Tosca. 007 Tosca

[ Autor Adrian Trasca ] [ Din categoria Articole OperaNationala.ro ] [ Subcategorie OperaRail 2014 ] [ Data articol: 2014-07-18 ] [ Din localitatea Porthcurno ] [ Tara Anglia ] [ Link poze: http://www.operanationala.ro/poze/poze.php?id_categ=1&nume_categ=porthcurno---tosca ]   Minack Theatre, Porthcurno, Penzance, Cornwall, England, United Kingdom, Europe. Sud-vestul extrem al Angliei, mai departe cu vreo 9 mile de unde se poate ajunge cu trenul. Am ajuns aici după câteva peripeÅ£ii ÅŸi după ce, la un moment dat, eram sigur că nu mai ajung la timp la spectacol. Venind înspre Penzance, care este ÅŸi ultima ultima gară în sud-vestul Angliei, undeva la Truro, cu 45 de km înainte de destinaÅ£ie, trenului i s-a stricat locomotiva! AÅŸ spune "Nu se poate! ", Å£inând cont că mă aflam în Å£ara în care au fost inventate trenurile ÅŸi locomotivele. :-) ToÅ£i călătorii s-au dat jos pe peron, iar oamenilor li s-au pus la dispoziÅ£ie două variante, aÅŸteptarea trenului următor, respectiv autobuze puse la dispoziÅ£ie de First Great Western, compania de trenuri, pentru cei grăbiÅ£i. Desigur, se găsesc ÅŸi nemulÅ£umiÅ£i care nu acceptă că o locomotivă se poate defecta, aÅŸa am asistat la o bătaie ca în filme între pasagerii nemulÅ£umiÅ£i ÅŸi oficialii gării, bătaie în care cea mai tare lovitură a fost spusă de o călătoare "I am very angry! ", vorbă spusă pe tonul cu care noi spunem "DaÅ£i-mi, vă rog, o pâine! "..... ÃŽn acel moment, cu tot autobuzul, ÅŸansele de a ajunge la spectacol erau nule, deoarece de la Penzance mai erau de mers vreo 9 mile (14 km) până la teatru. Am ajuns în Penzance ÅŸi am mers la staÅ£ia de autobuze, dar ultimul plecase deja. Văzându-mă ÅŸi intrând cu mine în vorbă, un domn m-a întrebat de ce nu merg să mă plâng la compania de căi ferate, că ei trebuie să rezolve problema. Mai mult, s-a oferit să meargă cu mine, iar eu l-am urmat foaaarte neîncrezător. Acolo, la birou, după ce mi-a ascultat problema, doamna mi-a cerut să îmi scriu numele ÅŸi destinaÅ£ia pe o foaie ÅŸi mi-a spus că firma îmi va plăti un taxi pentru a ajunge la spectacol!!! Lăsând la o parte faptul că nu mi-a cerut biletul de tren să îl vadă, mă întreb dacă a observat ce faţă aveam eu atunci... pentru că sunt sigur că se putea citi siderarea pe ea! M-am gândit imediat la "Tosca" din septembrie 2013 de la Viena (acum, scriind, îmi dau seama că e vorba tot despre "Tosca"), pe care am ratat-o deoarece trenul de la BucureÅŸti a ajuns la TimiÅŸoara după ce plecase cel de Budapesta, iar casiera mi-a înapoiat superior biletul Bucuresti-Timisoara "pe ăsta l-aÅ£i folosit" ÅŸi m-a pus să fac o cerere de returnare pentru Timisoara-Budapesta, cerere care e ÅŸi acum în vreun sertar al lor, probabil notată ca soluÅ£ionată, deÅŸi banii nu i-am văzut înapoi ÅŸi a trebuit să plătesc ÅŸi returul Timisoara-Bucuresti! Să revin la Tosca... British Tosca. 007 Tosca. :-) Prima mea operă în engleză! ;-) Åžtiam că va fi în engleză ÅŸi tocmai asta m-a atras foarte mult, voiam să văd cum sună "Mario! Mario! " în limba lui Shakespeare. :-) Dar cel mai interesant avea să fie nu cântatul în engleză, ci locul unde s-a montat opera! Teatrul Minack se află chiar pe malul mării Mânecii (sau "English Channel", cum i se spune în Anglia), în spatele scenei fiind imediat marea! Să vezi scena, în spate valurile, mai apare un vapor, mai adie vântul, mai zboară un pescăruÅŸ... iar în spatele scenei se vede un colÅ£ de stâncă ieÅŸit din mare... greu de descris în cuvinte, dar a fost unul dintre cele mai frumoase locuri în care am văzut o operă! Am văzut acum pe un site, Minack Theatre e descris ca "The world famous cliff top open air theatre" ("Cel mai faimos din lume teatru în aer liber amplasat pe un deal ") ... cum altfel să fie la englezi dacă nu "the world famous"...? Lăsând la o parte aroganÅ£a... tipic british de mai sus, publicul britanic, cu care m-am reîntâlnit după doi ani, nu s-a schimbat prea mult. :-) Mă refer în primul rând la râsetele din anumite momente - reacÅ£ie pe care am putea-o pune în concordanţă cu recunoscutul ciudat umor britanic - râsete care m-au mirat uneori, neînÅ£elegându-le, deÅŸi sunt cunoscut ca fiind o persoană având simÅ£ul umorului. ÃŽmi place inclusiv umorul britanic, ce argument mai bun poate exista? :-) Orchestra era amplasată undeva în spate dreapta, într-un cort. Ca mărime, nu era