Tosca de import

[ Autor Costin Popa ] [ Din categoria Opere din Romania ] [ Subcategorie III Opera NaÈ›ională BucureÈ™ti ] [ Data articol: 2014-06-30 ] [ Din localitatea Bucuresti ] [ Tara România ] [ Stiri de la cimec.ro ]   Binevenită era o nouă producÈ›ie cu „Toscaâ€� de Puccini pentru afiÈ™ul Operei NaÈ›ionale BucureÈ™ti! Anterioara montare data de multe zeci de ani È™i suferise transformări care alterau originalul. Fusese o gândire proprie jumătății secolului trecut. Surprinzător, în iunie 2014 s-a recurs la importul unei „Inszenierungâ€� din 2008 a Volksoper Viena, revenindu-se la o practică de acum vreo două decenii când, de la Covent Garden, fuseseră aduse la BucureÈ™ti spectacolele cu „Cavalleria rusticanaâ€� È™i „PaiaÈ›eâ€�, ce-i drept semnate de o celebritate, Franco Zeffirelli. Gândesc că una este invitarea unui regizor străin (cum a fost Stephen Barlow pentru „Rigolettoâ€� sau cum se anunță nume mari în viitor) deÈ™i forÈ›ele româneÈ™ti în materie de regie de operă sunt solide È™i alta este importarea unei întregi producÈ›ii. Mai mult decât atât, titularii primelor seri pentru cele trei roluri principale au fost cântăreÈ›i din afara României. Plus È™eful de orchestră, invitat din Canada. Deci, import total! Și fără sesiuni de „castingâ€�, cum bine ne obiÈ™nuise până acum managementul primei scene lirice naÈ›ionale, cel puÈ›in teoretic, indiferent de rezultate. Abia în ultimele două spectacole ale seriei de patru, apare un român în rolul Scarpia. De la autoflagelări la avioane de hârtie Realizatorii (Alfred Kirchner – regie È™i Karl Kneidl – scenografie) au optat pentru o producÈ›ie voit modernă sub aspect temporal, ultra-simplistă, de multe ori frustrantă, aproape lipsită de fior, într-un „Regietheaterâ€� forÈ›at. Desigur, economică, ceea ce poate fi important dar nu cu orice preÈ› artistic. ÃŽn primul act, scena este ocupată de o reÈ›ea de schele metalice, întinse pe S+P+E (subsol, parter È™i etaj), un fel de eÈ™afodaj simbolic al locului în care Cavaradossi își pictează tabloul... cu planÈ™a ascunsă privirilor spectatorilor (!?) sau, poate, un È™antier de reabilitare totală a bisericii. Un lăcaÈ™ de cult presupus, întrucât doar o statuie a Madonnei îl populează iar pe fundal abia se distinge jumătatea unei uriaÈ™e cupole. ÃŽn asemenea ambient, asculÈ›i densa muzică pucciniană È™i ridici ochii. Imaginea industrială este dezolantă È™i, cum spuneam, frustrantă. Nici solemnitatea „Te Deumâ€�-ului nu este susÈ›inută în scenă, enoriaÈ™ii sunt grupaÈ›i undeva în spate, ca într-o corală de concert. Ce să-i faci, schelele nu au... monumentalitate de naos. Nicio cruce nu se află pe platou, nici în biserică, nici în cabinetul lui Scarpia, totuÈ™i înfățiÈ™at ca bigot, întrucât nu ezită să se dezbrace la bustul gol È™i să se autoflageleze în finalul primului act, spre emoÈ›ia unor doamne È™i domniÈ™oare spectatoare. Singurul efect. După uciderea lui Scarpia, Tosca renunță să-i pună lumânările È™i crucifixul la căpătâi (miÈ™cări notate cu preciziune de Puccini în partitură), pentru simplul motiv că nu avea de unde să le ia. AÈ™a încât își contemplă de pe un scaun, cu sadism, crima comisă cu sânge rece. Austerul cabinet al lui Scarpia arată tern, în nuanÈ›e de verde-negru, ca un cavou. SenzaÈ›ia de apăsător nu pare rea. Minimalismul regizorului ajunge la un vârf în ultimul act, fapt apreciabil, pentru că platforma superioară a Castelului Sant’Angelo este lăsată liberă, doar cu jumătate din statuia Arhanghelului Mihail, simbolică, într-o laterală È™i cu perspectiva cupolei basilicii San Pietro, proiectată vag pe fundal. Poate că parte din fiorul aÈ™teptat a venit mai mult prin jocul scenic, deÈ™i există destule momente în care relaÈ›ionarea dintre personaje este sumară, cel puÈ›in în primul act în care suitul È™i coborâtul scărilor dintre platformele schelei incomodează. Cele două mari duete dintre Floria È™i Mario suferă, primul prin lipsa de apropiere dintre cei doi (îi despărÈ›ea un etaj de schele), ultimul din pricina unei idei regizorale aberante. Este evident că dl. Kirchner