Adrian Trasca ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=7&nume_categ=verona---carmen---peschiera ] În ziua spectacolului am fost în apropierea Veronei, la vreo 15-20 de minute cu trenul, într-o localitate numită Peschiera del Garda. "Peschiera" s-ar traduce "bazin de peşti", iar "del Garda"...
"Che bello! E fantastico! Che bello! Che bello! Troppo bello! "
("Ce frumos! E fantastic! Ce frumos! Ce frumos! Mult prea frumos! ")
Exclamaţiile nu îmi aparţin, dar sunt de acord 1000% cu ele. Spuse de o italiancă, le-am auzit în spatele meu când tocmai contemplăm în premieră superbul peisaj şi le-am notat cuvânt cu cuvânt. :-) Probabil şi ea, ca şi mine, vedea pentru prima oară îl troppo bello Lago di Garda.
Lacul Garda, pe româneşte, se află la câţiva kilometri de Verona la sudul său, dar se întinde pe o suprafaţă mare. Aşa cum scrie pe Wikipedia, este cel mai mare lac din Italia, având o suprafaţă de 370 de km pătraţi, 52 km pe lungime şi aproape 17 km lăţimea maximă.
Peisajul pe care l-am văzut la Peschiera del Garda îţi taie pur şi simplu răsuflarea prin frumuseţea lui! Pe scurt, lacul e uriaş, apa e verde-albăstruie şi seamănă cu a unei mări, iar în fundal... se văd munţii! Expresia aceea "o imagine contează mai mult decât 1000 de cuvinte" îşi găseşte cel mai potrivit loc aici! "Nu credeam că Italia mai poate să mă uimească, dar ce văd acum îmi argumentează ceea ce susţin: Italia e cea mai frumoasă ţară cel puţin din Europa! " am scris într-un sms.
Apa nu e sărată - doar nu credea cineva că o să ratez ocazia să fac baie în lac? :-) - şi ăsta e un avantaj dintr-un punct de vedere, deoarece mările Italiei sunt foarte sărate - le-am "testat" pe toate 5 ;-) -, mult mai sărate decât Marea Neagră, iar un lac cu apa nesărată e o binevenită oază de diversitate. Există şi plaje cu nisip asemănătoare celor de pe litoral şi chiar şi valuri, e adevărat, nu tocmai naturale, ci create de bărcile cu motor sau vaporaşele care brăzdează lacul non-stop.
(Cele 5 mări ale Italiei sunt - în ordinea în care le-am savurat în acest an ;-) - Ionică, Mediterana, Tireniana, Adriatica, Ligurica.)
Legătura dintre Lago di Garda şi Carmen vine acum, spre sfârşitul zilei. Se pare că nu e un obicei prea bun să îmi planific să ajung undeva cu ultimul tren - sau chiar cu penultimul. Pentru a 4-a oară în ultimul an (şi a 3-a oară în ultima lună sau în această vară! ), trenul a avut întârziere şi riscăm să nu ajung la timp la spectacol! Însă, pe de altă parte, am "beneficiat" de aceeaşi situaţie în 4 (! ) ţări diferite (România, Anglia, Danemarca, Italia) şi astfel am putut vedea şi compară companiile de trenuri din respectivele ţări şi din acest punct de vedere, unul puţin inedit.
Am ajuns în gară la Peschiera del Garda, trenul meu, care era regional, era anunţat că având întârziere. Chiar şi aşa aş fi ajuns la timp la Verona, dar ulterior întârzierea s-a mărit. Mai era un tren, Freccia Bianca, tren de mare viteză şi la care nu aveam bilet valabil, dar şi acesta era anunţat că având întârziere şi şi la acesta aceasta creştea! Motivul întârzierii era lucrul pentru întreţinerea şinelor, iar pe tabela de afişaj din gară s-a anunţat că va pleca un autobuz spre Verona la ora x, aşa că oamenii stăteau în faţa gării, de unde era anunţată plecarea autobuzului, care pe băncuţe, care în picioare, care pe jos...
În apropierea orei x mai veneau autobuze, iar oamenii se buluceau spre ele cu căţel, cu purcel, başca faptul că în primul autobuz sosit la ora x urcaseră vreo 10 persoane, pentru a afla apoi de la şofer că acela mergea la Gardaland, cunoscutul parc de distracţii din apropiere, şi nu la Verona, aşa că jos căţelul, mută purcelul şi fugă înapoi la băncuţe şi pe jos!
Nu ştiu dacă până la urmă a venit sau nu autobuzul! După minute bune încă nu apăruse, aşa că atunci când Freccia Bianca a intrat în gară, n-am ezitat şi m-am urcat în tren! M-am ferit de controlor un sfert de oră - făcui blatul, pe româneşte :-) , după care, în sfârşit, am ajuns în gara centrală, Verona Porta Nova.
Ora era însă înaintată, oricum întârziam la spectacol, aşa că nu mai conta dacă mai pierdeam câteva minute. În plus, recunosc, în acele momente eram mult mai interesat de reacţia celor de la biroul TrenItalia, pentru a o compara cu CFR (România), First Great Western (Anglia) şi DSB (Danemarca).
Aveam însă o bănuială - bazată pe asemănarea dintre italieni şi români - şi nu am fost "dezamăgit"! :-) Cei de la trenuri nu şi-au asumat nicio responsabilitate şi chiar mi-au sugerat să iau un taxi pentru a ajunge la timp la spectacol - nu aş fi ajuns la timp nici aşa, mai trebuia şi să îmi schimb hainele - şi m-a amuzat să îi întreb dacă firma de trenuri va plăti taxiul. :-) Răspuns care a fost evident negativ.