foarte mare, vreo 25 de persoane. Nu ÅŸtiu ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi plouat, dar celebra ploaie britanică se pare că nu ÅŸi-a luat bilet la acest spectacol. :-) Decorurile au fost simple, aproape lipsă, dar cine avea nevoie de decoruri într-un asemenea cadru feeric? O mică statuetă cu fecioara Maria în mijlocul scenei, o masă în spate, tabloul pe un suport de lemn ÅŸi cam atât. ÃŽmbrăcămintea a fost de stradă, Mario în pantaloni albi ÅŸi cămaÅŸa mov, Tosca în albastru, cam plinuţă ÅŸi cam british :-), Scarpia în costum gri, cu o cravată roÅŸie, cam la fel ÅŸi oamenii lui. Biroul lui Scarpia, o altă măsuţă ÅŸi un două scaune constituie decorurile actului 2. Pe birou se află o veioză, un pocal, o scrumieră, dar ÅŸi un telefon, însă nu unul mobil, ci unul cu roată ÅŸi încă vechi ÅŸi pentru astfel de model. Alături o farfurie cu mâncarea, una modernă, fără e-uri, un cartof fiert, un broccoli, doi morcovi fierÅ£i, o varză de Bruxelles. Scarpia mănâncă bio. :-) AcelaÅŸi Scarpia foloseÅŸte furculiÅ£a, căreia îi rupe "petalele", pe post de "she love me or not". Apoi e adus Mario, un pic flegmatic, ca pe toată durata spectacolului, ÅŸi acum apar alte două elemente interesante: tortura lui Mario se desfăşoară pe scenă, în spate, la fel ÅŸi cântul Floriei Tosca ÅŸi al corului la începutul actului al II-lea, înainte ca ea să vină în biroul lui poliÅ£istului roman. Nu ÅŸtiu dacă din lipsă de spaÅ£iu - era greu ca să fie plasate "în spate", adică în mare, atât corul, cât ÅŸi sala de tortură :-) - dar amplasarea pe scenă a celor două evenimente face ca publicul să vadă efectiv ce se întâmplă ÅŸi să îşi creeze astfel o imagine mai bună asupra evenimentelor. "Vissi d`arte, vissi d`amore"... "I lived for art, I lived for love." Ce ciudat sună totul, chiar dacă e într-o limbă pe care o cunosc! "This îs the kiss of Tosca." Scarpia se zbate, apoi moare. "He`s dead! " spune Tosca, iar publicul râde!! Pe undeva justificat, după terminarea spasmelor era evident că ăla murise. "And în front of him all Rome trambled! " - "E avanti a lui tremava tutta Roma! " Actul trei, spuma mării, uÅŸor seară. "E lucevan le stelle". Adică "I remember the stars" ("ÃŽmi amintesc stelele"). Potrivită traducerea, Å£inând cont că erau nori gri-negri pe cer ÅŸi nu se vedeau stele. Apare Tosca ÅŸi o ceaÅ£a portocalie luminată în spate. O dolci mani - Your hands ÅŸo lovely! Mansuete e pure - Lovelier than flowers! Mario ÅŸi Floria se sărută "pe bune", apoi 7 soldaÅ£i în negru, vin cu puÅŸtile pentru scena finală. "Die, Mario! "... iar Mario cade, ceaÅ£a portocalie pare mai aprinsă, "ÃŽs ÅŸo beautiful my Mario! " Vin oamenii lui Scarpia, Tosca fuge la marginea scenei dinspre mare, se aruncă! Spoletta, se uită în jos după ea, dar marea a înghiÅ£it-o! Dar cel mai surprinzător moment al serii s-a petrecut... după spectacol! ArtiÅŸtii au venit la aplauze, pe rând. ÃŽntâi corul, apoi cei din rolurile principale, aÅŸezaÅ£i pe linie în faÅ£a corului. Dar dacă Mario ÅŸi Tosca au fost întâmpinaÅ£i cu ovaÅ£ii, eroul negativ, Scarpia, a fost huiduit ÅŸi "buuuuit", adică "buuu" zis din gură! Nu mi-a venit să cred! :-) La barza chioară îi face Dumnezeu cuib. Nu ÅŸtiu cum sună în engleză proverbul ăsta - adică acesta! to say it british! :-) -, dar el funcÅ£ionează ÅŸi în Anglia. De la teatrul Minack, Porthcurno până în Penzance era o distanţă de trei ore de mers pe jos sau 14 kilometri în sistem metric. :-) Dar am găsit un autocar care am crezut că e al operei - apropo, Opera din Surrey a realizat spectacolul - însă el aparÅ£inea unui grup de studenÅ£i din Reading veniÅ£i în Cornwall în vacanţă ÅŸi ÅŸoferul a fost amabil ÅŸi m-a dus până în Penzance. Unde am avut câteva ore de omorât până la trenul de la 5 dimineaÅ£a! :D A fost interesantă, inedită ÅŸi foarte plăcută călătoria british la Palazzo Farnese ÅŸi Castel Sant`Angelo - cam singurele cuvinte netraduse în engleză, dar ca muzicalitate prefer fără dubii versiunea în italiană. Este, însă, plăcută ÅŸi de retrăit ascultarea unei opere celebre în engleză, cu atât mai mult pe malul mării. ;-) DistribuÅ£ia Tosca: Laura Hudson Cavaradossi: Andrew Bain Scarpia: Tim Baldwin and Nicholas Warden Angelotti: James Schouten Sacristan: Rob Trainer Spoletta: Gareth Edmunds Sciarrone: Rod Searle Dirijor: Jonathan Butcher Regizor: Jonathan Butcher Lumini: Robert Callendar