i-a închipuit pe eroi drept deplasaÈ›i mintal, întrucât Mario Cavaradossi face avioane de hârtie („utileâ€� până în clipa execuÈ›iei! ), Tosca dansează (ce veselie! ) cu unul dintre soldaÈ›ii din pluton (È™i asta chiar pe sublimele fraze din „O dolci maniâ€�), distrugând atmosfera iar Mario flutură triumfător lunga trenă a iubitei sale, ca pe un drapel, cu o dizgraÈ›ioasă miÈ™care. ÃŽntr-un asemenea context, faptul că Floria colapsează în loc să se arunce în gol, nu mai are nicio semnificaÈ›ie, doar că regizorul a aruncat partitura la coÈ™. Montarea a fost străbătută de inovaÈ›ii fără substanță, contrare muzicii în multe momente. De bine È™i de mai puÈ›in bine Iano Tamar (Tosca) È™i Luis Ledesma (Scarpia) Iano Tamar (Tosca) È™i Luis Ledesma (Scarpia) ÃŽn rolul titular, soprana georgiană Iano Tamar, permanent invitată la Opera de Stat din Viena È™i în alte teatre mari, a expus un glas consistent, plin, bogat în armonice, sombrat È™i strălucitor în registrele central È™i înalt. Este în mod clar o „voce de Toscaâ€�, personaj căruia îi stăpâneÈ™te expresiile È™i atitudinile. Nu se mai află la prima tinereÈ›e în carieră È™i faptul se simte pe alocuri, prin efortul în rezolvarea distrugătoarelor È›esături vocale din actul secund, inclusiv prin atacul riscant al culminaÈ›iei cu Si bemol acut al ariei „Vissi d’arteâ€�, după care, însă, coborârea La bemol – Sol a fost „ca la carteâ€�. Patina italiană tipică a venit prin interpretarea rolului Mario Cavaradossi de către un conaÈ›ional al compozitorului, tenorul Lorenzo Decaro: frazare condusă cu È™tiinÈ›a stilului, accente bine plasate, pasiune È™i implicare în cânt. Numai că glasul său, altminteri plăcut timbrat È™i cu ambitus corespunzător, suferă de o evidentă lipsă de omogenitate a emisiei. Cu atenÈ›ie, s-au putut distinge sunete nazale, sunete ingolate, sunete emise „în spateâ€� È™i „strânseâ€� (mai ales la acutele prelungite peste limita bunului gust), sunete prea vibrate („...le belle forme disciogliea dai veli! â€� din ultima arie, „E lucevan le stelleâ€�). Mă rog, de toate. Mexicanul Luís Ledesma l-a întruchipat pe baronul Vitellio Scarpia din poziÈ›ia unui cântăreÈ› cu glas cald È™i învăluitor, generos chiar, nu foarte impunător ca volum È™i, mai ales, fără anvergura ce ar fi trebuit dată în primul rând de o culoare „neagrăâ€� È™i incisivă a vocii. Multe sunete ce trebuiau să domine, să biciuiască, să impresioneze au fost atacate „pe dedesubtâ€�. UÈ™oare decalaje s-au strecurat pe alocuri iar cearta lui Ledesma cu intonaÈ›ia corectă a fost de-a dreptul neplăcută. L-aÈ™ mai reasculta totuÈ™i pe mexican în Mozart, Verdi „de linieâ€�, în belcanto... Aminteam de amploarea redusă a glasului baritonului. Aici problema este mai complexă, întrucât vulcanica dirijoare canadiană Keri-Lynn Wilson nu È™i-a ostoit temperamentul È™i volumul sonor al Orchestrei Operei NaÈ›ionale a depășit, a pus în dificultate multe potenÈ›e ale interpreÈ›ilor principali. De la Si bemol-ul expansiv al tenorului („Ah! M’avvinci ne’tuoi lacci mia sirena...â€�, primul act), la exclamaÈ›ia baritonului „Tosca! Mi fai dimenticare Iddio! â€� (tot primul act) È™i până la tiradele furibunde ale Toscăi din actul secund, duelul cu instrumentiÈ™tii a fost defavorabil vocilor. Este drept că È™i schela din primul act, dezvoltată pe înălÈ›ime, a obligat la proiecÈ›ii de sunete din locaÈ›ii îndepărtate, neprielnice. Până È™i Corul excelentului maestru Stelian Olariu a fost nevoit să cânte din fundul scenei. ÃŽn rest, tempii au fost corect aleÈ™i de dirijoare È™i nuanÈ›ele au venit mai ales prin modelarea compartimentului de coarde. ÃŽn rolurile mici, în fine, românii Valentin Racoveanu (sonor în Spoletta), Iustinian Zetea (bun Sacristan), Marius BoloÈ™ (uÈ™or voalat în Angelotti), Daniel Filipescu (Sciarrone), Florin Simionca (Temnicerul), Alexandru Costea („boy sopranoâ€� în rolul Păstorului). La orgă a fost LuminiÈ›a Berariu. Mă întreb dacă Opera NaÈ›ională BucureÈ™ti a cumpărat sau doar a închiriat producÈ›ia vieneză. ÃŽn situaÈ›ia din urmă, ar mai fi o speranță...

Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!

02-06: Astăzi, de la ora 21, la TVR Cultural, Opera “Povestirile lui Hoffmann� de Jacques Offenbach
Regie, mișcare scenică, lighting design Matteo Mazzoni
Scenograf decor Elisabetta Salvatori
Scenograf costume Roberta Fratini
Coregrafie Beatrice Șerbănescu
Video design Luca Attilii
Asistent regie Claudia Mache ...
[ continuare ]
Din categoria Opere din Romania

01-06: „Sunetul muzicii� la Opera Iași
Primele spectacole ale Operei Naționale Române din Iași din această lună vor avea loc miercuri și joi, în Sala Mare. De la ora 18:30, în ambele zile, publicul este invitat să urmărească un îndrăgit musical, „Sunetul muzicii�, de Rich ...
[ continuare ]
Din categoria Opere din Romania

31-05: Program iunie 2026
Sâmbătă, 6 iunie 2026, ora 18.30, Sala Operei
SUNETUL MUZICII – Musical de Richard Rodgers

Sâmbătă, 13 iunie 2026, ora 18.30, Sala Operei
GALÄ‚ DE BALET
– Spectacol extraordinar –
Invitați: Soli ...
[ continuare ]
Din categoria Opere din Romania

31-05: Când iubirea devine lumină! Iolanta deschide Bucharest Opera Festival
Pe 11 iunie, de la ora 19:00, pe scena Operei Naționale din București, ne așteaptă una dintre cele mai emoționante opere ale lui Ceaikovski, Iolanta, adusă de Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu" din Chișinău.

...
[ continuare ]
Din categoria Opere din Romania

30-05: Program iunie 2026
Silvia
4 iunie, 2026 19:00

Silvia
5 iunie, 2026 19:00

Rebecca
6 iunie, 2026 18:00

Rebecca
7 iunie, 2026 18:00

Jack, între dragoste și nebunie
12 iunie, 2 ...
[ continuare ]
Din categoria Opere din Romania