Aşa că... am plecat spre Arenă fără taxi. :-) Aveam intenţia să merg pe jos, dar am ajuns în staţia de autobuz şi am văzut pe afişaj că autobuzul spre Piazza Bra vine peste 3 minute. Mi-am schimbat planul cu intenţia de a lua autobuzul, dar, după scurgerea celor trei minute, autobuzul nu era nicăieri! Mai mult, pe afişaj scria "Arrivo" ("Soseşte"), m-am uitat foooaaarte atent pe stradă să îl văd - strada era complet goală şi era nevoie de multă atenţie pentru a vedea un ditamai autobuzul :-) - nu se vedea nici urmă, aşa că... am decis să merg tot pe jos! Aşa, în semn de protest faţă de autobuzele italiene invizibile! :-)
Opera? Ce operă? Aaa, da, acesta era un articol despre operă! M-am lăsat furat de Lago di Garda şi TrenItalia şi am "uitat" de operă! Operaaa...? Carmen, parcă, nu? :-)
Peschiera del Carmen :-)
Am ajuns la operă cu vreo jumătate de oră întârziere. La Arena di Verona există o regulă, dacă ai ajuns târziu, nu mai intri unde ai bilet, ci până la prima pauză mergi sus, la studenţi. :-)
Nu e un mare dezavantaj, pe undeva dimpotrivă, amplasamentul e mai sus, foarte în lateral (un pic chiar în spatele liniei dintre scenă şi orchestră), dar astfel e mai aproape de scenă şi parcă muzica se aude mai bine! În plus, spre deosebire de locurile "normale", pe scaune de plastic, acolo se stă direct pe piatră, ceea ce dă un parfum antic şi dulce locului.
Spectacolul îl mai văzusem cu doi ani în urmă - când am aterizat de la Bucureşti şi am mers la operă în aceeaşi zi, fără să fiu afectat de întârzierea avionului. :-) Decorurile au fost aceleaşi, iar motivul pentru care s-a montat Carmen atât după o perioadă considerată scurtă este că în acest an s-au împlinit 100 de ani de când capodopera lui Bizeţ a intrat în repertoriul Arenei din Verona. Adică de la a doua ediţie a festivalului, ştiind că în 1913 a fost primă.
Montarea a fost clasică, urmărind să "prindă" atmosfera din perioada în care e amplasat subiectul. Ca întotdeauna, desfăşurarea de forţe de la Arena a fost uriaşă, atât prin mărimea şi diversitatea decorurilor, cât şi prin numărul de forţe umane implicate. Am încercat să estimez, la aria Toreadorului cred că au fost în jur de 150 de persoane pe scenă, deşi "greul" îl ducea numai unul, nenea ăla cu vesta şi pantaloni galben-auriu şi centura roşie de-i zice Escamiio. :-) Am "uitat" să zic de caii de pe scenă, dar de la ei chiar nu are nimeni pretenţia să cânte, nu-i aşa? :-)
Actul întâi cuprinde o piaţă spaniolă, în care puteam găsi legume, fructe, pâine, vin şi, ca în orice piaţă românească :-) , umbreluţe şi scaune pentru beţivi. :-) Multă lume, femei, soldaţi, comandantul lor pe un cal. Carmen, clasică în bluză albă şi fustă roşie, Don Jose, clasic soldat, cu uniformă cu tunică în combinaţie galben cu bleu-verzui şi pantaloni alb-crem.
Actul următor, în care sunt cuprinse revenirea lui Don Jose de la puşcărie şi aria Toreadorului, are ca decoruri câteva imagini verticale pe pânze uriaşe care sunt amplasate în semicerc în partea din spate a scenei şi care arată ca nişte tablouri.
În partea a treia, munţii sunt reprezentaţi în două moduri, atât prin unele stânci gri şi care arătau foarte sec în lumina bleu care domina toată scena, cât şi prin desene cu munţi pe pânzele din fundalul scenei.
În partea a patra, în care are loc corida lui Escamillo, revin imaginile uriaşe, şase, altele, în care sunt prezentate scene cu toreadori în timpul coridelor.
La pauză, am plecat din zona "studenţească" pentru a schimba unghiul de vizionare şi ascultare, nu înainte de a poza de sus Arena, Primăria Veronei şi Palazzo della Gran Guardia, cele trei "laturi" care înconjoară din trei părţi Piazza Bra, aceasta "Hollywood a Operei", aşa cum a numit-o Elena Moşuc. Ieşind şi din Arenă, am dat de câţiva dintre figuranţii din opera, ieşiţi şi ei în pauză, care jucau bâza pe nemişcate. :-) N-a existat un câştigător, deoarece ultimii rămaşi în cursă au trebuit să plece deoarece reîncepea spectacolul. :-)
PS: "Nu credeam că Italia mai poate să mă uimească"... Oare cum arată Lago di Garda văzut de sus, din vârful muntelui de pe malul său? ;-)
Distribuţia:
Carmen: Ekaterina Semenchuk
Micaela: Rocio Ignacio
Don José: Mario Malagnini
Escamillo: Dalibor Jenis
Dirijor: Henrik Nánási
Regia: Franco Zeffirelli
Costume: Anna Anni |