Nota actuala: 9.5 (din 2 note acordate) - Acorda o nota!

01-09: Una furtiva Tosca bergamasca
Bergamo e un oraș mic, de 120.000 de locuitori, din Italia, provincia Lombardia, deseori subestimat de turiști, care aterizează pe Orio al Serio, aeroportul internațional de lângă oraș, și apoi fug la ... Milano! Ori, mă scuzați, mie Bergam ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

28-08: Der trank d`amore la Buchs / WendenBerg
Am venit pentru acest spectacol cu viteză ... tocmai de la Strasbourg! Întâi cu 200 km la oră, cât prind amărâtele alea de trenuri regionale franțuzești, apoi cu maxim 130, cât am avut eu voie să "bag" pe autostradă. Vreo 350 km. Și, cu ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

24-05: Școala amanților din München
Am văzut că așa fac toate ... la București, Brașov, Craiova, în Atena, la Burgas, la Berlin, ... iar acum am avut ocazia să văd dacă și la München ... Se știe că nemții sunt mai sobri, mai serioși, mai bățoși ... la fel nemțoaicele ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

11-05: Jurilovca, primarul, MUNCA, Nabucco, șarpele cu ochelari și ursul
Când "se mai întâmpla", adică zilnic de câteva ori sau, mai precis, cu fiecare ocazie, să lăsăm dezastru în urma noastră, copii fiind eu și fratele meu, tata zicea "Să vorbim cu primarul!" "Păi, de ce?" "Să vină el să strângă după ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro

09-04: Operă pe ritmuri lăutărești. Viva țambalul!
În ziua în care s-au împlinit 80 de ani de la cel mai grav bombardament din istorie suferit de București - bombardat crunt de americani în cel de-al doilea război mondial -, am mers și ne-am distrat! Nu, nu e o formă de nerespect, ci o normal ... [ continuare ]
[ Autor Adrian Trasca ]
Din categoria Articole OperaNationala.ro